O regină a gustului în inima orașului

TIPĂREȘTE

Vizita la Muzeul Satului Vâlcean ne cam făcuse foame, mai ales că în dimineața respectivă, contrar obiceiului, cam săriserăm peste micul dejun... Am fi putut mânca la restaurantul hotelului, dar am zis să mai încercăm și altceva. Ochisem deja prin apropiere vreo 2-3 mâncătorii cu referințe bune pe Google, dintre care am ales, oarecum la întâmplare, Restaurantul Queen.

Adresa oficială este Splaiul Mircea Vodă 2, iar cea virtuală restaurantqueen.ro (aici poate fi consultat meniul în avans, ceea ce noi n-am făcut). Ca aspect, este o clădire modernă, cu 2 niveluri, cu ferestre mari și o scară exterioară de lemn ce urcă, prin dreapta, la balconul-terasă de la etaj. Și în fața parterului se găsește o mică terasă; evident, fiind început de iarnă, aceste zone exterioare nu funcționau.

Am pătruns în interior, atmosfera părea pașnică și aerisită. Podelele închise la culoare contrastau plăcut cu perdelele înflorate pe jumătate strânse și cu fotoliile tapițate cu un fel de catifea în mai multe nuanțe de verde și purpuriu. O scară interioară urcă la etaj, unde se găsește cea de-a doua sală de mese, de rezervă probabil, căci acum nu părea activă.

În sala de jos erau câteva mese ocupate, dar și destule rămase libere; am fost îndrumați către una din ele, în dreapta, după ce am prezentat certificatul verde (a fost unul din puținele locuri unde ni s-a solicitat așa ceva). Peretele din dreptul nostru era comun cu al terasei acoperite, prin ferestrele mari puteam distinge detalii, părea un loc neîncălzit, în care însă fumatul era permis, așa că avea și el mușteriii lui.

În fine, noi ne-am văzut de ale noastre... Adică de scanat QR-ul de pe masă, în ideea de a alege din ofertă (la cerere, puteți primi și meniuri clasice; noi n-am avut nevoie). Păi... bogată, chiar prea bogată oferta, greu de ales! Aperitive calde sau reci, ciorbe și supe, salate, pizza, preparate cu carne sau pește, garnituri, deserturi, toate neamurile de lichide; 16 pagini în total. Până la urmă, am decis: câte o ciorbă (de văcuță, eu – 14 lei; de fasole, Tati – 10 lei), apoi ficăței de pui la tigaie (20 lei) cu mămăligă (4 lei) pentru mine și ciolan de miel la cuptor (50 lei) pentru Tati. Nu știu ce ne-a venit (foame mare! ????), că am cerut și o focaccia cu usturoi (6 lei) drept starter. De băut, câte o bere (6,5 lei Staropramen și 8 lei Stella).

Pentru că doar lăsaserăm mașina în parcarea hotelului și nu mai trecuserăm prin cameră, se impunea o vizită la toaletă. Pe care am găsit-o ușor tot la parter și total corespunzătoare din toate punctele de vedere.

Între timp, masa ne-a fost acoperită cu suporturi personalizate, ni s-au adus olivieră și câte un set de tacâmuri, fiecare ambalat și sigilat în niște punguțe (am văzut asta și la Restaurantul Four Seasons, cel de la hotelul unde ne-am cazat). Mi-a plăcut aspectul – foarte igienic... Înăuntru se afla și câte un șervețel. Am primit și bericile și nici n-am apucat să sorbim o dată – de 2 ori, că ne-am trezit și cu ciorbelinele aburinde! Plus o farfurioară cu 2 chifle; nu mai știu dacă le-am solicitat noi, posibil Tati, că eu mănânc ciorba fără pâine... Care ea, ciorba, a fost de-li-cioa-să! E drept că eram moartă de foame, dar chiar era! Am dovedit-o mintenaș! Și nici Tati n-am auzit să reclame ceva.

N-am așteptat mult nici restul comenzii și au venit toate odată. Am întrebat dacă n-au greșit cumva și-au pus porție dublă, iar domnișoara a râs, crezând că glumesc. Dar eu nu glumeam; pur și simplu, intrasem în panică și nicidecum nu mă vedeam terminând porția aceea uriașă! 6 ficați și 2 guguloaie mari de mămăligă! În fine, aveam să dovedesc, cu greu, 4 ficați și 1 guguloi... Restul... Of, v-am mai zis că nu-mi place mâncarea risipită????...

Și Tati a combătut intens cu mielul lui și aproape că a ieșit învingător. Noroc că, drept garnitură, a avut numa’ niște frunze de salată și câteva sferturi de roșioare. Focaccia, săraca, n-a prea prezentat interes... De fapt, nici nu era focaccia, ci ditamai blatul de pizza; gustoasă dealtfel. Ce-o fi zis fata aia despre noi când am comandat?! Chifle cu mămăligă și cu focaccia?! Ăștia n-or mai fi mâncat de-un secol!...

N-am mai lungit-o, am rugat să primim nota de plată, că mai aveam chestii de făcut. Domnișoara a fost promptă și de data asta. Nota a totalizat 120,5 lei; nu ne venea să credem, oare de când n-am mai plătit atât de puțin pe o masă atât de îmbelșugată?! Am achitat cu cardul și am plusat cu un pic de cash, pe deplin satisfăcuți.

---

VIZUALIZĂRI: 2294 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI