Ribs

TIPĂREȘTE

La Ribs am fost într-o zi mohorâtă de toamnă. Ploua mocănește. Cerul era mohorât dar pământul parcă strălucea sub apă: asfaltul, vegetația din spațiul verde, amenajările. Unora nu le place ploaia. Înainte nu-mi plăcea nici mie. Acum îmi place. Multă lume supărată. Eu, în schimb, văd viața tot mai frumoasă, mai simplă, mai ușoară. Așa și la Ribs. Nu-i mare grozăvie dar mie mi-a plăcut.

E în colț la IOR, pe Nicolae Grigorescu colț cu Constantin Brâncuși. E acolo o clădire ceaușistă care seamănă cu căminul cultural și o folosește care cum crede de cuviință. Sunt ceva magazine la parter printre care o patiserie – brutărie cu tot felul de specialități, mai luam câte ceva înainte, îmi plăceau corăbioarele (din cocă) umplute cu cașcaval sau și cu șuncă. Calde sunt foarte bune.

Nu știu cum am ajuns în clădirea asta la etaj, acum ceva timp. Există o scară exterioară orientată fix spre intersecție. Înainte era mai modestă scara asta. Acum au pus o bară din inox ce strălucește, elegant, în ploaie, printre frunze.

M-am mirat foarte când am găsit etajul, atunci, că știam clădirea asta demult dar habar nu aveam ce conține la etaj. Era mult mai frumos amenajat, mai colorat, mai inspirat, parcă și cu mai multă verdeață.

Recent, când am fost țintit, special să mănânc acolo, toată amenajarea era diferită: canapele maronii, banale, aliniate pe toată suprafața, inclusiv pe podiumul din centru, cu mese masive pe care aproape că ajungi tocmai bine să stai cu barba. Canapelele sunt joase, mesele înalte. Adevărat, mesele joase nu sunt potrivite pentru servit masa dar la Ribs cam e discrepanță între mese și canapele. În fine.

De pe scara exterioară ajungi prima dată într-un fel de terasă din beton, cu acoperiș dar fără pereți dar cu coloane. Și în zona asta sunt mese și canapele dar amenajat mai soft, mai ales acum, de când cu frigul. În vară erau mai multe. De aici treci spre interior. Nici salonul interior nu are pereți ci copertine din plastic. Sunt bine întinse și izolate și nici nu observi că-i plastic decât după ce privești cu atenție. Din cauza asta, în salon e cam răcoare dar nu ceva supărător.

Cel mai mult mi-a plăcut vizibilitatea maximă la verdeață copacilor din față clădirii, prin copertina aia transparentă. Dădea o reconfortantă senzație de deschidere spre natură.

Ribs bar & grill tre’ să fie ceva americănesc deci nu prea ai de unde alege. Asta e viziunea mea. Deci burger, paste, pizza, chips-uri, chestii. + salate. Lipsește partea de tradițional, preparate gătite și gustări calde – chiar dacă pizza e caldă și chiar și pastele – ei bine, parcă totul e o diversitate de appetizer. În schimb au pește: păstrăv, somon și dorada.

E un loc scump. Burger ul de 1 kilogram costă 65 lei. Conține jumate kil’ de carne plus altele pe lângă.

La cocktailuri stau bine. Au multe și variază între 19 și 23 lei. Au și vin fiert, 12 lei, 280 ml, nu am luat că încă nu a dat gerul. Să spun drept, nici nu observasem, abia acasă am văzut, în poze.

E un loc potrivit pentru socializare: mai mult bar decât restaurant. Dar nu știu cine mai socializează în zilele noastre. Când am intrat era pustiu. Când am ieșit, erau doi rătăciți lipiți de perete, la o masă obscură. Adevărat, nu era prea târziu dar nici devreme. E un loc pe care l-ai putea vedea deschis târziu în noapte însă mă îndoiesc c-ar mai exista așa ceva. Programul lor zice că închid la 23:45 adică să apuci să ieși din locație până se face a doua zi. De deschis, deschid la 11:00 înainte de prânz.

E un loc pretențios deși eu căutam doar un loc prietenos cu ceva de-ale gurii. Nu cred că am nimerit chiar locul potrivit și nici n-aveam chef de cocktail. Poate data viitoare iau un vin fiert. Acum am luat o salată și ceva cheps-uri făcute ad-hoc. A fost bun, nu zic.

Desert nu au astfel că m-am mutat la cofetăria de la parter pe care o știu demult dar am fost o singură dată. Am luat două prăjituri de câte 9,5 lei: Youghrt și Bianco. Și cofetăria e foarte elegantă deși minimalistă, cu doar 3 mese în interior dar vreo 4 afară. Parc-ar avea același administrator. Poate chiar au.

Pe ansamblu a fost bine, salată a fost bună și proaspătă deși conținea niște bucăți de brânză din aia bulgărească, din plastic, de 8 lei kilogramul. De-ar fi fost ceva brânză de capră mi-ar fi dat clasă. Nici măcar nu-i foarte scumpă. Dar așa...

În fine, să nu cârcotesc. A rezultat, într-un final, o după-amiază banală dar măcar sățioasă. Nu pot spune, în schimb, că rezultatul e pe măsura pretențiilor (ale lor, nu ale mele, vreau să zic). Pentru mine a fost pretențios dar ineficient.

N-am nimic de comentat de servicii, erau doi băieți, au fost eficienți, nu au deranjat.

Mi-a plăcut ce am servit, proaspăt și bun dar banal, nimic wow.

Aici e delicat. Copacii mi-au plăcut maxim. Mereu fraternizez, cu natura. Treaba e: oricât de reconfortantă ar fi natura, noi trăim în clădiri, nu în copaci. De-aia omu' se simte maxim bine în cabane din lemn care e material viu și mai puțin bine în construcții din beton, limitative.

Mi-a mai plăcut deschiderea asta spre natură dar în interior era prea monoton totul și prea maro. Or fi avut un an de cacao. Măcar să fi amenajat interiorul pe tonuri de verde sau albastru. Era mai bine.

Dar pe ansamblu, dau maxim pe copaci și ploaie.

---

VIZUALIZĂRI: 508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI