Un sat de vacanță la malul mării - ce poate fi mai bun?

TIPĂREȘTE

Primul nostru loc de cazare în Peloponez a fost la Olympion Village Studios*** din Zacharo Beach, situat la cca. 2 km distanță de satul Zakharo, despre care am povestit câte ceva vezi impresii.

Din rațiuni evidente, am căutat ceva pe malul mării Ionice și la o distanță cât de cât convenabilă de Vergina, unde urma să facem o oprire de tranzit. Iar cei 530 km care despart aceste două localități mi s-au părut ușor de parcurs. Și nu m-am înșelat!

În plus, așa cum arătam în reviewul sus-menționat, Zacharo e un sat mai măricel, cu două supermarketuri, pescărie, cafenele și taverne, așa că problema aprovizionării cu de-ale gurii și gâtlejului a fost elegant rezolvată. Iar la numai 28 km se află situl arheologic de la Olympia, pe care l-am vizitat într-o zi, în cadrul unei excursii mai lungi care a cuprins și Defileul Lousios și Templul de la Bassae.

Zona fiind astfel aleasă, mai urma să stabilesc exact locația. Și luând la puricat bookingul, am dat peste acest sat turistic excelent poziționat față de plajă (50-70 m), cu un scor bunicel (9) și un preț rezonabil: 132 euro/4 nopți, cu posibilitatea anulării gratuite până cu două săptămâni înaintea zilei de check-in și fără plata niciunui avans...

N-am avut, Doamne ferește, niciun motiv de anulare. Chiar dimpotrivă: după două zile în care parcurseserăm vreo 1.300 km, eram destul de obosiți și dornici de ceva odihnă și relaxare.

Iar Olympion Village ni le-a oferit cu vârf și îndesat, depășindu-ne așteptările. ????

Cum am ajuns?

La cca. 30 km sud de Pyrgos, am ieșit din E55 în dreptul indicatorului Paralia Zacharo și, cât ai clipi din ochi, ne-am trezit pe o stradă paralelă cu plaja, fără nume dar populată cu vile și mici hoteluri, aflată la intersecția cu unul din drumurile care duc direct spre faleză. După câteva sute de metri am zărit o firmă mare cu numele satului de vacanță și un desen de discobol. Doar ne aflam în apropiere de Olympia!

Am pătruns apoi pe aleea complexului, strașnic păzită de două statui ale războinicei zeițe Atena. O alta (despre statuie e vorba) - identică - aveam să descoperim în capătul opus al complexului, la ieșirea spre plajă, iar pe peticele de iarbă am văzut mai multe sculpturi reprezentându-l pe discobol în una și aceeași poziție avântată. Presupun că proprietarii, oameni chibzuiți de felul lor (ca să nu zic zgârciți), ca mai toți grecii, de altfel, și-au făcut temeinic socotelile și au ieșit mai bine la vopsea cu banii comandând mai multe statui realizate după un singur model, dacă nu cumva achiziționate dintr-un stoc rămas din producția de masă... ????Chestie care mi-a amintit de titlul unei comedii savuroase: „Cu duzina e mai ieftin” . ????

Dar hai să nu fiu cârcotașă. Că n-am de ce!

La intrarea în complex este o căsuță înecată în flori care găzduiește recepția și (bănuiesc eu) pe proprietari. Am fost întâmpinați de un cățel vesel și o doamnă vârstnică și neștiutoare de engleză, dar, așa cum aveam să constat ulterior, energică și... sportivă: am surprins-o de câteva ori călărind o motocicletă... ????

Am prezentat regulamentar confirmarea de rezervare printată și o domnișoară ne-a luat în primire și ne-a condus spre vilă. Plata aveam s-o facem cash într-una din zilele următoare din proprie inițiativă - proprietarii nu păreau să se grăbească să ne ia banii... Spre surprinderea mea, am primit factură și chitanță și doamna cea vârstnică mi-a refuzat, dând din mână a lehamite, moneda de 2 euro, acceptând doar plata a 130 euro.

Câtă generozitate! Să fie primit! ????

Conduși de tinerica despre care vă spusei, am pornit să străbatem complexul. Și tare mult mi-a plăcut.

Zice pe booking și înclin să dau crezare, că e construit în mijlocul unei grădini de 2,4 hectare. Într-adevăr, a fost o plăcere să admir frumoasele bougainvillea, tufele de trandafiri și alte soiuri de flori, ghivecele, precum și peluzele cu iarba tunsă la 5 cm de sol, toate udate zilnic la orele dimineții de un nene. În dreapta, satul Olympion e mărginit de o parcelă goală pe care poate că va răsări în curând o nouă pensiune, în timp ce în stânga se învecinează cu un alt hotelaș.

Complexul are trei vile, prima cu două etaje, celelalte cu unul singur, și cred că în total sunt puțin peste 30 de spații de cazare. O parcare foarte generoasă se află în fața primei clădiri, dar mașina se poate lăsa pe alee și mai aproape de locul de cazare, lucru util atunci când ai de cărat după tine ditamai bagajele.

După cea de-a treia vilă se ajunge la un spațiu verde mai mărișor, destinat copiilor, cu hamace, leagăne, mini-tobogane și animăluțe din plastic foarte apreciate, din câte am văzut, de cei mici.

După această porțiune urmează terasa complexului, unde se poate savura o înghețată (1,50 euro cupa) sau o halbă mare de bere Alpha (3 euro), dar și sendvișuri, cartofi prăjiți, salată grecească, tzatziki și alte gustări simple. Terasa asta umbroasă e locul perfect de stat la taclale pentru cei veniți în grup iar pentru părinți un excelent punct de observație a odraslelor ocupate cu joaca.

Ieșirea din complex către plajă se face trecând de terasă și mergând pe alee pe sub o frumoasă boltă de flori de hârtie, sub ochiul vigilent al Atenei înarmate. După vreo 20 de metri, se ajunge la un teren viran cu pământ bătătorit care presupun că ar fi trebuit să adăpostească o mare parcare, numai că lumea preferă să-și lase mașinile pe faleza betonată, mărginită de niște copăcei cam pricăjiți (încă), dar prevăzută din loc în loc cu băncuțe numai potrivite pentru a admira apusurile de soare.

Traversăm terenul viran și iată plaja: lungă, cu nisip grunjos și intrare destul de abruptă în mare. Zona amenajată e mică prin comparație cu restul întinderii de nisip, dar suficientă pentru câți clienți o frecventau și dotată cu toate facilitățile: cabine de schimb, toalete și o terasă unde ne-am omenit zilnic cu câte un frappe și o halbă de bere contra sumei de 5 euro, fără a plăti nimic pentru șezlonguri și umbrelă. Insist asupra acestui aspect deoarece am constatat din proprie experiență că în multe locuri din Grecia cheltuielile de închiriere a acestora ajung per total să reprezinte o cotă destul de importantă din cheltuielile aferente unei vacanțe. ????

Nu și în Peloponez! ????

Să vă prezint acum studioul nostru.

Booking zice că satul de vacanță dispune de studiouri de 20 mp, studiouri superioare de 25 mp și apartamente cu 1 dormitor de 28 mp, toate dotate cu chicinetă, aer condiționat, televizor și Wi-Fi.

Tânăra care ne-a condus spre vila nr. 2, la etaj, ne-a explicat pe drum că deși făcuserăm rezervare pentru un studio de 20 mp, neavând clienți mulți, au hotărât să ne upgradeze la studio superior. Foarte drăguț din partea lor!

Camera primită a fost așadar mai spațioasă decât mă așteptam și conținea toate elementele unei dotări basic: două paturi de o persoană lipite între ele, late, lungi, cu lenjerie imaculată și de calitate; două noptiere cu sertare și becuri deasupra; una bucată dulap cu umerașe, cam mic dar funcțional; o măsuță de toaletă pe care am găsit lipită parola de Wi-Fi; o masă cu două scaune; un televizor cu ecran mărișor, suspendat deasupra măsuței de toaletă. Mobilierul era banal, un pic învechit, însă în stare bună. Aparatul de aer condiționat era montat deasupra paturilor, dar aveam și posibilitatea folosirii ventilatorului de la lustră.

Ferestrele erau acoperite de perdele roșii iar ca element decorativ am avut un singur tablou - de ajuns, după părerea mea.

Spațiul destinat chicinetei era destul de înghesuit, dar ne-am descurcat. Am avut un frigider mic, plită electrică iar în dulapuri am găsit strictul necesar în materie de tacâmuri și veselă, plus un ibric, o tigaie și o oală, detergent de vase și bureți.

În baia de dimensiuni acceptabile, prevăzută cu vas WC, chiuvetă, duș cu scurgere bună în podea și gemuleț de aerisire, ne-au fost oferite drept consumabile săpun lichid la dozator și hârtie igienică iar la dispoziție ni s-au pus câte două prosoape mari și două mici. În sertarul măsuței de toaletă am găsit un uscător de păr.

Terasa a fost, ca de obicei în Grecia, vedeta spațiului de cazare: era lată, umbrită pe latura mare, care dădea spre complexul de vile învecinat, de o copertină, în timp ce de pe latura mică aveam vedere spre vila numărul 3 și spațiul verde dintre cele două clădiri, în mijlocul căruia trona discobolul.

La masa rotundă de pe terasă am mâncat și ne-am băut zilnic cafeluța iar pe suportul de plastic ne-am atârnat la uscat costumele de baie. Ah, și încă un amănunt important: ușa de ieșire pe terasă era glisantă, cu oblon și cu plasă împotriva țânțarilor.

Mai precizez că Wi-Fi-ul, televizorul și aerul condiționat au funcționat excelent (nu că am fi abuzat de ultimele două).

În concluzie, au fost patru nopți în care ne-am odihnit foarte bine într-un loc liniștit dar nu izolat, aflat foarte aproape și de plajă, și de sat, și dotat cu tot ce trebuie pentru niște turiști nepretențioși, așa ca noi.

Recomand! ????

---

VIZUALIZĂRI: 997 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI