La plimbare prin Viscri

TIPĂREȘTE

Când am plecat la plimbare din Brașov, ne-am făcut o schiță cu traseul și obiectivele de vizitat, dar am zis că vom vedea cum decurg lucrurile și ce reușim să facem, plus că mai erau și câțiva factori ce nu depindeau de noi, ziua scurtă... vremea... obiective închise sau deschise...

Așa că după ce am vizitat Castelul Kalnoky (vezi impresii) și ne-am liniștit foamea la Stone Pub am plecat spre Vârghiș trecând prin Tălișoara. Am descoperit în aceste două sate alte castele. Pe cel de la Tălișoara l-am văzut doar pe afară din curte, acum fiind o frumoasă pensiune, unde chiar erau turiști cazați. Castelul de la Vârghiș l-am văzut din poartă, peste gard. Am sunat la numărul afișat la poartă dar nu ne-a răspuns nimeni... mult mai târziu m-a sunat un domn, era cel ce putea deschide castelul pentru vizitare. Am memorat numărul și pentru data viitoare vom suna din timp, cel puțin așa ne-a recomandat domnul... și poate reușim să-l vizităm, cu alte locuri descoperite în zonă.

Așa că ne-am văzut de drum spre Viscri... dar mergem spre Rupea, traversăm DN13 și ținem drumul spre Viscri și când ne întoarcem venim pe Bunești, deci practic am intrat în sat prin fundul grădinii și am ieșit la” șosea” pe unde intră toată lumea :p Drumul ăsta de la Rupea până la Viscri, asfaltat dealtfel, șerpuiește printre dealuri și văi, încât mi-am imaginat că asta este zona pe unde se plimbă prințul vara, așa cum am văzut în reportajele tv, totul verde... zumzet de toate insectele pământului... susurul unui pârâiaș... cel puțin din aspectul peisajului văzut din mașină, așa pare ca fiind un islaz, sau imaș... oricum frumos indiferent de anotimp...

Trecem un podeț în lucru, intrăm în sat și brusc s-a terminat și asfaltul... eram pe ulița satului Viscri... renumitul sat unde și un prinț și-a luat o casă aici... :p

Ajungem într-o intersecție de ulițe unde apar o hartă a satului și primele indicatoare spre parcare, spre biserică... Ne lămurim pe unde trebuie să mergem și culmea, parcarea era plină de mașini, la fel și ulița mare... și turiști la plimbare ca la defilare, era duminică după amiază...

Viscri este un sat săsesc din Podișul Transilvaniei, unde se dorește păstrarea tradițiilor locale, aspectul săsesc al caselor, meșteșugurile și obiceiurile. Dar știți cum este reclama și vizitele prințului au dus la asaltarea satului de către turiști cu avantajele și dezavantajele turismului rural...

Oricum, rugămintea autorităților locale este de a lăsa mașina în parcare și a străbate satul pe jos... dar trebuie să recunosc că este ceva de mers... În orice caz am lăsat mașina pe ulița mare, în rând cu toate celelalte și am plecat pe jos spre biserica fortificată. Într-adevăr trebuie mers încet și cu atenție pentru că drumul este denivelat, pietruit și pe alocuri mai este noroi sau câte o balegă, poți aluneca sau poți gândi pozitiv și să crezi că poate o să ai noroc dacă calci într-o balegă... :p – (așa credeam noi când eram copii) și mai cred că vara probabil este și praf... dar până la urmă nu te grăbește nimeni... de fapt neatenția apare pentru că vrei să faci și poze la tot ce te înconjoară...

Prima impresie – când am coborât din mașină primul a fost mirosul de balegă... de fum de lemne... de țară... și asta m-a dus cu gândul la țara mea, la copilăria mea...

Am stat în mijlocul uliței și am făcut roată cu privirea, nu mă săturam, era o senzație tare plăcută... ulița mare, largă, încă mai era iarbă verde pe șanțuri, câțiva ponei pășteau... o cișmea sigură apa pentru animale în jumătăți de trunchiuri de copac... și de unde se scurge în șanțul de pe marginea drumului... raiul rațelor ce se bălăcesc fără nici o teamă...

Am urmat indicatorul către biserica fortificată și am luat-o pe ulița de lângă școală...

Prima oprire a fost la un sătean la poartă ce avea expuse spre vânzare diferite obiecte lucrate manual și pe un afiș scria produsele ce le avea spre vânzare... am cumpărat brânză de bivoliță și un borcan de zacuscă, foarte bune au fost. De la dânsul am aflat câteva obiceiuri locale, cei care au ceva de vânzare țin porțile deschise și expun produsele spre vânzare sau scriu afișe. La punctele gastronomice locale este deschis atâta timp cât mai au ceva de servit din ce s-a gătit în ziua respectivă, la fel și la brutărie. Tot dânsul ne-a spus să coborâm la vale pe partea cealaltă de biserică unde este o pensiune și un local și poate avem noroc să găsim ceva de mâncare...

Am urcat ceva până am ajuns la biserică, am plătit bilet de intrare 12 lei și 6 lei pentru mine cu reducere, iar doamna de acolo ne-a explicat ce putem vizita... cu regret ne-a spus că nu mai are pliante în limba română unde găsim mai multe explicații.

Biserica fortificată Viscri – biserica este înconjurată de ziduri groase, curtea interioară fiind mai mică și mai înghesuită, așa mi s-a părut în comparație cu alte biserici văzute în zonă. Se poate urca în turnul bisericii și se poate vizita biserica, muzeul etno amenajat în stânga intrării, în câteva camere și expoziția cu plăci de teracotă de la fabrica din Mediaș.

Curtea exterioară este mai mare, mai aerisită... câțiva copaci seculari pe ale căror trunchiuri sunt fixate câteva indicatoare cu localurile din sat... și câteva bănci asigură șederea pentru puțină odihnă după urcușul până aici...

Am ieșit pe ulița cealaltă... practic și aici am intrat prin spate și am ieșit pe intrarea principală... dar nu mai contează, importat este că am reușit să vizităm biserica...

Și hopa... poarta deschisă... meniu afișat, ciorbă de fasole și sarmale... și intrăm să vedem ce șanse avem... toate locurile erau ocupate și prin fața noastră treceau cu străchini cu sarmale spre oaspeții de la terasă... Dacă avem răbdare până servește pe toată lumea de la mese după aceea poate putem primi și noi o porție de sarmale la pachet măcar... așa ne-a spus domnul de servea și am rămas cu pofta, că răbdare nu am avut... :p erau prea mulți meseni ca să aveam atâta răbdare... lasă poate altădată...

Doar la buticul de pe ulița mare mai era deschis unde foarte mulți tineri stăteau la un suc... în rest totul era închis... se cam terminaseră toate... ca de altfel și ziua stătea să se încheie...

În orice caz mi-a plăcut plimbarea prin sat, am văzut un sat săsesc, ce se dorește să rămână autentic iar mie mi-a trezit amintiri din copilărie!!!

După această plimbare ne-am propus să mai revenim la Viscri, dar într-o zi de vară, să putem vedea satul și dintr-o altă perspectivă... și poate atunci avem mai mult noroc și vom găsi și ceva bunătăți locale gătite.

Apropo de plimbarea noastră pe urmele prințului, a doua zi am fost și în satul Valea Zălanului, unde prințul are o casă de oaspeți. Da, acolo pot spune că este un sat uitat de lume... mult mai mic și mai sărăcăcios... drumul nu este asfaltat... off-roud total până acolo... nici un indicator și nici semnal la telefon... dar zona este spectaculoasă, neatinsă de turiști...

În rest numai de bine!

---

VIZUALIZĂRI: 743 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI