[Acogedor Estudio] Un spațiu întunecos și fad

TIPĂREȘTE

Pentru cazare în Granada am ales o garsonieră situată în centrul orașului.

Inconvenientul major atunci când călătorești ca noi îl reprezinta costul suplimentar al parcării autoturismului. La hotel sau în parcare publică, ambele cu taxă.

În prezentarea unității de cazare era menționat faptul că există posibilitatea parcării gratuite în stradă. O mențiune cu omisiune, în sensul în care nu se specifica faptul că pe strada cu pricina nu doar parcarea dar până și oprirea autoturismului e interzisă.

Iar la intervale de timp, în special în perioadele de timp mai aglomerate ale zilei, poliția oprea autoturismele pentru a afla motivul prezenței lor în zonă. În vederea decongestionării traficului argumentele tale trebuie să aibă soliditate.

Am lăsat-o pe Adriana la intrarea în clădire iar eu m-am pus pe căutat parcare, după ce în prealabil primisem unele sfaturi de la gazdă și de la Daniel, conaționalul nostru stabilit aici și pe care îl veți întâlni în viitorul review.

M-am cam învârtit o jumătate de oră până să găsesc unul și am avut (ca și în Malaga) puțin noroc că închiriasem o mașină mică. Din manevre scurte am strecurat-o în capătul unui loc de în care se aflau înșiruite alte autoturisme pe marginea drumului. Cobor să mă asigur că nu am blocat pe nimeni și văd că se apropie un tip. Care deschide portierele și se urcă exact în mașina aflată în spatele meu și pe care încercam a o feri de atingeri, apoi pleacă cu ea.

Ca în filmele cu Benny Hill! Iar eu zâmbesc de unul singur!

Am pornit Google Maps să mă orientez spre cazare și am rămas surprins să constat că am de mers 1,4 kilometri pânâ acolo. La cât m-am învârtit prin zonă, eram debusolat complet.

Garsoniera se află pe Cale Elvira, stradă cu sens unic, ce pornește de la Puerta Elvira (una din străvechile porți ale orașului) și te duce în buricul orașului.

Strada e plină de mici dughene, restaurante sau crâșme, mai mult de sorginte arabă decât andaluză, la care găsești hrană cu prețuri mai mici decât în zona centrală, o bună oportunitate pentru amatorii meniurilor arabe. De asemenea, te afli în siguranță în acest cartier, chiar dacă pe trotuare își fac veacul indivizi ce par dubioși la o primă vedere.

Despre locul în care am stat pot să vă spun că era situat într-o clădire cu două etaje, având 4 apartamente private de închiriat. Înainte să ajungem am primit un link pe care ne-am făcut check-in-ul. Codul de acces de la intrarea principală îl primim ulterior prin mesaj iar cheia camerei am preluat-o dintr-o cutiuță cu cifru aflată pe ușă. Descifrarea micului lacăt o reușim tot cu sprijinul informațiilor din mesaj.

În cele 3 zile și 2 nopți nu am interacționat fizic cu proprietarul. Ci doar prin intermediul mesajelor iar la plecare cheia am lăsat-o tot în cutiuță.

Ca dimensiune, suprafața camerei se încadra la nivelul optim, la fel și baia, doar bucătăria fiind mai strâmtă. Ca sî vă dați seama, masa era poziționată în cameră.

Tot la minus aș trece dotarea bucătăriei, cu puține tacâmuri și lipsa condimentelor, deși în prezentare se menționa că dispui de toate cele necesare. În schimb aveai mașină de spălat și uscător de rufe, unul din motivele pentru care am și ales această locație. Dar nu și detergent... Celălalt motiv l-a constituit poziționarea.

Hrană îți puteai prepara sau încălzi pe o plită electrică.

Pentru încălzire aveai o aerotermă iar apa caldă era asigurată de un boiler electric.

Podeaua din piatră șlefuită dădea un aer rustic și tradițional încăperii, însă ținea rece la picioare. Cu siguranță, beneficiile sunt majore pe perioada verii.

Curățenia nu se ridică la standarde prea înalte de vreme ce, cu puțin efort științific, puteam identifica doamna ce fusese cazată înaintea noastră pe baza probei ADN prelevată din baie.

Patul l-am găsit foarte comod și odihnitor, dar plapuma ar fi putut avea dimensiuni mai reduse. Atârna pe jos și ștergea podeaua.

Zona nu e prea liniștită, în cursul nopților am auzit deseori glasuri mai gălăgioase ale petrecăreților ce revin spre casele lor.

Cu asemenea petrecăreți am avut și noi de furcă în cea de a doua seară, petrecerea și zbierăturile lor din camera alăturată contribuind decisiv la alungarea somnului.

Am luat legătura cu proprietarul care se tot codea să îi sune și ne îndemna pe noi să rezolvăm pe cale amiabilă neplăcerea. Cică și ei îi erau tot clienți. Vreo zece minute de parlamentări cu acesta au luat sfârșit cu amenințarea mea că o să chem poliția după care, la un interval de 2 minute, a încetat brusc și gălăgia. Deci se impun măsuri radicale!

Un alt minus îl reprezintă lipsa luminii naturale, garsoniera având un singur geam ce dă într-un gang strâmt, întunecos.

Dacă ar fi să merg din nou în Granada, cu siguranță nu aș mai alege această cazare. Pentru că e prea frumos orașul și aș căuta ceva mai luminos. Să poată pătrundă soarele în cameră și să ai posibilitatea de a privi cerul.

Unul care, totuși, pe parcursul șederii noastre acolo nu a fost doar azuriu. Ci, uneori, de-a dreptul plumburiu.

---

VIZUALIZĂRI: 1219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI