Templo de Debod, comoara egipteană din capitala Spaniei

TIPĂREȘTE

Dacă ești în Madrid și vrei să schimbi registrul muzeelor clasice, poate deja vizitate, și să vezi un altfel de muzeu, de fapt un obiectiv turistic în natură, în mijlocul orașului, ai la îndemână o variantă excelentă: Templo de Debod.

Unde se află și cum se ajunge acolo

Transport: stațiile de metrou Plaza de España (liniile 2,3, 10), Príncipe Pío (liniile 6,10), Ventura Rodríguez (linia 3)

Ce este Templo de Debod / Povestea sa

Templo de Debod este, mai înainte de toate, o adevărată curiozitate pentru Madrid. Nu se prea așteaptă cineva să vadă un veritabil templu egiptean aici, dar acesta reprezintă unul dintre cele mai surprinzătoare obiective turistice din Madrid. Absolut autentic, Templo de Debod a fost construit în secolul al II-lea Î. C., la 25 kilometri sud de Assuan, în Debod, o mică așezare pe malul Nilului. Desigur, se naște întrebarea ce caută și cum a ajuns în Madrid această structură, cel puțin, stranie.

Ei, bine, povestea templului pe plaiurile iberice începe în 1968 când a fost adus din Egipt, demontat piatră cu piatră, pe mare și cu camioanele. Acesta a fost primit în dar de statul spaniol de la cel egiptean în semn de recunoștință pentru eforturile depuse de inginerii spanioli într-o lucrare de mare anvergură. Pe atunci, Egiptul ridicase barajul de la Assuan, un grandios proiect de construcție hidrotehnică ce urma să tragă după sine inundarea templelor antice din Nubia, ţinut aflat în sudul ţării. Pentru a preveni distrugerea acestor comori de către apele Nilului, UNESCO a făcut un apel pentru salvarea lor, demarând o amplă lucrare de strămutare a acestora. Doar Spania și alte trei țări au răspuns, așa încât, guvernul egiptean de atunci a hotărât să doneze patru dintre acele temple mutate în locuri sigure, în felul următor: Debod a mers în Spania, Dendur în Statele Unite, Ellesiya în Italia și Taffa în Țările de Jos.

A fost transportat mai întâi pe Nil cu şlepurile până la Alexandria, de unde a fost “încărcat” şi dus pe mare până în portul Valencia. De acolo şi până la Madrid a fost cărat în nouăzeci de camioane ce conţineau peste 1350 de cutii. Timp de câțiva ani, edificiul a fost reconstruit prin asamblare în orientarea inițială est-vest și a fost deschis publicului pe 20 iulie 1972. De atunci, continuă să dea un aer mistic acestui vârf de colină situată nu prea departe de Plaza de España, oferind, zice-se, unul dintre cele mai romantice apusuri de soare din Madrid. În 2008, templul a fost declarat Bun de Interes Cultural, iar în anul 2020 autoritățile madrilene au hotătât să demareze un proiect prin care acesta să fie acoperit pentru a fi pus la adăpost de vicisitudinile vremii.

Dar, istoria templului coboară în secolul al II-lea Î. C. când, la ordinul lui Adikhalamani, regele kushit al orașului antic Meroë, de pe malul Nilului, s-a început ridicarea construcției în Nubia, aproape de centrul religios de la Philae. Altarul era format dintr-o capelă mică având o singură cameră și era dedicat zeului egiptean Amon și zeiței Isis. Pereţii interiori erau ornamentaţi cu scene reprezentându-l pe rege aducând ofrande zeilor. Sculptate în relief, ulterior scenele au fost pictate în culori strălucitoare, iar tavanul a fost decorat cu stele şi vulturi.

Mai târziu, regii dinastiei Ptolemaice au construit noi încăperi în jurul nucleului central, iar templul a fost finalizat de fapt de către împărații romani Augustus și Hadrian care, după anexarea Egiptului de către Imperiul Roman, i-au adăugat templului o extindere, dar și ultimele detalii decorative. După ce a apărut creștinismul în regiunea Nubia, în secolul al VI-lea, templul a fost închis și abandonat.

Ce se poate vedea / Ce am vizitat

Am ajuns la Templo de Debod în dimineața celei de-a treia zi de vacanță, când ne-am propus să începem cu templul și apoi să mergem la Teleferico de Madrid. Până acolo am luat metroul, coborând la stația Ventura Rodríguez de unde am mai făcut câțiva pași de-a lungul unei străzi și am dat de Parque del Oeste unde se află. Programul deja începuse, însă accesul era limitat de către supraveghetori la zece persoane în interior, pentru a se evita aglomerația și a se putea menține cât de cât distanța dintre vizitatori. Pe de altă parte, vizita este estimată a se desfăşura în aproximativ 30 minute, iar pe parcursul ei nu este voie să se atingă absolut niciun exponat sau pereţii, însă fotografiatul este permis fără blitz.

Accesul în perimetrul templului se face prin lateral, mai precis prin stânga sa, privindu-l frontal. Faţada templului ce-şi afişează cele patru coloane solide a fost decorată în vremurile romane, înapoia sa intrându-se efectiv în edificiu.

Templo de Debod este deschis publicului oferind tururi gratuite ale diferitelor sale incinte: Camera Augustus (Vestibul Augustus), Capilla de Adijalamani (Capela Adikhalamani), Camera Naosului (sanctuarul interior), Sala Audiovizualului şi două capele laterale cu cripte. Toate acestea sunt dispuse la parter, adică nivelul principal, templul dispunând şi de o mansardă (la origine o terasă acoperită ulterior pentru a fi conservată) la care se ajunge urcând câteva scări foarte înguste şi abrupte.

În interior, vizitatorii pot afla mai multe despre templu prin intermediul videoclipurilor și filmelor audiovizuale proiectate pe pereți. Pe aceştia se pot observa desene, hieroglife specifice, reprezentând diverse scene. Panourile explicative sunt în spaniolă şi engleză, dar şi în alfabetul Braille. Există, de asemenea, la etaj o machetă la scară redusă, foarte interesantă, în care este reconstituit foarte fidel decorul original al Templului de Debod și al celorlalte temple din apropierea Nilului, în zona Abu Simbel din regiunea Nubia.

Frumoasa locație a templului de astăzi oferă un cadru minunat pentru ca vizitatorii să se bucure de o plimbare plăcută în zona vecină cu Parque del Oeste. În mod obişnuit, templul este precedat de o platformă acoperită cu apă de mică adâncime din care răsare o alta cele două porţi consecutive. Ar fi existat până la începutul veacului trecut încă una, cea dinspre templu, care a dispărut. Acest peisaj dă un aspect deosebit, aproape exotic, de parcă templul se ridică dintre ape. Acum, apa aproape că lipsea, avea un nivel foarte scăzut şi acela dat de ploaia ce căzuse în noaptea precedentă.

Se spune că cel mai bun moment pentru a vizita Templo de Debod este seara, când soarele, pregătit de apus, scaldă silueta edificiului într-un amurg care, pentru o clipă, îţi transpune imaginația în vremea faraonilor.

După ce am ieşit, am făcut câţiva paşi de-a lungul pasarelei procesionale sacre, am trecut pe sub arcadele celor două porţi pe care se pot recunoaşte cu uşurinţă hieroglife din perioada ptolemaică dar şi altfel de inscripţii.

Concluzie

Templo de Debod a reprezentat nota de inedit pe care am întâlnit-o în Madrid, iar vizita la acesta ne-a plăcut în mod deosebit. Desigur că recomand celor ce sunt în trecere prin Madrid să-l viziteze, sunt convinsă că aerul său deosebit va plăcea, iar povestea sa va impresiona şi va stârni curiozitatea. Se spune că ar fi al treilea cel mai vizitat obiectiv din Madrid şi a devenit, desigur, şi cel mai “vârstnic” .

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1512 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI