Parcul Sticlăriei – o altă „minideltă” bucureșteană

TIPĂREȘTE

Într-un octombrie colorat și chiar însorit am tras un ochi prin spațiul verde redat populației după zeci de ani de lăsare în plata Domnului – parcul Sticlăriei. Autoritățile locale au decis să redeschidă parcul într-o formă cât mai apropiată de „natural” fără intervenții antropice prea evidente (wall-street.ro/articol/Tu ... e-ani.html#gref).

Spațiul verde este situat în cartierul Pantelimon, undeva între Bulevardul Basarabiei și Șoseaua Vergului, în spatele Spitalului Malaxa. Intrarea principală este amplasată pe strada Ion Șahighian, locuri de parcare sunt disponibile pe marginea străzii, la bordură, dar foarte puține numeric.

Așa cum bănuiți numele parcului provine de la fosta Fabrică de Sticlă situată lângă spațiul verde. Ochiul de apă din centrul ariei naturale s-a format pe locul fostei cariere de nisip în momentul în care săpăturile au atins 10 m și pânza de apă freatică a ieșit la suprafață. Exploatarea de nisip s-a oprit, treptat s-a umplut cu apă, apoi cu stuf, a apărut o vegetație diversă.

În epoca comunistă, prin anii ' 80, s-au făcut amenajări peisagistice (alei, bănci, un pod) pentru ca acest loc verde să fie folosit de muncitorii de la Fabrica de Sticlă drept loc de relaxare. Amplasat într-o zonă industrială care și-a pierdut importanța treptat în ultimii 30 de ani, parcul pică în ruină, se „sălbăticește” , capătă un aspect natural (cu excepția gunoaielor aruncate de oameni) și biodiversitatea este asemănătoare celei din delta Văcărești (spun specialiștii).

Ce am văzut în parc. Am parcat autoturismul în apropierea intrării, acces semnalizat acum printr-o arcadă cu numele parcului. Lângă poartă se află ghereta paznicului și o toaletă modernă. Coborâm o pantă betonată destul de abruptă (sunt disponibile și scări pe lateral) spre malul lacului. Intervenția omului a fost minimală: s-au introdus stâlpi de iluminat, bănci de lemn masiv, coșuri de gunoi îmbrăcate în lemn, câteva țâșnitoare de apă potabilă.

Aleile sunt de fapt doar schițate cu piatră măruntă, câteva cărări mai late de pe malul lacului au rămas din pământ. S-au plantat ici colo conifere și alte câteva tipuri de arbuști, s-au refăcut balustradele la podul de beton, a fost reparat podul metalic de legătură cu insula.

Parcul are circa 5 ha, o diferență de nivel sesizabilă în mai multe zone, o insulă centrală legată de țărm prin două poduri, un lac acoperit parțial de stuf. Mi-au plăcut peisajele de toamnă, liniștea desăvârșită din mijlocul unui areal urban-industrial aglomerat, originalitatea naturală a spațiului verde. Peisajul lacustru cu vreo două bărci de lemn trase la mal, cu stuf bătut de vânt și frunze galben-ruginii erau deja model de lucru pentru vreo trei pictori care își întinseseră șevaletele pe marginea apei.

M-am plimbat relaxat, am stat pe o bancă în mijlocul unei ploi de frunze căzătoare, am ascultat foșnetul vântului printre tulpinile de stuf, am admirat o pasăre specifică de baltă – e o bucurie atât de mare într-o lume atât de zbuciumată.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 578 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI