Chilia lui Daniil Sihastrul – concretul din legendă

TIPĂREȘTE

Până la căderea serii văd chilia de piatră... La dreapta stă tâmpla în care sunt înfipți brazii deși, și pe un pripor se vede chilia. E săpată într-o peșteră, pe care lovituri răbdătoare de ciocan au lărgit-o și potrivit-o. E mai mult un paraclis în munte, cu ferești și altar; ba odată ea a avut și zugrăveli, ale căror urme tot se mai văd încă. Dar închipuirea poporului l-a prefăcut în chilia, boltită în chip minunat, „cu ajutorul lui Dumnezeu” , a sfântului românesc din vremea lui Ștefan, sihastrul Daniil... Uite colo unde se vede ca o bancă de piatră, și-a căznit el oasele în somn scurt și plin de gemete, în altaraș a stat el în genunchi, cu carnea strivită și înghețată de piatră umedă; prin aceste ferești l-au bătut asprele vânturi de dimineață, care cutreieră văile pentru a goni negura sau a chema norii. Iar jos, unde se cască ochii de pivniță, acolo și-a lăsat sireapul Ștefan însuși, venit să se sfătuiască în această pustie cu sfântul. – „Carte de cetire pentru meseriaşul şi lucrătorul român” , de Nicolae Iorga (1905)

Vizita. Chilia lui Daniil Sihastrul reprezintă una din acele imagini emblematice care străbat istoria, pe care majoritatea din noi o cunoaștem din manualele de istorie (cel puțin era prezentă în cărțile de istorie de altădată). Aproape toți vizitatorii Mănăstirii Putna (vezi impresii) se îndreaptă spre valea râului Vițău, într-o coastă a satului Putna, sub poale de pădure pentru a descoperi locul de nevoință al sihastrului Daniil.

Nu vă veți rătăci, veți vedea indicatoare, traversați podul peste râul Putna și mergeți pe șoseaua care poartă acum numele de strada Chiliei până în parcarea pietruită existentă lângă chilie. Obiectivul de patrimoniu a fost inclus pe lista monumentelor istorice în anul 2004, pe când Daniil Sihastrul a fost trecut în rândul sfinților din calendarul ortodox încă din 1992. La începutul anului 2021 Primăria comunei Putna a amenajat din fonduri proprii un parc în fața monoliților de piatră, fapt lăudabil ce potențează valorificarea turistică a obiectivului.

Chilia se vizitează gratuit, în interior stă un călugăr care citește rugăciuni și preia, probabil, acatiste. Lecturam în mass-media că nu se cunoaște încă clar proprietarul chiliei: Arhieiscopia Sucevei sau Primăria locală. Cert este că vorbim de un monument istoric, nu e o construcție propriu-zisă (locuință), iar Biserica are acte doar pe terenul din jurul grotei săpate în piatră. Nu știu dacă au ajuns la un consens – totuși Primăria Putna a investit bani în amenajarea parcului.

Un gărduleț scund de piatră înconjoară în partea din față blocul de stâncă, deschidem o portiță de lemn, urcăm câteva trepte de beton și ajungem la baza „pietroiului” scobit. Călugărul isihast a cioplit cu migală stânca până a conturat mica grotă. O scobitură adâncă se află la bază, unii susțin că aici locuia sihastrul și la „etaj” se afla paraclisul pentru rugăciune. Eu cred că Daniil locuia în camera de sus, lângă altar, iar adâncitura ar putea fi doar un țarc de animale sau depozit.

Pe o scară de lemn urcăm pe platforma din fața intrării, un fel de cerdac, traversăm bolta intrării închisă acum de o ușă și pătrundem în unica încăpere dăltuită în stâncă. Pe peretele sudic se află două ferestre de dimensiuni diferite care aduc lumina la interior, pe fațada estică se poate considera că a existat altarul micuțului paraclis, există o nișă scobită. Pe peretele nordic se află un „pat” scobit în miezul pietrei, sub o arcadă. Totul e simplu, bazic, așa cum șade bine unei locuințe pustnicești.

După câteva minute petrecute în interior am cedat locul unui grup de copii gălăgioși și am urcat pe costișa din spatele chiliei, loc de unde se trage filonul de stâncă. Este interesantă prezența stâncilor la suprafață în acest pâlc de pădure, probabil o zonă izolată cu secole în urmă.

Iată-ne în fața unei orbite largi, în proporții de fereastră stângaciu arcuită și frântă din loc în loc. Alături golul în formă de intrare prin care străbați într-o boltă de stâncă ciuruită, umedă, cu mușchiu bogat printre crăpăturile adâncite. Tot din piatră, țâșnită din trupul peretelui din fundul stâncii, forma unui pat cu o treaptă strâmtă și tocită, îi desemnează contururile...

Și... nu poezia din carte grăiește amintirii, ci ceea ce a rămas din credința care a boltit peștera cu arcada prin care Pustnicul va fi privit măreția lui Dumnezeu din raiul ce-l înconjura; iar intrarea larg săpată, tot de credință și străjuită tot de ea, ne spune minunea de a nu fi fost sfâșiat de fiarele codrilor sau tâlharii prăpăstiilor.

Prezentă este și acea misterioasă legătură cu trecutul și cu taina prin care Dumnezeu leagă generațiile între ele, ca să se oțelească neamurile ș să biruiască veac cu veac, și să trăiască minunile istorei, cum le-a trăit de bogat neamul nostru – Așa descria Agata Grigorescu-Bacovia, soția poetului George Bacovia, întâlnirea sa cu spațiul sacru din apropierea Putnei, chilia săpată în piatră unde și-a plecat și ea genunchiul și s-a recules („Prin Bucovina. Însemnări” , în Preocupări Literare, septembrie 1941).

Daniil Sihastrul – detalii. Schimonahul Daniil a trăit la jumătatea veacului al XV-lea în zona Bucovinei, s-ar fi călugărit la Mănăstirea Bogdana și ar fi pustnicit apoi prin pădurile bogate din zonă. Două mănăstiri cunoscute, Voronețul și Putna, au legătură cu viața monahului care ajunsese să fie căutat de oameni pentru valoroasele sfaturi duhovnicești. La Voroneț ar fi ajuns egumen și tot acolo s-a stins, mormântul său fiind situat în pronaosul bisericii. Daniil Sihastrul ar fi trăit atât în chilia de piatră de lângă Putna, cât și în altă chilie situată în apropiere de Voroneț, sub stânca numită Șoimul. Informațiile se bazează în mare parte pe tradiția populară, nefiind susținute documentar.

Piatra de mormânt de la Voroneț îl menționează pe un anume schimnic Daniil, trecut la Domnul în 1496. Viitorul mitropolit Grigore Roșca, care extinde și restaurează Voronețul, îl pictează în 1547 pe Daniil Sihastrul cu aură de sfânt alături de propriul chip – este momentul în care începe răspândirea cultului de sfânt al schimnicului Daniil. La 1550 schimnicul Daniil deja era canonizat sfânt. La sfârșitul secolului al XVI-lea și început de secol al XVII-lea apare în documente legate de mănăstirea Voroneț sintagma: „unde se odihnesc moaştele sfântului, preacuviosului părintelui nostru, Daniil cel Nou” . În 1749 starețul Voronețului dăruiește Mănăstirii Putna degetul arătător al Sf. Daniil ferecat în argint.

Legenda. Cunoscuta poveste care ne înfățișează întâlnirea dintre Daniil Sihastrul și domnul Ștefan cel Mare (petrecută fie în apropierea Putnei, fie a Voronețului) a fost lansată de cronicarul Ion Neculce (vezi impresii) în veacul al XVIII-lea în lucrarea O samă de cuvinte.

Tradiția orală românească a preluat surse literare bizantine din domeniul profețiilor monahale. Din cele 42 de istorisiri, în 12 dintre ele Ion Neculce se apleacă asupra vieții și faptelor lui Ștefan cel Mare. Una din povestiri privește momentul 1476 când domnul moldovean este învins la Războieni de sultanul Mehmed al II-lea. Ștefan se întâlnește cu pustnicul Daniil, așteaptă ca acesta să termine rugăciunea, apoi i se destăinuie, cerându-i sfatul în ceea ce privește direcția ce o avea de urmat. Schimnicul îi spune să continue lupta căci cu ajutorul lui Dumnezeu va birui, iar drept mulțumire să înalțe o mănăstire. Ștefan va urma sfaturile bătrânului călugăr, îi va alunga pe turci peste Dunăre și va zidi Mănăstirea Voronețului.

Sihastrul Daniil apare ca un mediator între domnul pământesc și Dumnezeu, se comportă cu superioritate și îî prezice viitorul succes în război, ilustrând prin acest comportament rolul jucat de sacerdoți în conducerea statului (stau alături de domn sau chiar îl domină). Putem spune că în situația legendei românești tenta e mai dulceagă, sihastrul fiind mai mult un duhovnic pentru domn. Istoricii nu au reușit să se pună de acord dacă întâlnirea a fost reală sau nu, unii spun că ar fi un sâmbure de adevăr, alții o considerată o creație târzie prin care se explică apariția unei mănăstiri (legende de acest gen sunt multe, nu doar în România ci și la alte popoare europene).

Concluzii. „Chilia lui Daniil Sihastrul” reprezintă un loc simbolic în jurul căruia se împletesc legende, dar se ițește și un „sâmbure” de adevăr. Pe lângă frumoasele mănăstiri pictate din Bucovina, salina Cacica, mocănița din Moldovița, muzee și cetăți, o vizită la chilia săpată în piatră este un „must see” al turismului bucovinean.

Descoperiți România! Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI