Assos & Linardos = love (at first sight)

TIPĂREȘTE

Cu Assos e poveste lungă... Bine, nu lungă-lungă, lungă doar de vreo 4-5 ani, de când am aflat că există. Imaginați-vă un mic deal împădurit, încoronat cu ruinele unei vechi cetăți. Imaginați-vă dealul înconjurat aproape complet de mare, pentru că el este de fapt o peninsulă legată de mainland printr-un istm foarte îngust. Imaginați-vă pe istmul acesta îngrămădindu-se căsuțe pastelate, cu acoperiș cărămiziu. Assos e greu de imaginat, greu de descris în cuvinte, el trebuie văzut și simțit! Pe mine, prima lui imagine (într-o fotografie, desigur) m-a străfulgerat din cap până-n picioare: trebuie să ajung aici! (La fel cum s-a-ntâmplat cândva cu plaja Navaggio/Zakynthos sau cu Paleokastrița/Corfu...)

Ba, mai mult decât atât, mi s-a arătat în curând și locul exact unde ar fi fain să stăm: Linardos Apartments. Pe FB mi s-a arătat; știți reclamele alea sponsorizate, care-ți apar ici-colo când scroll-ezi și peste care de obicei treci cu gândul în altă parte... Ei bine, eu am poposit îndelung pe pagină, am salivat și-am ținut-o minte. Ba, mai târziu am dat o căutare mai amplă și pe alte portaluri, întru aprofundare...

Așa că, atunci când m-am apucat să fac rezervările pentru vacanța din vara asta, treaba s-a simplificat semnificativ. Am decis să luăm 2 cazări în Kefalonia, una mai în nord și alta mai în sud. Prima, neapărat în Assos. Și, dacă se poate, la Linardos. Accesat booking, da, Linardos e disponibil, nici măcar nu pare să necesite rinichi vânduți sau alte alea; rezervat un studio de 2 persoane cu vedere la mare (toate au vedere la mare), pentru 5 nopți și pentru suma totală de 437,5 euro. Anulare gratuită până cu o lună înainte de sejur, rezervare garantată cu cardul, plata urmând a se face direct la proprietate. Frecat mânuțele și așteptat să vină timpul...

Și timpul veni și iată, în sfârșit am debarcat pe pământ kefalonian!... Plecând dinspre Fiskardo (el însuși un loc fermecător, dar mult prea departe de principalele atracții ale insulei), șoseaua impecabilă străbate câteva sate și, după vreo 20-25 de minute, am început a întrezări celebra limbă de pământ ce înaintează în mare; ba chiar oprirăm în vreo 2 parcări improvizate pentru a surprinde primele imagini.

Adevăratul punct de view, de unde se fac pozele alea care mi-au accelerat cândva bătăile inimii, se află însă chiar acolo unde se desprinde, din șoseaua principală, drumul de 5-6 km care șerpuiește până jos, în sat – un loc de neratat, aș putea spune, pentru că de fiecare dată când am trecut pe acolo am văzut mașini oprite și turiști admirând și pozând frenetic! Noi înșine aveam să facem asta în repetate rânduri, pentru că – se știe – peisajul o fi același, dar lumina cade diferit în diferite momente ale zilei! E o troiță aici și un catarg pe care flutură drapelul elen și o lunguță parcare ce urmărește curba drumului. În față se văd Assos și dealul cu vechea cetate, iar în stânga versantul ce coboară abrupt într-o mare desenată în cele mai incredibile nuanțe de turcoaz, așa cum numai pe țărmul vestic al Insulelor Ionice poți întâlni! Iar plaja Mirtos, emblema Kefaloniei, se ascunde dincolo de cel de-al doilea pinten. A, și de asemenea, locul acesta este un excelent punct de admirat apusul de soare, dacă sunteți vânători de astfel de momente...

Drumul coboară în serpentine strânse, străbate istmul și se termină la baza dealului, în parcarea publică a satului. Prima dată, ajungând la ora prânzului, a fost destul de greu să găsim loc, pur și simplu a trebuit să pândim să plece cineva (majoritatea turiștilor vin în Assos pentru câteva ore, puțini rămân să înnopteze); ulterior, seara, când ne adunam de pe drumuri, găseam locuri libere pe alese.

În rezervare scria că vom fi primiți începând cu ora 15:00. Mai era vreo juma de oră, dar am zis să încercăm totuși; dacă nu, mergem să mâncăm și revenim. Din parcare am luat-o înapoi pe strada pe care am venit, ochisem deja din mers (la aproximativ 100 m de parcare) clădirea bejulie ce adăpostește Linardos Apartments. Clădirea (precum și vecinele ei) e construită pe o pantă, din spate se văd 2 niveluri, în față se mai adaugă unul.

Intrarea se face prin spate și am găsit-o marcată cu o plăcuță cu numele hotelului – o intrare boltită, fără ușă, frumos încadrată de câteva ghivece cu flori. Prezența noastră o fi fost cumva anunțată sau doar o coincidență – o doamnă foarte drăguță ne-a întâmpinat coborând treptele dinspre etaj, cu un zâmbet mare pe față. I-am spus cine suntem și ce vrem, n-a părut surprinsă defel, semn că ne aștepta.

Ne-a condus în camera 3, chiar cea de lângă „recepție” (am remarcat câte 4 uși pe fiecare palier, cea din dreapta de la ultimul fiind cea de la camera folosită arbitrar ca „recepție” , din câte mi-am dat seama; ar fi deci în total 11 studiouri și apartamente, fiecare dimensionat pentru 2-4 persoane). N-a insistat prea tare asupra facilităților, ambientul vorbea practic de la sine, priveliștea de pe balcon nu mai zic (dar să nu anticipăm...) ! O singură mențiune, asupra boilerului: să-i dăm drumul cu vreo 10 minute înainte de duș și pe unde să butonăm... În rest, sejur plăcut, nu ezitați să mă contactați în caz de nevoie – și asta a fost. (Aveam să ne mai intersectăm cu doamna cea drăguță din când în când, mereu ne saluta cu un zâmbet la fel de mare și ne întreba dacă e totul ok; o prezență caldă, elegantă, foarte plăcută.)

Studioul nostru are formă dreptunghiulară clasică. Din hol, în dreapta, se intră în baie, în față e dormitorul. În colțul din dreapta al acestuia, lângă ușa ce dă spre balcon, a fost amplasată chicineta. Spațiul suficient, foarte luminos, este mobilat vintage. În hol se află o măsuță cu sertare, alături un scaun, deasupra o oglindă și TV-ul orientat în direcția patului. Mai este o măsuță mai scundă în fața patului, apoi urmează dulapul în 2 uși (în care am găsit umerașe și 2 perne suplimentare).

Patul dublu este încadrat de noptiere, de câte un set priză-întrerupător și de câte o veioză fixată în perete. Saltea de calitate, lenjerie albă și parfumată, perne, peste toate o cuvertură gofrată din bumbac alb, pe care am exilat-o din prima seară în dulap, să nu ne-ncurce; de învelit, un cearceaf a fost suficient. La capătul patului, frumos împăturite, câte 2 prosoape albe, de bumbac.

Chicineta nu cred că ocupă mai mult de 1 mp, e dispusă mai mult pe verticală și foarte eficient organizată. Un blat în care sunt încorporate chiuveta și plita electrică, dedesubt frigider (în care ne aștepta un bine-venit pet cu apă rece) și un compartiment de depozitare, deasupra un dulap în 2 uși și hota. Drept dotări: farfurii de 2 dimensiuni, castroane, pahare de apă și vin, căni, tacâmuri, un espresor mic de cafea (cum folosesc italienii), storcător de citrice, cană electrică, sandvich-maker, o cratiță universală. Într-un coșuleț erau plicuri de cafea solubilă, ceai, zahăr, lapte condensat, iar pentru igiena vaselor am găsit detergent și burete, precum și o cârpă de bucătărie. În exteriorul dulăpioarelor au fost fixate niște policioare, pe care sunt câteva obiecte de decor și chiar cărți. Alături, pe podea, coșul de gunoi, acoperit.

Știți că pentru mine (și cred că nu doar pentru mine) contează mult, la locul pe care-l aleg temporar să mă găzduiască, armonia cromatică. La Linardos, acest aspect a fost o încântare! Mobilierul alb-kaki (același kaki de la ușile camerelor) și pereții ușor gălbui erau frumos înviorați de numeroase pete de culoare – imprimeul floral al tapiseriilor, tablourile cu peisaje din insulele grecești, micile obiecte decorative.

Podeaua este acoperită integral cu plăci mari de gresie maro, iar ferestrele cu o perdea de in brodat, foarte frumoasă și, deși semi-transparentă, foarte eficientă în a păstra peste zi răcoarea în cameră. Am avut și aparat de aer condiționat, fixat chiar deasupra ușii de la intrare, dar n-a fost nevoie să-l pornim. Ba chiar, în zilele mai vântoase, se făcea curent când țineam ușa de la balcon deschisă, partea din spate a vilei comunicând deschis cu exteriorul prin holul scărilor. Am avut și aparate cu pastile de alungat țânțarii, pe astea le-am utilizat (cu oarece succes).

Balconul (și implicit priveliștea oferită) reprezintă, desigur, punctul forte al acestei cazări, cel care dealtfel mi-a furat inima atunci când am văzut primele fotografii! Corpul insulei și dealul cu cetatea încadrează un golfuleț de toată frumusețea, iar balconașul nostru fix într-acolo-i îndreptat! Pur și simplu, nu te mai saturi privind – dimineața și seara, pe soare sau pe nori (am prins și de-ăștia în ultima dimineață; nimic serios, în final)... Marea în culori schimbătoare pe care plutesc bărcuțe, plaja, casele îngrămădite una peste alta, dealul cu ruine... Absolut de vis! Balconul este dotat cu o măsuță, 2 scaune și un uscător de rufe fixat pe o latură (și doar vreo 4-5 cârlige, dar am fost inspirată să mai iau câteva de acasă).

Baia – modern dotată și decorată, în culori neutre, odihnitoare. Sub oglindă se află o etajeră, iar cabina de duș este de tip walk-in, separată parțial de restul încăperii printr-un perete transparent. Desigur, trebuie respectată și aici regula din insule, aceea de a nu arunca nimic neesențial în vasul de toaletă, nici măcar hârtia folosită. Chestia cu boilerul chiar a funcționat, în 5-10 minute după ce-l porneam, apa devenea fierbinte. Drept consumabile am avut săpun lichid, 2 flaconașe cu șampon (l-am folosit pe-al nostru însă) și hârtie igienică.

Zilnic se făcea curățenie cu simț de răspundere; când ne întorceam, seara, găseam patul aranjat, podeaua curată, prosoapele schimbate (inclusiv cârpa de bucătărie), coșurile de gunoi golite, hârtia de la baie eventual completată. Așternuturile s-au schimbat la interval de 2 zile.

N-am avut nicio masă inclusă în prețul cazării, după cum probabil deja ați înțeles. Micul dejun l-am luat integral în cameră, câteodată și cina; am identificat 2 supermarketuri în micuțul Assos, destul de bine aprovizionate, de unde am cumpărat tot ce ne-a trebuit. De prețuri să nu mă-ntrebați, eu în vacanță nu prea mă uit la așa ceva, dacă îmi trebuie un lucru, atunci îl cumpăr, și-așa nu mâncăm cu 10 guri. Nu cred că erau mari diferențe față de prețurile de acasă; spre exemplu, am găsit niște cereale pe care le cumpăr și aici, costau cam la fel.

Pentru cei care n-au chef să se gospodărească singuri, sunt 4 mâncătorii în Assos, 3 dispuse de-a lungul golfului (una mai degrabă o cafenea, servește însă și chestii basic) și încă una în piața centrală din apropiere. Am testat și noi 3 dintre ele, vă voi povesti într-un articol viitor.

În ceea ce privește distanța față de principalele atracții ale insulei, evident că se poate ajunge oriunde (în maxim 1,5 ore), dar dacă vizați o singură cazare în Kefalonia, n-aș spune că Assos e varianta optimă (mai degrabă aș înclina spre zona Argostoli – Lassi). Nouă nu ne place să mergem mult cu mașina, adorăm însă să experimentăm mai multe cazări și, mai ales, era damblaua mea cu Assos! Totuși, cred că am procedat corect; poate, dacă ar fi să mai organizez o dată, aș aloca 1 sau 2 zile mai puțin zonei nordice. Am ajuns ușor din Assos la plaja Mirtos (v-am zis, e practic „după colț” ), pe țărmul estic (Agia Efimia și Sami), în peninsula Paliki și în capitala Argostoli. Cea mai lungă distanță parcursă dintr-un foc a fost când ne-am întors de la plaja Petani (aproape o oră).

... Oficial, check-out se poate face până în ora 11, noi însă am plecat ceva mai devreme, căci mai aveam chestii de văzut și de făcut pe insulă, în drum spre următoarea cazare. Am găsit-o pe doamna cea drăguță în camera de-alături, mă aștepta cu documentele întocmite. Am plătit cu cardul, am mai schimbat câteva impresii, apoi ne-am luat rămas bun, sperând (cel puțin eu) că poate ne vom întoarce cândva... Adevărul e că am petrecut momente de neuitat în Assos, iar cazarea asta a fost fix pe inima noastră!... Clar, nu degeaba a fost dragoste la prima vedere! ????

---

VIZUALIZĂRI: 1051 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI