Maramures cu iz de poveste

TIPĂREȘTE

Aflati pe taramuri grecesti, undeva la mijlocul lunii iulie si ganditori cumva ca vacanta se sfarsea, ne a venit ideea de a vizita spre sfarsitul lunii august, Maramuresul, pe care nu l mai vazusem din copilarie si mare lucru, din pacate, nu mai rememoram.

Mi am amintit ca am vazut la Tv un reportaj despre o afacere de familie, o cazare traditionala, in case vechi de peste 100 de ani, ceea ce m a facut sa renunt la cazarea din Budesti, aleasa initial (cu piscina si confort sporit????), in favoarea intoarcerii la traditie, daca tot mergeam in Maramures.

Si asa am ajuns la Iz de Maramures, cu ajutorul domnului booking si mai apoi purtand discutii telefonice directe cu gazdele, pentru plata unui avans. O pensiune agroturistica (adults only), in Șurdești, Maramureș, aflata la 18 km de Baia Mare, la 9 km de Cavnic si la 56 km de Sighetu Marmatiei.

O alta aventura urma sa inceapa, una pe care ne o doream de mult timp...

Dupa un drum lung, mai mult de 8 ore, am ajuns la cazare pe la 9 seara. Se intunecase deja, dar proprietarul ne astepta iar cazarea s a facut rapid. Amabil, cooperant, ne a dat si cateva sfaturi legate de obiectivele pe care urma sa le vedem in urmatoarele 4 zile.

Am inteles ca cei doi proprietari, sot si sotie, au lucrat ceva ani in turism, in strainatate (Dubai, daca imi amintesc bine). Se vede profesionalismul in multe detalii, dar si o oarecare detasare. Nu deranjanta neaparat atitudinea, mai curand neobisnuita, cel putin pentru mine.

Oricum, prea mult timp nu am petrecut la cazare, inafara de nopti si diminetile de dupa micul dejun; foarte placute dealtfel aceste dimineti, intr o locatie frumoasa, cu aer curat, cateva animalute si curtea mare cu un farmec aparte.

Asadar, intalnirile noastre cu proprietarii au fost putine, desi ne ar fi placut sa avem mai mult timp de discutii, as fi dorit inclusiv sa ne mai povesteasca despre aducerea la realitate a acestui vis de a transforma 2 case vechi de 110 respectiv 130 de ani intr o afacere frumoasa, daca pot spune asa.

Mi a placut ca dna Anca, gazda, purta haine traditionale si am citit in comentariile unor oaspeti ca au fost serviti cu branza, vin si horinca... ei bine, noi nu am stat ziua prea mult acolo iar seara ajungeam tarziu, din colindatul nostru pe drumurile maramuresene, asa ca nu am beneficiat si nu pot povesti nimic despre asemenea tratatii.

La randul lor, proprietarii locuiesc in aceasta curte foarte mare, intr o vila cocheta, aproape de intrare. Ei se ocupa de toate treburile, inclusiv de micul dejun si curatenie... oameni seriosi, muncitori si responsabili.

Locatia este deosebita! Locatia si autenticitatea, atat a pensiunii cat si a imprejurimilor, impresioneaza. Traditie si bun gust modern, pe alocuri, cat sa faca sederea oamenilor secolului 21, mai confortabila...

Totusi, o mai buna izolare fonica si nu numai, ar fi de dorit. Este de inteles, izolarea casei este si nu prea, si cumva, placerea mea de a fi acolo a fost putin alterata de aceasta... autenticitate.

Unii oaspeti par deranjati de zgomotele din celelalte camere, eu m am intalnit cu cateva insecte. Nu am vorbit cu proprietarii despre asta, pentru ca am apreciat totusi originalitatea cazarii, si am inteles...

Asadar, aceasta izolare mai buna despre care vorbim, nu stiu daca este posibila, daca nu ar dauna arhitecturii traditionale a caselor si camerelor, ori dorinta proprietarilor tocmai aceasta a fost, sa pastreze cat mai mult autenticitatea... Si sunt foarte multi oaspeti straini (britanici si nu numai), care tocmai pentru asta vin aici... si care nu dau doi bani pe intalnirea cu un paienjenel, acolo...

Pe noi nu ne a deranjat prea mult, am fost cazati intr adevar la parter (am specificat acest lucru cand am rezervat, intelesesem din comentariile de pe booking ca acestea sunt mai bune), si pentru o noapte am avut vecini la mansarda, dar prea mult zgomot nu a fost. Cred ca in general nu erau multi oaspeti in locatie in acea perioada. Nu am idee cum este iarna acolo, noi am fost la sfarsit de vara si nu ne a fost nici cald, nici frig...

Casele sunt foarte frumoase, cu prispa si cergi si alte detalii minunate, realmente te simti transportat in timp, parte din autenticul sat maramuresean.

Camerele sunt curate, cu un pat mare si confortabil, cu perne bune, cu doua noptiere, cu o bancuta traditionala si cu niste rafturi improvizate frumos, cateva umerase, cu presuri tradiționale, inclusiv o plasa antiinsecte incropita la geam, incat pare din acelasi film.

Fereastra micuta se deschide catre o curte de poveste... o viziune patriarhala, din care nu lipsesc insa niste hamace colorate si sezlonguri, precum si masute cu scaunele din lemn, aruncate ici colo.

Baia este micuta dar dotata cam cu tot ce ai nevoie. In general, dotarile sunt minimaliste si este de inteles de ce, dar detaliile fac diferenta si din poze veti intelege mai bine farmecul acestui loc.

Un loc in care nu exista frigider sau televizor! In camere, cel putin. Dar exista carti, puse pe noptiera de gazde. Si o carafa cu apa proaspata, in fiecare zi...

Am avut inclus doar micul dejun. Am inteles cand am vorbit la telefon cu doamna ca bucatareasa vine acolo doar in anumite perioade, alti oaspeti povestesc ca nu vine daca sunt mai putin de sase persoane, iar altii ca au mancat acolo si alte mese. Si pe pagina lor de fb apar poze cu niste feluri de mancare deosebite, nu stiu ce sa spun despre asta. Eu una nu am vazut sa existe acolo un restaurant, doar o casuta draguta cu rol de sala de mese si o bucatarie. Dar ar fi foarte bine ca pe viitor sa existe un restaurant, au potential.

Micul dejun, cam basic, in sensul ca unii oaspeti ar putea sa considere insuficienta cantitatea, avea totusi produse bio (rosii, castraveti, ardei), oua fierte sau ochiuri, branza, cascaval si cateva mezeluri si cereale si seminte. Ne a placut untul, dulceata de casa si laptele proaspat, precum si ceaiul de plante. Pentru noi a fost suficient si bun.

Noi am stiut ca nu vom avea posibilitatea servirii altor mese si la sfatul gazdelor am apelat la un restaurant aflat la cativa km de locatie, vreo 3, in vreo doua seri, mancare sa spunem buna, in restul timpului am mancat pe traseu.

Cred ca am fost ghinionisti, asa vreau sa cred, pentru ca inafara de Pastravaria Alex Mara, unde am mancat un pastrav bun, in rest nu am fost impresionati de mancare, de fapt am fost dezamagiti... Doar ne aflam in Maramures! Poate nu ne am orientat noi suficient de bine, in niciun caz nu m am asteptat sa gasesc atata pizza si paste in meniu. Cred ca la o casa de om si in preajma sarbatorilor, altfel stau lucrurile.

Surdestiul este o localitate tipic maramureseana. N am avut nevoie de aprovizionare de acolo si nici nu am vazut aproape de cazare vreun magazin, nu pot spune.

In rest, natura, traditie, autentic, locuri de vizitat nenumarate. Despre asta nu avem a ne plange... Am vazut mult, istorie, natura, o multime de frumuseti in fata ochilor.

Despre distractie nu ma pot pronunta. Pentru noi a fost liniste si relaxare, multe plimbari pentru ca aveam multe de vazut. Cascada Cailor, Cimitirul vesel, Memorialul Victimelor, manastiri si bisericute, o multime de minunatii.

In final, scopul a fost indeplinit. Am trait o alta experienta deosebita, o cazare frumoasa ca un muzeu si locuri si senzatii pentru o viata!

---

VIZUALIZĂRI: 348 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI