Papa bun (nu doar de Crăciun)

TIPĂREȘTE

Unde mâncăm bine în Bacău? Desigur, fiecare la casa lui. Glumesc: e multe, destul de multe locuri care se bat pentru supremație. Treptat, dacă-s viu și nu mor, vă povestesc. Promit: pe cuvânt de mincinos.

Aicișa aș putea să vă "incarc" cu informații ceva mai detaliate, da' mi se pare că, pe de o parte, vă fur "pâinea di la gură" - puneți ochișorii și manutzele la treabă că se ezistă amănunte pe pagina lor de feisbuciuc și au și site propriu și personal unde aveți și meniu și alte alea (numere de telefon, adresă etc.), iar pe altă parte pot fi acuzat de plagiat și... nici nu-s doctor.

Un singur "reproș": de fiecare dată, dar chiar de fiecare dată când am poposit (și am tot poposit) singur, în doi ori în grupuri de prieteni, ori administratorul ori soția acestuia ne-au "sufocat" literalmente cu atenția lor.

Prima oară chiar am crezut că "i s-a pus pata pe mine" administratorului (frumușel și înalt sunt, UMPIC rotunjor, destul de zâmbăreț etc.) și am fost foarte atent să nu "eman" un farmec personal ieșit din comun. A doua oară însă, "de veghe în lanul de... zghihară" am găsit-o pe doamna dumnealui: aceeași atenție, amabilitate, aceleași zâmbete largi. M-am mai liniștit puțin (chiar am fost foarte dezamăgit când am constatat că același tratament era aplicat și la celelalte mese, celorlalți mușterii) și deci... m-am liniștit de tot.

Chelnerii? Puțini, da' isteți, rapizi și politicoși, chiar dacă iera câte unu' care mirosea de la o poștă a... novice/începător (precum mandea pe site-ul ista "celebru și bogat").

Ei, aici e aici. E capitolul care îmi place mie cel mai mult. Ce să vă dzic? Care e de topit, se topește. În gură. Care e de vegani, idem. Care e de mare cu fructe, așișderea. Care e de fumuri di la grătare, deja fu. Care e de dulce, de-l naibii dă diabet. Care e de antreuțe, plângi că n-ai destule degete de lins. La fel, la peștoaice. Care e de curs, curge de te unge.

În fine, șocul cel mare: muzică bună, bună de tot, di la bar (difuzoare) și, nu rar, live c-un dizeuz sau o dizeuză (ce rimează, buză-n buză, cu mademoazel meduză). Dai să pleci, ceri nota și, abia atunci, te liniștești fatal: dincolo iera mai... scump; aici a fost mai gustos, mai fin, mai select. Nu dăm nume (deocamdată).

Ce am păpat eu (noi)? Di tăti. De fiecare dată altceva și nu am epuizat nici felurili "principiali", nici dulcele, nici supicile, nici cărnurile, pastele, orătăniile din oceane. Cum di ci? Că ie multe. Și pe multe le-am pus pe repeat.

Bre, uameni buni, n-are rost să vă plouă-n gură acu': e ger și îngheață. Da' dacă vă dzic că până și cartofii prăjiți sunt DELICIOȘI, altfel, intr-un mare fel, ce argumente să mai dau?

Știu, n-o să veniți în Bacău doar să haliți la un restaurant de care vă tot scrie un nene (io), da' dacă aveți drum vreodată prin urbea aiasta și nu vă abateți pi la șicu de-i zice Bacchus Bistro, apăi chiar mă supăr. Am dzis.

Clădire veche (anii ' 30) declarată, cică, monument istoric, cumpărată de nește neni din Francia și lăsată (nu, nu de izbeliște) pe mânuțele celor doi de care am amintit mai sus. Ne-au povestit ' mnealor câte ceva despre ce și cum, da' sunt sărac, bătrân și senil și nu mai țin minte și nici nu voi ca să mint.

Ce pot spune cu siguranță e: căsoaia are etaj (o singură dată am beneficiat de decorul vintage, de parchetul scârțâind in surdină " supt" greutatea ghiftuitilor care ieșea, din când, în când, la un fum, de atmosfera de han franțuzesc (mă dau mare: decât în filmele cu muschetari am văzut) și de mesele alea lungi și zdravene; pen' că am preferat întotdeauna terasa exterioară).

A, e în buricu' târgului, nu pare atractiv locul (nici parcare n-are), da' dpdv gastronomoviticol e pentru... cunoscători. Mergeți (și de data asta) pe mâna mea!

---

VIZUALIZĂRI: 1837 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI