Peștera de Gheață și Peștera Libertății - Cea mai veche și cea mai vizitată peșteră din Slovacia

TIPĂREȘTE

Slovacia are sute de peșteri și chiar dacă mult mai puține sunt deschise publicului, unele sunt foarte vizitate, cunoscute în Europa și în întreaga lume, iar câteva fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Cea mai importantă recomandare pe care am primit-o în Košice a fost să nu ratăm Peștera de Gheață (Ice Cave), dacă tot ajungem pe Valea Demänovska, pentru că, din cauza încălzirii globale, s-ar putea să nu mai avem ce vedea. Doamna cu care ne-am conversat ne-a și arătat un pliant, am rămas cu gura căscată și nici nu ne gândeam s-o ratăm.

Vecinul nostru de cazare de la Demänová 238, cu care am socializat într-o seară, ne-a spus, însă, că la nici 3 km de Peștera de Gheață, este Peștera Libertății (Freedom Cave), și, din punctul lui de vedere, pe aceea nu trebuie să o ratăm, nu Peștera de Gheață. De fapt, ni le-a recomandat pe amândouă și el, dar dacă aveam de ales doar una, fără doar și poate, Peștera Libertății.

Spun acu, de la început, că Peștera de Gheață este o peșteră de văzut, dar Peștera Libertății este cea mai frumoasă peșteră pe care am văzut-o în viața mea, dantelată de la intrare până la ieșire. Toate peșterile pe care le-am văzut până acum au fost în crescendo, traseele turistice fiind în așa fel făcute, încât ceea ce era mai frumos să vedem la final. În peștera asta a libertății am mers cu gura căscată de la intrare până la ieșire.

Este musai să scriu despre cele două peșteri la pachet, pentru că sunt prea aproape una de alta, ambele se află în Parcul Național Tatra Mică, dar scopul meu este să vă aduc în atenție Peștera Libertății. Dacă era numai despre Peștera de Gheață o aminteam într-un articol cu de toate, dar țin la niște poze cu Peștera Libertății, din care să vă dați seama că este ceva cu totul deosebit.

Au fost 5 km de la cazarea noastră și am făcut 6 minute în direcția opusă celei în care ajunsesem la Demänová, adică spre munte, respectiv spre renumita stațiune de schi, Jasná și Vârful Chopok, cel mai înalt din Tatra Mică.

Acum spun că știu, dar în dimineața aceea eram superficial informați.

Cele două peșteri vecine, formate pe cursul aceluiași rîu, Demänovka, se vizitează doar în cadrul unor tururi organizate, din oră în oră, ambele sunt închise lunea, iar în perioada iunie-iulie-august, ambele au câte opt tururi, ultima intrare fiind la ora 16. Când au avut primele atestări documentare, când au fost deschise publicului, când au fost electrificate și multe alte informații de interes, găsiți și pe panourile informative din zonă.

Peștera de Gheață este închisă din ianuarie până la jumătatea lui mai și de la jumătatea lui septembrie până la sfârșitul anului. În ce-a mai rămas din an sunt câte 4 tururi pe zi, în intervalul 9-14.

Peștera Libertății este mai puțin timp închisă, doar de la jumătatea lui noiembrie până la sfârșitul anului. În rest la fel ca la Peștera de Gheață, 8 tururi în cele 3 luni de vară și 4 tururi în rest.

Peștera de Gheață este una dintre cele mai vechi peșteri cunoscute în Europa (prima dată s-a pomenit de ea acum multe sute de ani) iar despre Peștera Libertății se spune că este cea mai vizitată peșteră din Slovacia. După deschiderea ei, în 1924, s-a remarcat o scădere masivă a vizitatorilor de la Peștera de Gheață, lucru pe care l-am constatat și noi. La Peștera de Gheață am fost un grup de aprox 30 de persoane, în afară de noi, numai slovaci, iar la Peștera Libertății tot platoul de la intrare era full de oameni, sute de persoane.

Ambele peșteri au parcări generoase și costă 7 EUR pentru toată ziua. Cu toate că zona este destul de pustie nu prea ai variante de parcare pe marginea drumului, de ex. Este o zonă cu serpentine, fără trotuare, am mai văzut câte o alveolă, dar era și semnul de interzis, așa că parcarea cu plată este singura soluție.

Ceea ce n-am știut atunci, este că la fiecare peșteră mai ai nevoie de niște timp de când lași mașina în parcare și până ajungi la intrare, așa că recomand să ajungeți în parcare cu cel puțin o jumătate de oră înainte de tur. Noi am cam făcut un tur de forță pe care nu îl recomand.

Peștera de Gheață a fost prima din cele două, așa cum veneam noi de la Demänová și ne-am oprit în parcarea ei, aproape goală la acea oră.

Noi am vrut să prindem primul tur de dimineață, de la ora 9, ca să avem timp de ambele peșteri și de altele în acea zi, așa că, am ajuns la 8,47, suficient cât să ne luăm bilete, credeam noi. Dar pe măsură ce ne îndreptam spre obiectiv au început să apară panouri informative pe care citeam că până sus, la casa de bilete și intrarea în peșteră, mai sunt aprox 20 de minute. Noi aveam 13 minute la dispoziție și nu voiam nicicum să pierdem turul acela pentru că ar fi însemnat să stăm o oră în fața peșterii.

Așa că am grăbit pasul și am făcut 10 minute până sus, dar a fost un urcuș constant care ne-a cam scos sufletul. Drumul este frumos, o potecă pietruită prin pădure, cu balustrade, cu mai multe bănci pe traseu ca să te mai oprești să te odihnești și să admiri peisajul din jur. Și mai multe panouri informative, educaționale. Am recuperat la coborâre și ne-am bucurat de toate astea, dar nu recomand nicicum alergătura de la dus.

Intrarea la Peștera de Gheață a fost 8 EUR (7 pentru pensionari) și a fost tur ghidat (aprox 45 de minute), doar în slovacă. Noi am fost singurii turiști străini din acel grup și am primit un pliant în engleză. Se merg 650 de metri și se coboară 670 de trepte.

Dacă vezi niște poze cu Peștera de Gheață zici că nu-i adevărat. Este formată pe cursul subteran al râului Demänovka și ar fi trebuit să vedem în prima parte coridoare cu tot felul de formațiuni, iar în a doua parte peștera este prezentată ca plină de zone înghețate, și stalactite și stalagmite, iar pozele arătau de-men-ți-al.

În una din galerii, pe un perete se pot vedea zeci, poate sute de semnături, din toate timpurile, care atestă vechimea peșterii. La data vizitei noastre acel perete se restaura, dar se puteau vedea clar multe semnături, unele de la începutul anilor 1700.

Este renumită pentru un bloc de gheață spectaculos, care se tot topește an de an, noi am mai găsit puțină gheață, dar nici pe departe atât de spectaculos cum arătau pozele. De fapt, cam toată gheața s-a topit și abia la ieșire este puțină pe o podea. De forme verticale așa cum am văzut în poze nici vorbă. Dacă intrați însă în magazinul de suveniruri veți vedea poze din vremurile bune și poze din ultimii ani, din care vă veți da seama de diferența colosală dintre aspectul peșterii până mai acu câțiva ani și azi.

Peștera Libertății este însă cu totul și cu totul altceva. Se află la 870 m altitudine iar un tur durează 60 de minute, timp în care se parcurg 1150 de m. O dată pe zi este și un tur mai lung cu 1 km, care este la ora 13, dar cum nu știam de el, am intrat la cel de 12 la care ajunsesem. La data vizitei noastre sărbătorea 100 de ani de la descoperire.

Cum vă spuneam, între Peștera de Gheață și Peștera Libertății sunt 2,9 km și poți ajunge cu mașina, pe șosea, dar este și un traseu prin pădure, pe lângă apă, cumva paralel cu șoseaua.

Eu vă recomand să lăsați mașina în una din parcări și să mergeți de la una la alta pe jos, pe poteca din pădure, pentru că veți avea parte și de o super drumeție. Nu urci, nu cobori, sunt doar 3 km de potecă pe sens, pe marginea apei, pădure, podețe, tufe de zmeură, o plimbare foarte, foarte plăcută.

Așa am făcut și noi. Ne-am îmberbecit iar și am sperat să ajungem la cealaltă peșteră în cele 30 de minute pe care le aveam la dispoziție. Am ajuns în 28 dar na, că atunci când am ajuns, am constatat că mai aveam de urcat la fel ca la Peștera de Gheață, 15-20 de minute. De data aceasta nu mai aveam nici o șansă, așa că am luat-o cât de încetișor am putut, ne-am oprit de câteva ori, am mai citit pe panourile informative, iar sus am băut o cafea, la cafeneaua de lângă intrarea în peșteră și am mâncat niște napolitane, luate tot de acolo.

Sus era puhoi de lume, numai slovaci, sute de persoane, cu mult mai mulți decât la Peștera de Gheață. S-a confirmat astfel ce ne-a zis vecinul slovac dar și ce am citit după aceea, că această peșteră este foarte vizitată.

Intrarea la Peștera Libertății a fost 10 EUR (9 pentru pensionari), iar parcarea costa tot 7 EUR. Ce să zic, că e imposibil să o descriu. După intrare am coborât peste 900 de trepte și ce a urmat a fost o bucurie. Repet, că este cea mai frumoasă peșteră pe care am văzut-o în viața mea, dantelărie de la intrare până la ieșire și, cu toate că lumina în peșteri nu e tocmai bună, sper să vă conving de asta cu câteva poze.

Temperatura în interior este de 3-7 grade, mai frig în Peștera de Gheață (-7 – 3 grade, în funcție de galerii), unde am avut pantaloni lungi și geci.

Ne-am întors pe aceeași potecă prin pădure în parcarea de la Peștera de Gheață, unde lăsasem mașina și am avut ocazia să zăbovim cât am vrut noi de data asta. Am trecut pe podețe, am mers pe lângă apă, am mâncat zmeură și ne-am bucurat de natură.

Ambele peșteri au restaurante și cafenele dar și locuri de joacă pentru copii și diverse modalități de petrecere a timpului.

Am mâncat la întoarcere la Restaurantul Peșterii de Gheață și ne-a plăcut foarte mult. Am mâncat relaxați afară, pe o terasă și parcă eram la o cabană de munte. Am mâncat supa zilei (de linte cu cârnați și cartofi, au slovacii ăștia niște asocieri...) iar soțul și un păstrăv cu cartofi la cuptor. Mie mi-a ajuns lintea aceea sățioasă cu cârnați și mi-am luat desert, brownies, cu vanilie și înghețată, foarte, foarte bun. Am băut și 2 beri și ne-a costat 25 EUR pe amândoi, super preț pentru locul în care ne aflam.

Cele două peșteri sunt foarte potrivite pentru familiile cu copii. Sunt drumețiile lejere până sus, la intrările în peșteri, potecile sunt protejate cu balustrade, sunt materiale educaționale, la bază sunt locuri de joacă și pentru alte activități, iar drumeția prin pădure, de a o peșteră la alta, este superbă. Puteți lua o masă bună la oricare din restaurantele celor două peșteri. Nu uitați de tururile la ore fixe și de faptul că din parcare până sus, la intrarea în peșteri, mai aveți nevoie de 15-20, chiar 30 de minute, în funcție de antrenament.

---

VIZUALIZĂRI: 1498 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI