Arheologie

TIPĂREȘTE

De multe ori am trecut pe lângă Muzeul de Arheologie din Mangalia. Are intrarea aia care seamănă cu o intrare într-un templu roman. O vedeam mereu din transport. Știam că există acolo și atât.

Vara asta am petrecut mai mult timp prin Mangalia și pe lângă și am avut destule zile ploioase deci am găsit potrivit să aloc o zi pentru vizitarea muzeului. De fapt o zi e mult. Muzeul poate fi vizitat chiar și în jumătate de oră că e micuț sau chiar în 10 minute dacă ai chef, pe repede înainte că apuci să vezi tot ce este expus acolo dar fără să aprofundezi. Noi am stat mai mult. Restul zilei l-am petrecut prin port, pe la veliere și pe la casa căsătoriilor – nu, nu ne-am căsătorit – și-am dat și peste un restaurant cu pirați în spate la Marina Club în care nu am intrat și chiar mi-am amintit acum că merită o vizită când mai trecem prin Mangalia. Dar să revin că despre muzeu era vorba.

Cu o zi sau două înainte de vizită, cum umblam eu haotic peste tot, treceam pe lângă muzeu și, cu planificarea vizitei în cap, am gândit să fac cunoștință cu muzeul. Era ora 17:50. La 18:00 închide. M-am dus hotărâtă la ușă și am deschis. M-am trezit față în față cu doi muzeografi, un el și o ea, ce se pregăteau de plecare, încercându-și umbrelele. Era ceva ploaie mocănească afară.

- Cât costă biletul?

- 8 lei (parcă), redus 4 – elevi, studenți, pensionari... bla bla dar acum se închide.

- Știu, pentru mâine sau poimâine.

Aveam eu o curiozitate. Am văzut indicatoare spre moschee, spre port, la intersecția dintre strada Oituz și șoseaua aia ce merge spre podul de la Limanu dar tot acolo era și un indicator pe care scria că aia e direcția spre situl arheologic „vechiul oraș Callatis” .

Mă, să fie! Moscheea am găsit-o ușor, floare la ureche, fără să întreb pe nimeni. Portul – la fel, m-am dus glonț, instinctual, folosindu-mă de punctele cardinale și de faptul că marea e spre est și unde, mă-sa, poate fi portul dacă nu la mare respectiv tot spre est. Dar situl unde, spuma mării, e? Apăi dacă muzeografii nu știu, apăi cine altcineva ar putea ști?

- Unde e situl Callatis?

- Peste tot.

- ????

- Orașul Mangalia e construit peste vechiul oraș Callatis.

- ????... Păi și indicatorul acela ce vrea să spună?

- Sunt locuri unde ruinele sunt mai vizibile și mai bine conservate. Noi avem un program de vizitare în teren. Costă 38 lei de persoană.

Le-am mulțumit frumos și mi-am văzut de drum gândind câte fripturi mănânc eu de 38 lei x 3. Dacă sunt toate – sau aproape toate – aici, în Mangalia, ce nu le-aș putea găsi eu singură, cum am găsit cazemata – cel mai important obiectiv – moscheea, chiar și muzeul ăla de război dinspre pod pe care nu l-am găsit interesant de vizitat că tunuri din alea de ale lor găsesc pe toate drumurile și prin toate parcurile de se cațără prichindeii pe ele. Deci pas. Plus, Mangalia e oraș micuț, într-o oră ai dat roată peste tot.

Dar să intru la muzeu merită că sunt multe artefacte și 8 lei e nimik toată, nici n-ajunge de-o friptură dar la bugetul de cultură ajută.

Zis și făcut. După o zi – sau două, nici nu mai știu – eram în fața vitrinelor. A fost simplu că am ajuns pe la ora 14:00 și nu 18:00. Asta era singura condiție, să ajungi în timpul programului.

La poartă nici nu prea ne-a băgat în seamă, în treacăt am făcut schimbul și, cu biletele în mână am dispărut din câmpul lor vizual.

Spre dreapta am dat de camera tehnică cu găleată și mop, după o perdea. O fată binevoitoare ne-a atenționat:

- Nu, nu că acolo e oficiul nostru.

Ne-am re-orientat rapid spre stânga unde am fost mai norocoși, am găsit o cameră întreagă, după colț, deci așa: stânga, dreapta unde nu ne observa nimeni și ne puteam face de cap.

Nici nu mai știu dacă era permis la poze, parcă am avut un scurt dialog din care am dedus că e permis la mica înțelegere adică, cumva s-au prefăcut că nu înțeleg întrebarea că parcă era ceva cu 25 lei și banii ăștia sigur ajung de-o friptură (porc sau pui, pește nu), logica mea dar chiar și personalul de la muzeu părea consensual astfel, singuri în camera din spate, ne-am desfășurat nestingheriți, cu grijă, totuși. Camera din față am pozat-o mai pe sărite și mai pe furiș că acolo era intrarea și totodată și ieșirea și personalul pe acolo se învârtea.

Deci prima cameră este fix ca living urile alea americane respectiv, pe ușa de la intrare treci direct în miezul problemei, fără hol, fără nimic. Multe vitrine ne prezentau tot felul de obiecte folosite acum 2000 de ani și mai puțin, de-a lungul timpului, când locuitorii din Callatis își duceau viața folosindu-se de tot felul de obiecte care, după cum arătau, ar putea fi folositoare și în zilele noastre: multe oale și ulcele, amfore de tot felul, din lut, sfărâmate și lipite la loc, după cum au fost găsite, sparte și recondiționate, fragmente de coloane, albe, lespezi sculptate, monezi, podoabe.

Camera din spate e rotundă, are nu-ș ce nișă sus, fix în mijloc iar jos, la mijloc, un dreptunghi săpat în piatră care, de fapt, este mormântul cu papirus, papirusul găsit în mormânt fiind cel mai vechi document găsit pe teritoriul țării noastre. Datează din secolul IV î. Hr.

Circular, pe lângă pereți sunt expuse artefacte, pe jos și pe un suport unitar ce înconjoară toată camera, cam de 1 metru înălțime. Camera nu are ferestre.

Ca să fim docți, specificăm: muzeul a fost inaugurat în 1959 când s-au făcut lucrări de modernizare și au ieșit la iveală vestigii din neolitic și din perioada greacă, bizantină și romană.

Muzeul este în intersecție, ușor de găsit, la rond, unde sunt coloane în mijlocul străzii și are un restaurant în față (cam scump) unde poți servi cu ochii la pereții antici.

Muzeul mai are și o curte în spate, înconjurată cu gard verde de plasă și de aia nu prea se vede pe vegetație, dar este. Nu știu dacă curtea asta este accesibilă publicului. Eu am văzut-o tot explorând pe acolo că mi-a atras atenția o dubă VW vopsită hippie foarte colorat – o donație, ceva, de pe undeva – care și-a găsit culcuș acolo. Prin iarbă, părea cool.

În rest, toate bune și vizită plăcută!

E un orășel frumos. Mie, maxim îmi place zona din spate de la muzeu.

Există și de-asta.

---

VIZUALIZĂRI: 262 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI