Romania te iubesc!

TIPĂREȘTE

Avand prin casa niste “relicve” ale regimului Orban care pentru a fi utile trebuiau folosite urgent, am hotarat sa facem o iesire in weekend. Conditiile: sa fie la maxim 3 ore de casa, piscina pentru balaceala si…. cam atat. Cum la Calimanesti am tot fost explorand deja zona, mi-am indreptat atentia spre vest, unde am vazut in zare prima statiune balneara din Romania: Herculane. De fapt mai incercasem o cazare in zona dar mi se parea ca preturile sunt foarte mari, de aceasta data mi-am calcat pe inima, mai ales ca banii erau pierduti daca nu ii foloseam (poate nu ati inteles dar era vorba de un pachet complet de tichete de vacanta), si am rezervat un scurt sejur in statiune.

Desi este aproape de noi ultima data am fost in Herculane cu ocazia revelionului 1991 cand am stat la hotel Hercules. Sincer nu imi mai aminteam decat ca a fost grozav si mi-a placut. Nu voi relua povestea acestor bai care exista de pe vremea romanilor, cine vrea sa o afle o gaseste pe net. Va spun povestea noastra.

Am ajuns dupa amiaza spre seara astfel ca am hotarat sa hoinarim prin statiune abia a doua zi.

Sambata dupa ce unii au beneficiat de servicii spa iar altii au invatat cate ceva nou in online, am stabilit ca e momentul sa vizitam imprejurimile. Oricum de la balconul camerei privelistea era superba, culorile toamnei se intersectau foarte interesant pe versantii muntilor, astfel ca insulele de verde, galben, portocaliu rosiatic erau amestecate de pictorul perfect care este natura.

Cand am venit din DN pana la hotel am intalnit un orasel curat si ingrijit, astfel ca ne intrebam unde este ruina despre care vezi la televizor cand este un reportaj despre Herculane. Coborand panta in varful careia era hotelul am vazut niste muncitori care lucrau la amenajarea unui parculet asta desi era sambata, fapt care mi-a dat speranta ca lucrurile au reinceput sa intre in normal. Singurul aspect care m-a ingrijorat a fost prezenta multor caini pe strazi, nu pareau agresivi dar nu stiu daca noaptea chiar este placuta o intalnire cu ei.

Am mers pe malul stang al Cernei apoi traversand pe malul drept am intalnit numai case frumusele, sau constructii noi ingrijite. In fine cand am ajuns inapoi dupa prima parte a plimbarii am observat ca nu ajunsesem la celebra statuie simbol a localitatii, statuia lui Hercule. Astfel ca am luat-o din nou pe partea stanga a Cernei de aceasta data hotarati sa ajungem in Piata Hercules.

Pe masura ce ne apropiam am inceput sa intalnim o multime de panouri care ne anuntau ca au fost amplasate in cadrul programului cu bani europeni pentru conservarea statiunii. Din pacate se pare ca acesti bani au ajuns numai pentru panouri si probabil SF-uri -- pentru cei ce nu stiu e vorba de studii de fezabilitate nu de povesti stintifico fantastice, desi se pare ca sunt la noi sunt identice =)).

Odata cu apropierea de centru incepe sa se intrevada dezastrul, cladiri din ce in ce mai daramate, celebrul pod din fier forjat inchis pentru ca nu ar avea nimeni curaj sa se aventureze pe el, decat daca are ganduri sinucigase.

In zona exista un hotel renovat, vechiul hotel Stefania acum Versay si unul spoit incat sa arate binisor in exterior (habar nu am cum este inauntru), hotel Cerna. In rest cladiri care stau sa se prabuseasca, cladiri parasite (inclusiv hotelul Hercules de unde aveam ultimele amintiri). In schimb este plin de placute care ne anunta ca fiecare ruina este de fapt un vestigiu istoric vechi de minim un secol si jumatate sau mai vechi.

Stai si te intrebi cum de imparatii de la Viena care stapaneau o mare parte din Europa au hotarat sa investeasca in micuta localitate de pe malul Cernei cand aveau in subordine o gramada de locuri frumoase? Or fi fost niste nebuni care aruncau cu banii aiurea? Sau nebuni suntem noi acum cand ne batem joc de tot ce avem, dar visam sa aducem turisti in Romania. Noi visam sa promovam un litoral de 60-70 Km cu doua luni propice scaldatului in mare altii avand mii de km de plaja si o vreme mult mai propice, cand avem locuri unice in lume dar care le lasam sa se degradeze. Altii restaureaza castele si cetati, noi imbracam in carpe cladirile sa nu se vada in ce stare jalnica sunt. Chiar si asa se vad inca frumoasele decoratiuni de pe fatade si o arhitectura superba.

Cum am zis macar am aflat ce urmeaza sa se prabuseasca si cine ne-a „napastuit” cu astfel de constructii de care noi ar trebui sa avem grija. Multumesc tuturor celor implicati ca au umplut orasul cu placute!

Total dezamagiti si obositi am hotarat sa ne intoarcem la hotel urmand ca a doua zi sa revenim, nu pentru a revedea dezastrul ci pentru a continua drumul de la statuia lui Hercule pana la hotel Roman (pe vremuri perla statiunii) si grota haiducilor.

Duminica dimineata am facut o scurta vizita la spa, mami pentru un mini masaj iar noi pentru balaceala, trecere pe la jacuzzi si sauna. Apoi am predat camera plecand spre centrul statiunii. Am lasat masina in parcarea care tine loc de piata, o alta inventie care nu am mai vazut-o nicaieri. Apropo in Herculane pentru a parca trebuie sa platesti 5 lei/ora indiferent daca este o parcare amenajata, lucru foarte rar, sau parchezi langa bordura. Sunt indicatoare in acest sens plantate la fiecare 100m -- normal ca primaria are nevoie de bani pentru a putea sa intretina atatea obiective turistice cate are pe cap =)).

In fine am lasat masina in „piata” plecand spre hotelul Roman. Pentru a ajunge aici se merge pe langa un drum judetean care nu are peste tot un trotuar, deci este un pic cam periculos. Ajunsi in zona hotelului am remarcat aceasi lipsa de interes, pasajul pe unde drumul trece pe sub hotel aratand jalnic, nici macar de o mana de lavabil neavand parte. Hotelul arata destul de rau semn ca proprietarul se multumeste cu banii veniti de la pensionarii trimisi prin Casa de pensii.

Am continuat drumul conform indicatoarelor montate generos in zona pana la pestera. De fapt este o mica grota cu trei mini incaperi una singura fiind o galerie lunga de peste 100m. Culmea desi nu cred ca sunt multi turisti care vin pe acolo ne-am nimerit impreuna cu un grup de 10-12 persoane. Am asteptat sa paraseasca zona pentru a putea vedea in liniste grota, a meritat deplin. Pentru prima data in viata am putut sa admir un liliac de la mai putin de 30cm cum statea atarnat cu capul in jos, de fapt erau 4-5 unul fiind chiar deranjat de noi astfel ca si-a luat zborul in negura galeriei. In galerie a fost nevoie de lanternele telefoanelor pentru a vedea pe unde mergem. Apoi la iesire am vazut o multime de flori montane desi eram la sfarsit de octombrie. Per total a fost o plimbare in aer liber reusita care ne-a facut sa mai uitam de dezastrul vazut in centru.

Despre Herculane nu pot sa spun decat ca mi-a venit sa plang cand am vazut cum ne batem joc de ce avem si am inteles ca ne meritam soarta de "saraci" ai Europei daca nu reusim sa pastram si sa promovam o astfel de minunatie.

Nota data are doua componente: 100% pentru peisaj si aerul curat, 20% pentru dezastrul din statiune.

---

VIZUALIZĂRI: 2017 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI