Top 5 insule grecești în care nu am fost încă! Dar în care îmi doresc să ajung (iv)

TIPĂREȘTE

Mykonos - insula contrastelor

Cum se ajunge in Mykonos?

Cel mai frecvent se ajunge prin Pireu, portul principal al Atenei, un oras independent, aproape"lipit" de Atena. De la aeroportul international "Eleftherios Venizelos" din Atena se ajunge intr-o ora cu trenul pana in Pireu, (trenul circula din ora in ora). Cu metroul, se ajunge intr-o ora si 20' iar cu autobuzul, intr-o ora, noaptea acesta circula cam din 30 in 30', ziua din 20 in 20', (autobuzul X96, pret-6 euro).

Din Pireu veti gasi transport cu feribotul spre multe insule elene, dar trebuie sa va coordonati orarul zborului cu cel al feribotului.

Din Bucuresti se poate ajunge in Mykonos si cu avionul. Direct. E varianta cea mai comoda, dar vi se impune o durata fixa a sejurului, de obicei o saptamana, ("sejur" provine de la "sept jours", adica sapte zile), asadar, nu prea puteti sa va construiti vacanta dupa dorinta proprie. Plus ca pachetul "avion + cazare" este impus de catre agentie, care contracteaza adeseori hoteluri ieftine si, se stie, "ce e ieftin, nu e intotdeauna bun". Poate nu doriti sa ramaneti o saptamana intreaga intr-o insula mica, precum Mykonos, pe care o puteti vizita si-n 4 zile.

Odata ajuns cu avionul in Atena, varianta ideala spre Mykonos ar fi alta: cu feribotul din portul Rafina! Rafina este al doilea port al Atenei ce asigura transport in special spre Andros-Tinos-Mykonos, dar si catre alte insule.

Pentru cine doreste insa sa "faca pe exploratorul", cui ii mai curge inca prin vene vreo doua-trei picaturi din nebunia calatoriilor lui Thor Heyerdahl, Thomas Cook, Magellan sau Columb, poate sa ajunga si pe acesta cale (pe cont propriu) in aceste insulite mici si feerice. Cine nu doreste, poate sa ramana in resort si nu va iesi din el decat atunci cand ii pleaca avionul.

Din Rafina exista transport cu feribot sau catamaran. Feribotul este cea mai buna solutie, este confortabil, stabil si ieftin si ajunge in 4 ore pana-n Mykonos. Catamaranul este mai rapid (2 ore) dar este mai putin stabil si mult mai scump. Catamaranul, daca marea e agitata, va "zgaltaie" de va sar plombele (si va plimba din babord pana-n tribord si din prova pana-n pupă, de poate va pupă si catargul!).

Cu feribotul clasic nu se simte tangajul, e-o croaziera de placere.

Mergem sau nu in Mykonos?

De ce am vrut eu sa ajung acolo? Pentru ca in aceasta insula "de succes" turistic (mai toate vasele de croaziera acosteaza o zi si-n Mykonos), poti realiza cel mai bine care sunt dorintele turistului actual. In Mykonos, insula cu "personalitate dubla", se impleteste "frumosul" cu "necesarul", adica peisajul tipic cicladic cu dorinta arzatoare de intimitate si libertate a oamenilor din ziua de azi.

In Mykonos veti admira minunate mori de vant cocotate pe dealurile de langa Chora (capitala insulei), bisericutele cu acoperis mereu albastru, (sau albe ca zapada, precum biserica Paraportiani), interminabile strazi feerice tipic cicladice, inguste si colorate, magazine mici si standuri stradale cu o multime de produse autohtone, case cu balcoane inflorate, taverne imbietoare ce le veti gasi mai ales in Chora si pe care nu va mai saturati sa le admirati sau pelicanul Petros, simbolul insulei si care va ciuguleste din palma.

Veti lua contact si cu o superba terasa din "Mica Venetie", scaldata "non-stop" de valurile marii, cu cateva plaje frumoase... dar va veti lovi si de cerinta actuala si acceptata a lumii, comunitatea de LGBT, uneori deranjanta si agresiva, (mai ales prin intensa viata nocturna), cerere la care anumite insule sau plaje elene, nu s-au opus. Si Mykonos, se pare ca, in acest domeniu, e un "number one". Se pare ca aici, in Grecia, tara super-turistica si multi-insulara, acest deziderat al intimitatii a fost mai usor de pus in practica, si, astfel, cateva localitati din insulele elene, s-au "supra-specializat" in acest profitabil gen de turism (nudism, discoteci si viata nocturna efervescenta). Insula Ios, Karpatos, Zakynthos, Antiparos sau Creta, sunt alte cateva exemple.

Mykonos, e insula coplesita uneori de forfota stradala a motociclistilor, de multimea de tineri imbracati ciudat sau foarte sumar sau de cupluri de "gay", ce considera insula ca fiind propria lor casa si "dormitor de destrabalare intima", uneori in vazul lumii, fapt ce cade greu la stomac unor turisti "normali", in cautarea frumosului cicladic, a relaxarii sau a linistii.

Nici plajele exclusiviste, populate numai cu nudisti, nu sunt chiar pe placul tuturor. Chiar daca acestea exista cam peste tot in lume si pana si stravechea "Renastere" europeana a promovat readucerea in prim plan a frumusetii si mai ales a formelor corpului uman lipsit de orice "acoperire". Si, hai sa recunoastem, ca "frumosul" place tuturor, el este o arta universala si multe creatii, surprinse "imbracate" numai in costumul lui Adam si Eva, ne incanta inca si azi.

Ce sa mai vorbim despre multe dintre minunatele statui grecesti milenare, ce atrag "la nebunie", privirile miilor de turisti din marile muzee ale lumii, unele sculptate din marmura autohtona cicladica "de Naxos", statui care nu poarta nici macar un centimetru patrat de costum de baie sau nici macar niste amarati de bikinei transparenti. Asa ca, nici nu stii cui sa-i dai dreptate. Frumusetii nevinovate si nude sau corpului acoperit din talpi si pana pe sub nas cu tot felul de carpe si esarfe ieftine, sau, uneori cu o interminabila burka neagra.

La pas prin Mykonos

Dupa ce-ati ajuns in port si-ati aruncat o privirea la morile de vant ce pazesc precum niste gigantice creneluri de cetate frumusetea orasului Chora, puteti savura o cafea de "bun venit" in Mica Venetie. Mica Venetie sau Alefkandra este un district romantic al orasului Mykonos cu casele si terasele aflate chiar pe malul marii. Din balcoanele de lemn ale acestor case sau de pe terase, puteti admira apusuri feerice de soare, amintiri de neuitat. Sa speram ca incalzirea globala si cesterea nivelului marii nu va afecta si acest district, precum mareata Venetie, pe care, gurile rele zic ca, ca intr-o zi, o vom cauta prin noroiul de pe fundul canalelor. Cat despre o plimbare prin Chora, oras pe care nu va vine sa-l mai parasiti, cuvintele sunt prea palide pentru a o descrie, Chora s-ar putea sa fie unul dintre cele mai fascinante si reprezentative orase cicladice.

Mykonos, insula tinerilor?

Plajele insulei sunt si ele frumoase, ziua intesate de multi tineri care "se odihnesc sau chiar trag cate un pui de somn la soare" dupa o lunga noapte de dans si socializare. In Mykonos, asa, cam pe la varsta juventutii, acestia, nici nu prea are rost sa-si ia o cazare, caci totul e cam scump pe-aici, (mai ales cazarea si sezlongurile de pe plaja). Noaptea, unii, si-o petrec la zbenguiala in dicoteci iar dimineata, se-ntind pe-un cearceaf pe plaja si se trezesc pe la amiaza, ca sa manance ceva de la un "fast-food", un sandvici, un "hot dog" sau doi covrigi, apoi, isi cauta gasca sau prietenii pe care i-a cunoscut aseara la discoteca si, apoi, o iau de la capat. Uneori mai prizeaza si cate-un pic de "iarba indiana".

De fapt, in Mykonos, cand esti tanar, dormi putin, doar atat cat sa te refaci dupa o noapte petrecuta la club, cat sa te reincarci cu energie (pozitiva) pentru urmatoarea noapte de zbenguiala. Stiinta a demonstrat ca alcoolul, baut pe-ndelete, (dupa ce-ti face praf ficatul) iti da o oarecare senzatie de satietate. Si buna dispozitie, volubilitate, curaj si dorinta de-a socializa cu oricine e-n jurul tau. Chiar daca acasa, in tara ta, esti "timidul targului".

In Mykonos (aceasta super-Ibiza a lumii), tinerii vor intalni cele mai celebre si "vanate" cluburi de distractie din lume, unde totul este fara limite: Cavo Paradiso, Tropikana, Paradise Club Mykonos. Aici vei putea avea norocul sa ciocnesti un pahar de sampanie tocmai cu Leonardo di Caprio, care, se pare ca n-a pierit odata cu Titanicul sau cu Gerard Butler (poate chiar insotit de Madalina noastra) sau de numeroasele animatoare ce danseaza pe mese.

V-ati intrebat oare de ce vedetele lumii, precum Madona sau Tom Hanks, Leonardo di Caprio sau Gerard Butler, prefera insulele Ciclade si nu Thassosul sau Creta? Cele mai cunoscute plaje cu muzica din Mykonos, dans si distractie non-stop sunt Paradise si Super Paradise Beach. Sub deviza "clientul nostru e stapanul nostru" si "tot ce turistul ne va cere, noi ii vom da", aceast fel de turism al distractiei "non stop si all-inclusiv", (etichetat de multi drept un turism al degradarii si pierzaniei), s-a dezvoltat in multe parti ale lumii.

Cateva plaje

Platis Gialos, considerata de multi, cea mai frumoasa plaja din insula, aflata nu departe de "plajele paradisului destrabalarii", e o plaja cu nisip fin, adapostita intr-un golf, situata aproape de Chora, (deci mereu aglomerata), o plaja langa care rasar hoteluri elegante, vile, apartamente si camere de inchiriat, taverne cu meniuri internationale, terase in aer liber cu "see-view", agentii de turism ce te imbie cu excursii in insula, in jurul ei sau circuite in insulele vecine si companii "rent-a-car". Platis Gialos e-o statiune vestita in intreaga lume, (prima infiintata in insula), asadar, adeseori, spatiile de cazare sunt rezervate complet pe intreg sezonul (din iunie si pana in septembrie). Alte plaje frumoase ale insulei sunt Psarou Beach, Paraga Beach si Elia Beach. Ano Mera este un frumos sat traditional care merita o privire oricat de sumara. Din Mykonos, se poate ajunge usor si in insula sacra (si vecina) a Cicladelor, Delos.

Spiritul cicladic

Ce este el? Nu stiu. E ceva ce n-are definitie, necuantificabil, ce nu poate fi masurat in minute, ani, mile marine, kilowati sau kilograme. E ceva care se simte. Sau nu. E-un sentiment care, odata ce-ai ajuns in aceste insule, te cuprinde, te invaluie, te patrunde, te striveste, te strapunge din crestet si pana-n talpi si care apoi, odata ce i-ai simtit parfumul, te chinuie, te urmareste si nu-ti mai da pace toata viata.

Eram pe plaja Martselo din Paros, dupa o zi obositoare de "hai-hui" prin insula. M-am asezat pe nisip, intr-un mic golf, intre doua stanci, si-am ascultat glasul marii. Melodia sacadata a valurilor ce mangaiau tarmul, m-a linistit. Fara sa o cer. Pana si vantul Cicladelor, a devenit, dintr-o data, mai bland. Razele soarelui, cu sclipirea lor schimbatoare, parca doreau sa poarte si ele, un dialog cu mine.

Marea, care era cand albastra, cand verde, mi-a adus, in zare si cateva veliere, unele albe, altele colorate, parca spunandu-mi: "Ia uite cate culori am eu! ". Apoi s-a auzit si sunetul prelung al unui feribot. Cativa pescarusi pluteau in cercuri deasupra golfului. Ei, atunci m-am simtit parca intr-o alta lume. Apoi, am plecat si am ajuns in oras, in Paros Town, si am servit o cafea la o mini-taverna de pe o mini-strada alb-albastra, straduta care nu avea mai mult de un metru si-un pic latime si era goala. Acolo, eram doar eu, cafeaua si cateva tufe de bougenvillia deasupra mea. Atunci, am simtit un sentiment ciudat. Pe care-l simti doar odata in viata, atunci cand te intalnesti cu prima iubire.

Pentru mine, atunci, acolo, in acel golf si pe acea straduta, a fost prima intalnire cu "spiritul cicladic". Cu eliberarea deplina de toate grijile lumii. Pe care le-am uitat "instant". Pentru cateva ore. (Poate ca acest spirit cicladic, actioneaza si noaptea, cand te lepezi de toate constrangerile prezentului si plutesti pe valurile unor melodii nebune si unde faci ce vrei si ce simti, dupa care inoti in mare sub privirea blanda a reginei noptii).

Si astazi ma intreb, daca acele cateva ore, (care au trecut ca niste clipe), de "cocteil cicladic" (golf+cafea), din acea ciudata zi, au fost reale sau n-au fost decat un vis. Si daca ele nu poarta cumva numele de "fericire". Habar n-am!

Poate ca, o sa ma lamureasca cineva, candva, mai ales aceia dintre voi, care au fost deja in Ciclade.

@Web, te rog videoclipul, mersi! https://www.youtube.com/watch?v=z5G0Vd-MghQ

---

VIZUALIZĂRI: 347 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI