ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 25.10.2021
DE adso
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Iaşi
ÎNSCRIS: 25.05.17
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
OCT-2021
DURATA: 1 zile
Cuplu
2 ADULȚI
Raport PREȚ/CALITATE:
EXCELENT

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 12 MIN

Pe urmele vechilor Grădini Botanice ale Iașului (1)

TIPĂREȘTE URM de aici

Sunt ieșean prin adopție, deci nu am avut cum să aflu de mic poveștile locurilor din oraș. Când eram mai june nici nu mă interesau din cale afară: admiram o clădire frumoasă, mă bucuram de liniștea unui parc și treceam mai departe. În timp, însă, a apărut curiozitatea de a ști mai mult și, poate mai important, au apărut întrebările copilului meu. Astfel că, pentru a-i putea răspunde, am început să citesc despre una-alta.

Așa am dat peste cărțile lui Ion Mitican, inginer ceferist care și-a făcut o pasiune din a descoperi înfățișarea și întâmplările Iașului de altădată, povestind apoi și altora cele aflate. Cu anii am trecut și la următorul nivel, la cărți și articole de specialitate, din care încerc să pricep cât mai mult în măsura posibilităților mele de simplu amator. Am norocul ca oferta să fie bogată, accesibilă și bine scrisă, mulți istorici profesioniști având preocupări legate de trecutul mai vechi sau mai recent al fostei capitale a Moldovei.

În acest fel am aflat cum au apărut diverse parcuri ale Iașului. Unele au fost gândite ca atare de la bun început: în sec. XVIII – Grădinile Curții Domnești (actualele Grădini Palas), în sec. XIX – Parcul Copou, în perioada interbelică – Parcul Expoziției, în ultimii 50 de ani – parcurile din cartierele comuniste, că cele postcomuniste nu beneficiază de așa ceva. Altele au apărut în urma anumitor evenimente istorice care au adus pierderea unor mai vechi zidiri: bombardamentele din Al doilea Război Mondial – Parcul Junimea, persecuțiile evreilor în anii 40 – Parcul Ciurchi (care stă peste vechiul cimitir al comunității), demolările masive din perioada de tristă amintire – Parcul Teatrului Național, Parcul Elena Doamna sau Parcul Târgu Cucu (pentru justificarea ultimelor două, autoritățile de atunci folosind ca pretext cutremurul din 1977). Pentru existența altor zone verzi nu am găsit la fel de repede explicații, deși în unele cazuri erau la îndemână.

***

Iașul se laudă cu cea mai mare, cea mai frumoasă și cea mai veche Grădină Botanică din țară. Pe undeva pe drept cuvânt, deși situația se prezintă cam ca în bancul ăla glume-bancuri.blogspot.co ... ul-perfect.html, cea mai mare și mai frumoasă nu e cea mai veche și invers. Și dacă e sigur cea mai mare din România (pe site-ul oficial scrie într-un loc că are 80 de hectare, în altul că are peste 100), la capitolul cea mai frumoasă mereu vor fi discuții – personal, îmi place (oleacă ????) mai mult cea din Cluj, pentru farmecul malurilor pârâului Țiganilor.

Declicul acestor rânduri a fost găsirea unor inscripții pe două busturi din Grădina Botanică, cel al lui Anastasie Fătu și cel al lui Emilian Țopa; le puteți vedea în pozele atașate aici vezi impresii. Fătu este prezentat ca directorul primei Grădini Botanice a Iașului, Țopa ca primul director al acestei Grădini Botanice. Am remarcat „ciudățenia” acum muuulți ani, înainte de era internetului și a ghidurilor turistice accesibile. În prezent oricine poate afla de pe site-ul Grădinii Botanice despre ce e vorba (citatele pe care le voi da de acolo sunt copy-paste, deci fără diacritice).

Într-o zi de toamnă am făcut o plimbare de câteva ore pentru a vedea ce s-a ales din fiecare dintre cele patru (sau cinci?) precursoare ale Grădinii Botanice cu care ne mândrim în prezent. Anumite zone îmi erau familiare, altele m-au luat prin surprindere datorită transformărilor suferite în cei poate 20 de ani trecuți de la ultima mea vizită.

Grădina lui Anastasie Fătu

botanica.uaic.ro/istoric.htm:

Existenta Gradinii Botanice din Iasi are o istorie zbuciumata care a parcurs o perioada de peste un secol pana sa ajunga asa cum o vedem si o admiram noi astazi.

Alaturi de alte prioritati culturale emanate din vechea capitala a Moldovei un loc deosebit il ocupa si infiintarea la Iasi, in anul 1856, a primei Gradini Botanice din Romania, de catre medicul si naturalistul Anastasie Fatu, mare patriot, filantrop si om de cultura.

Amplasata pe un teren cumparat din fonduri proprii in apropiere de Rapa Galbena, avea sa fie pentru multi ani, pana la moartea marelui carturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iasi care avea posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar si un mijloc de instructie si educatie pentru toti iubitorii naturii.

Prin eforturile financiare proprii, sustinute cu intermintenta de autoritatile publice, gradina lui A. Fatu a durat pana la moartea sa (1886), dupa care terenul a fost vandut de urmasii acestuia si tot materialul botanic adunat cu migala timp de o viata s-a risipit.

Fătu a fost una dintre figurile importante ale sec. XIX românesc, merită să citiți mai multe despre el, de exemplu aici: en.wikipedia.org/wiki/Ana ... tasie_F%C4%83tu (pagina Wikipedia în limba română este sublimă, dar are doar titlul). E unul dintre primele exemple de personalități de pe la noi care au plecat de la o condiție umilă și, prin studiu, muncă și perseverență, au ajuns sus de tot. De spus și că în tinerețe a fost ținut la „școale înalte” pe cheltuiala statului, primind diverse burse; sistemul era practicat cu un secol înainte în Ardeal, dar abia acum era experimentat și peste munți, pe la noi. (Ca mai toți intelectualii moldoveni ai vremii sale a fost antisemit, fapt scos în evidență de multe prezentări. Am mai spus, cred că un om nu poate fi judecat fără a ține cont de epoca în care a trăit.)

În 1856, Fătu a cumpărat un teren de vreo două hectare pe versantul sudic al dealului Copou. La acea vreme, Bahluiul băltea până la baza dealului, trecând dincolo de actuala cale ferată, până către Șoseaua Arcu. Deasupra acesteia se înălțau terase succesive, prima construită (cronologic) fiind cea de la nivelul Străzii Păcurari. Aceasta este însă cam a treia terasă, primele două, mai joase și mai înguste, fiind cele care în prezent sunt ocupate de segmentul inferior al Străzii Florilor, respectiv de partea de sus a acesteia, continuată cu Str. Cișmeaua Butuc și Stradela Florilor.

Terenul cumpărat de A. Fătu se afla exact pe aceste două terase și era loc de scurgerea a torenților care coborau Copoul. Profesorul s-a apucat să rânduiască straturi și alei cu tăblițe, să dea făgașuri noi apelor ce șipoteau de sub dealuri, să zidească bazine, sere, feredee pentru hidroterapie și o casă înălțată pe zare, ca un prepeleac din viile Fălciului, unde copilărise. Peste câțiva ani, locul acela gol devenise un paradis al florilor și plantelor din peste 2500 de neamuri aduse de pe toate meleagurile și răsfirate la poalele unei căsuțe cochete, în care năvăleau mame cu pruncii cuprinși de fierbințeli în brațe, cereau ajutorul doctorului „Buruienescu” , cum îl porecleau unii dintre protejații pe care-i tămăduia cu buruienile ce ocupau un loc de frunte în grădina și activitatea sa – așa cum frumos povestește Ion Mitican.

A fost o construcție efemeră, ca majoritatea zidirilor neamului nostru. În paralel cu munca lui Anastasie Fătu, orașul se dezvolta. S-a construit calea ferată, Bahluiul a fost trimis în matca sa, bălțile au fost asanate, Șoseaua Arcu a devenit loc de promenadă, au început să apară casele din cartierul Gării. Valoarea terenului ocupat de grădină a crescut, iar urmașii lui Fătu l-au vândut – mai ales că nici autoritățile nu s-au îngrămădit să continue munca savantului.

Ce vedem aici în prezent: o zonă de case frumoase, mai vechi sau mai recente. Acestea au curți relativ mari, cu pomi ornamentali sau fructiferi, cu petece de vii sau grădini pline de flori. Auzi cântecul cocoșului – și asta la câțiva pași de două dintre cele mai aglomerate străzi, Arcu în vale și Păcurari în deal. O școală (particulară) ocupă mare parte din terenul vechii Grădini Botanice. Arhitecții epocii de aur s-au comportat frumos cu această zonă a orașului, blocurile construite fiind tip vilă, scunde și plăcute privirii. Din păcate nu știu cum va evolua situația, mi se pare că am văzut cam multe macarale. Recomand o plimbare pe aici!

Ce anume ne mai amintește astăzi de Grădina Botanică? În afară de aerul de stațiune al zonei, ar mai fi numele străzilor: Strada Florilor o străbate pe direcția est-vest, iar Strada Anastasie Fătu urmează marginea sa estică. Această stradă e oarecum ciudată: pleacă din dreptul Bisericii Sf. Parascheva și merge pe lângă fostul „cremenal” (P4, vechea închisoare a Iașului, acum în proces de restaurare) ca stradă cu acces auto. În dreptul intersecției cu Str. Râpa Galbenă se transformă în pietonală – de fapt, un șir de scări care coboară partea abruptă a dealului (P2). Aici, pe dreapta, sunt două crâșme destul de cunoscute; am fost odată la Acaju la o degustare și mi s-a părut faină. În partea inferioară, strada redevine asfaltată.

Și s-a mai păstrat casa lui Anastasie Fătu (P5, P6, P8), aflată chiar la intersecția străzii care îi poartă numele cu Str. Florilor. Îmi amintesc vag o poveste despre o tentativă de demolare a sa în anii 90, dar nu mai țin minte detalii. Se prezintă într-o stare nu grozavă și pare a fi locuită, am văzut pe terasă doi bătrâni. Chiar săptămâna trecută, pe un stâlp de iluminat aflat la colțul casei, Primăria Iași a montat o placă omagială (P7) în amintirea lui A. Fătu și a primei Grădini Botanice din România, la 165 de ani de la înființare (sau la 135 de la desființare ????).

Curtea Societății de Medici și Naturaliști

botanica.uaic.ro/istoric.htm:

Stimulata de interesul manifestat fata de gradina lui A. Fatu, Societatea de Medici si Naturalisti din Iasi infiinteaza, in 1873, o a doua Gradina Botanica in jurul sediului acestei societati, actualmente Muzeul de Istorie Naturala. Sarcina organizarii acestei noi gradini este incredintata Dr. Dimitrie Brandza, iar fondurile necesare au fost furnizate de societate.

In cea mai mare parte, plantele acestei Gradini au fost oferite de catre A. Fatu din gradina sa sub forma de plante vii si seminte, asa cum reiese din cererea acestuia din 11 ianuarie 1873. Parte din plantele sadite de D. Brandza (doi stejari, doi plopi si un castan porcesc) mai dainuiesc si astazi in parculetul din curtea Muzeului de Istorie Naturala.

Casa pe care o vedem în P21 este una dintre cele mai vechi și mai încărcate de istorie dintre clădirile orașului. Se pare că a fost construită în 1811 în locul casei care a aparținut vornicului Ion Neculce, marele cronicar. Din 1841 găzduiește primul Muzeu de Științe Naturale de pe teritoriul României; unele dintre colecții s-au păstrat până azi și dau acel aer de „vechitură” al muzeului, atât de apreciat de specialiști și atât de puțin apreciat de public. Cel mai vechi exponat este scheletul unui elefant (numit Gaba), iar cea mai celebră sală este Sala Unirii, unde, pe 3 ianuarie 1959, s-a decis susținerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei.

Când era copilul mic ajungeam aici de trei-patru ori pe an și, deși muzeul nu e foarte mare, de fiecare dată descopeream lucruri noi (mai mult copilul, ce-i drept). În ciuda acestor multe vizite, niciodată nu ne-a sărit în ochi placa P23 ce explică importanța micului parc din curtea instituției: În acest parc de pe Ulița Hagioaei din Eși [... ] la 1872 dr. Dimitrie Brîndză organizează o mică Grădină botanică. Se plantează cei doi stejari existenți și astăzi. În anul 1957, Ginkgo Biloba (Arborele sfânt al pagodelor) a fost plantat de dr. Lucia Rotărescu; ceilalți arbori ai parcului au fost plantați de dr. Visarion Mândru.

Dacă v-a amintit de ceva numele fondatorului, Dimitrie Brândză, care atunci ocupa funcția de „conservator" al muzeului, ei bine – este chiar cel care a înființat, ulterior, Grădina Botanică din București: ro.wikipedia.org/wiki/Dim ... %C3%A2ndz%C4%83. Iar fântâna care mai mult se ghicește în P24, acoperită de tot felul de țevi și de scânduri, este foarte veche – face parte din prima rețea de aducțiune a apei în oraș. Tocmai acest caracter de monument istoric și al naturii a salvat, cred, mica zonă verde de la distrugere în anii 70-80, când aspectul Bulevardului Independenței s-a schimbat radical, dintr-o pitorească zonă de case într-o banală stradă cu blocuri înalte.

Pe de altă parte țin minte această curte ca fiind mereu neîngrijită, cu iarba crescută anapoda, cu accesul publicului restricționat – niciodată nu am avut chemare de a o explora. În ultimii mai bine de zece ani situația a fost și mai rea: parcul a fost transformat în depozit pentru materialele de construcții necesare (prea) lungii renovări a muzeului. Se poate vedea în poze halul în care arată; placa din P23 are în spate un cablu electric gros, făcut sul, iar în dreapta se vede o toaletă ecologică. După miros, e folosită...

La câțiva pași de parc, ascuns după un bloc, se află Stejarul Veronicăi: sub acest arbore străbun au trăit farmecul poeziei Mihai Eminescu şi Veronica Micle între anii 1876 – 1879, după cum inocent ne informează tăblița aflată pe copac (P34). E un loc remarcabil al Iașului despre care se vorbește prea puțin, se poate spune chiar că mulți ieșeni nu au aflat de existența lui. Era odinioară un foileton în presa locală intitulat Orașul dintre blocuri, tare frumos scris; ce bine ar fi dacă cineva l-ar relua (păstrând nivelul)...

Stejarul este declarat monument al naturii; am găsit surse care îi dau 320 de ani, altele care spun 450 de ani. Este chiar în fața Bibliotecii Universității de Medicină și Farmacie, fosta Școală de Arte și Meserii. Din 1876 până în 1879 (când a murit), directorul acestei școli a fost Ștefan Micle, care a locuit în reședința rezervată directorului (așa se purta pe atunci) împreună cu soția sa și, spun gurile rele, cu admiratorii acesteia. Cel mai simplu se ajunge aici din Str. Vasile Alecsandri, pe o stradă laterală care pleacă de vizavi de colțul Casei Muzeelor. Mai multe detalii se pot afla din ziaruldeiasi.ro/stiri/sti ... le--107375.html.


[fb]
---
Trimis de adso in 25.10.21 22:08:22
Validat / Publicat: 26.10.21 07:45:11
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în IAȘI.

VIZUALIZĂRI: 1021 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

3 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P21 Muzeul de Istorie Naturală
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 42900 PMA (din 32 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

3 ecouri scrise, până acum

webmasterscris / TELEFON [26.10.21 19:08:11] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

adso [27.10.21 16:48:18] »

@webmaster: Mulțumesc!

@all: Există speranță!

Astăzi am avut drum pe lângă Muzeul de Istorie Naturală. Muncitorii strângeau de zor materialele de prin curte și deja era dată jos prelata care acoperea intrarea în clădire. Ceea ce înseamnă că, în curând, muzeul se va redeschide, iar părculețul va arăta omenește.

Am atașat șapte noi poze, P35-P41. Acum fântâna este vizibilă, deși încă plină de gunoaie. Rezemată de ea stătea o tăbliță care ar indica un arbore-monument al naturii, nu e clar care. În parc sunt trei astfel de copaci, alte tăblițe nu am mai văzut.

Iar la intrare a fost din nou „dezvelită” tăblița montată de Primărie și de Iași. Travel care prezintă pe scurt muzeul. Arată ruginită și obosită, dar e un semn bun.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
adso [25.11.21 20:39:33] »

Am găsit câteva imagini cu Strada Dimitrov (vechea Uliță a Hagioaei, azi Bd. Independenței) pictate la începutul anilor 70 de către Toader Schipor. Unele surprind părculețul Muzeului de Istorie Naturală - le-am încărcat aici, mie mi-au plăcut mult. Cei care știu Iașul pot vedea diferențele între vechiul aspect al străzii și cel din prezent. (Bine, persoanele de o anumită vârstă poate chiar au în memorie aspectul din aceste imagini.)

Mai multe despre pictor aici:

cuzanet.ro/reportaj/repor ... yWRuA_EXdwj3XIw

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
1 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adso
Alte impresii din această RUBRICĂParcurile Iașului:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.074347019195557 sec
    ecranul dvs: 1 x 1