Aachen în septembrie

TIPĂREȘTE

DE TOT FELUL

Prima oară am ajuns în Aachen în martie 2018, venind din Liège; am stat o săptămână în capitala Valoniei și ne-am spus că e păcat să nu profităm de ocazie pentru a vedea, măcar o zi, Aachen și Maastricht. Nu aveam de unde ști, atunci, că viața ne va aduce în mod repetat în acest oraș, ajungând la un moment dat să ne punem problema invers: dacă tot suntem în Aachen, e păcat să nu trecem și prin Liège măcar o zi...

Am fost acolo primăvara, vara, toamna; încă nu a venit vremea să vedem Weihnachtsmarkt – Târgul de Crăciun, despre care am înțeles (din sursă sigură) că e superb; dar în 2019 l-am ratat, gândindu-ne că nu intră zilele în sac, în 2020 nu s-a ținut, iar în 2021 va avea aceeași soartă ca în 2020 ????.

Pe site-ul turistic al orașului aachen-tourismus.de/en, prima informație sună așa: Don’t worry – the weather in Aachen is better than its reputation! Va să zică reputația e proastă, zile fără ploaie sunt 20-30 pe an, teoretic e mai rău ca în Londra. Practic, însă, e mult mai bine: ploile sunt calde și scurte, te stropesc un pic și gata. Adevărat, cerul este acoperit mai mereu, senzația este că acuși începe iarăși, dar de obicei nu e cazul. Umbrelă/pelerină în rucsac + un pic de curaj, asta e tot ce trebuie.

Există și ruperi de nori. În martie 2020, mergând cu trenul, am constatat că jumătate din copacii de pe marginea căii ferate erau la pământ, smulși din rădăcini. Nicio problemă, au fost plantați alții (deja maturi), așa încât în martie 2021 nu se mai cunoștea nimic. Astă vară a fost nenorocire, inundații istorice, cu victime prinse în subsoluri inundate, apa ajunsă până la nivelul primului etaj – în vreo două ecouri la un articol mai vechi vezi impresii am spus povestea „în direct” . Ei bine, după asta se cunoaște un popor civilizat: trece și el prin crize sau situații dramatice, dar știe să și le rezolve singur, fără să de plângă și fără urme.

Din punct de vedere al temperaturii e raiul pe pământ: media verii este pe la 20 de grade, cea a iernii vreo 10 grade. Fără caniculă, fără ger. Tot din sursă sigură, în ultimii doi ani a nins fix câte o dată, de fapt mai mult a fulguit. Iarna e ca vara: plouă, doar că ploaia e ceva mai rece.

Celor spuse li se adaugă faptul că, încă din sec. I, în vremea stăpânirii romane, în oraș au fost descoperite izvoare termale cu proprietăți miraculoase în tratarea bolilor reumatice și numai. Către finalul sec. XVIII, când se încerca revitalizarea Aachen-ului prin promovarea sa ca stațiune turistică, s-au „descoperit” și alte beneficii ale acestor ape: erau recomandate celor din clasele suspuse pentru vindecarea bolilor venerice. Și pentru ca tratamentul să fie cât mai eficient, desigur ????, orașul a devenit (pe urmele Veneției) una dintre capitalele europene ale prostituției de lux.

Oricum, când s-a pus în discuție schimbarea denumirii în Bad Aachen, pentru a sublinia caracterul de stațiune al localității, propunerea a căzut la vot în consiliul municipal: s-a considerat mai importantă prima poziție pe care o ocupă în lista alfabetică a orașelor din Germania. (Mi-am adus aminte de informația asta citind articolul de ieri al lui @AZE.)

PUȚINĂ ISTORIE

Cert este că Aachen a devenit întâia capitală a Europei exact datorită climei sale blânde și apelor termale. Legenda spune că Pepin cel Scurt, regele francilor, suferind din cauza articulațiilor, a găsit aici alinare pentru problemele sale. Probleme care l-ar fi chinuit și pe Charlemagne, fiul său. Vara era plecat în campanii militare, dar iernile a decis să le petreacă în acest oraș, așa că și-a fixat reședința permanentă aici.

A construit un palat gigantic (pentru acele vremuri), părți ale acestuia supraviețuind până în ziua de azi: înainte de toate Capela Palatină, actualmente înglobată în Aachener Dom – Catedrala, una dintre marile minuni ale lumii (nu în primele 7, dar sus de tot). De altfel, denumirea franceză a orașului, Aix-la-Chapelle, vine de la ape și de la Capelă; Aachen tot izvor ar însemna în germana veche (cel puțin așa am citit).

În anul 800, după încoronarea ca împărat a lui Charlemagne/Karl der Große, Aachen a devenit capitala imperiului pe care l-a creat, ce se întindea de la sud de Pirinei și Alpi până la Marea Baltică, de la Atlantic până dincolo de Viena. Orașul și-a păstrat statutul și strălucirea în vremea urmașilor săi, Ludwig cel Pios și Lothar I, apoi a început să decadă odată cu întregul Imperiu Carolingian.

A intrat însă în legendă, amintindu-le peste timp europenilor de o perioadă de (relativă) pace și prosperitate. Așa că, odată cu crearea Sfântului Imperiu Roman de către Otto I, la mijlocul sec. X, timp de aproape 600 de ani, majoritatea împăraților „romani” au ținut să fie încoronați în Capela Carolingiană. Ultimii doi împărați întronizați aici au fost Carol Quintul (1520) și fratele său, Ferdinand I (1531).

Pentru a oferi strălucire acestor ceremonii, în perioada 1330-1349 a fost construită, pe ruinele palatului lui Charlemagne, Rathaus - Primăria gotică a orașului, cu uriașa sa Krönungsfestsaal – Sala Încoronării, care urma să găzduiască banchetele ce urmau slujbei din Dom. Turistul modern are de văzut în Aachen multe lucruri, dar orice vizită ar trebui să înceapă cu cele două obiective-simbol: Aachener Dom și Rathaus. Intenționez să revin cu articole dedicate fiecăruia.

Din sec. XVI, Aachen a început să intre într-un con de umbră, dar și-a păstrat imaginea orașului imperial prin excelență. Aici s-au ținut două importante conferințe de pace: prima în 1668, în urma Războiului de Devoluțiune ro.wikipedia.org/wiki/R%C ... evolu%C8%9Biune, a doua în 1748, în urma Războiului de succesiune la tronul Austriei ro.wikipedia.org/wiki/R%C ... _Austriac%C4%83. O sală din Rathaus poartă numele Sala Păcii – acolo s-a semnat tratatul din 1748.

Am amintit aceste câteva informații pentru a se putea înțelege semnificațiile unor evenimente din prezent despre care voi vorbi în continuare.

AACHEN ÎN SEPTEMBRIE

În Renania, două tradiții sunt de neatins: Weihnachtsmarkt (în decembrie) și Karneval (în februarie, în săptămâna premergătoare Postului mare); în 2020, Carnavalul s-a făcut vinovat de răspândirea primului val de Covid 19 în vestul Germaniei: deși se vedea la italieni că treaba nu e bună, nemții nu au renunțat la organizarea lui. În 2021 nu s-a ținut, dar este anunțat pentru 2022. Interesant că ce nu au reușit războaiele mondiale a reușit micul ucigaș.

Specific Aachen-ului se adaugă Der Historische Jahrmarkt in Kornelimünster, despre care am vorbit aici vezi impresii. Nu s-a ținut în 2021, dar s-a anunțat programul pentru 2022. În plus există două pelerinaje de interes regional, unul anual, Kornelioktavo în septembrie, și unul la fiecare șapte ani, la Catedrala din Aachen.

Desigur, în vederea promovării turistice, autoritățile au mai gândit și alte evenimente. Ei bine, acestea sunt îngrămădite, toate, pe final de august și pe parcursul lunii septembrie. Din observații proprii, pare perioada cea mai bună pentru a vizita orașul: e cald și plouă mai puțin. Chestie de care sunt conștienți și hotelierii: la noi, tarifele scad odată cu venirea lunii septembrie, în Aachen cresc.

Avem așa: KurparkClasixx în ultima săptămână din august (festival de muzică în aer liber, se desfășoară în parcul central al orașului, cu accent pe muzică simfonică și de operă; în 2020 și 2021 nu s-a ținut); WeinSommer, în paralel cu cel de dinainte (dedicat iubitorilor de vinuri bune); EuropaMarkt Aachen în prima săptămână din septembrie (anul ăsta – online; am găsit o pagină dedicată „Rutei artizanilor” pe net...); CHIO Aachen (P11-12), în a doua săptămână din septembrie (concursul de echitație cu cea mai mare tradiție din Germania și unul dintre cele mai importante la nivel mondial, face parte din Grand Slam-ul acestei discipline olimpice; anul ăsta tribunele au fost ocupate doar la jumătate din capacitate, l-am urmărit pe Eurosport, înregistrat - nu mă interesează echitația, dar oricând vreau să văd imagini din Aachen); NetAachen-Domspringer, în a treia săptămână din septembrie (concurs de sărituri cu prăjina pentru profesioniști și amatori organizat „la umbra Domului” , în Katschhof).

Katschhof (= Curtea pisicilor) este piața centrală a orașului, situată între Dom și Primărie. Aici se țin târgurile duminicale, Târgul de Crăciun, unele concerte sau evenimente publice de seamă. Pe parcursul lunii septembrie, pe o latură a pieței se montează o Roată gigantică, gen London Eye, am prins-o și noi, e superbă.

În acest an, septembrie a mai avut parte de două mari evenimente neașteptate. Unul e cultural: expoziția Dürer was here - A Journey becomes Legend, dedicată unuia dintre cei mai importanți pictori ai tuturor timpurilor duerer2020.de/en/exhibiti ... ludwig-museum-2. Au fost aduse de la muzee din toată Europa cca. 190 de lucrări ale artistului, cele mai multe de la muzeul partener National Gallery in London; expoziția este găzduită de Suermondt Ludwig Museum. Din păcate, fotografiatul este interzis, dar pe site-ul de mai înainte se pot găsi câteva imagini. Al doilea e

KARLSPREIS

Aachen a fost primul oraș german cucerit de trupele aliate la finalul celui de-Al doilea Război Mondial. Rezistența nemților a fost concentrată aici mai bine de o lună, pentru a nu permite inamicului intrarea pe teritoriul național; s-au purtat lupte stradă cu stradă, casă cu casă. Evident, în 1945 totul era o ruină. Domul și Primăria stăteau în picioare, dar erau grav afectate – au fost refăcute cu migală și pasiune, dar a durat mult, până spre anii 80. Oricum, în mod simbolic, Aachener Dom este primul sit german intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO, în anul 1978.

Ce este interesant e faptul că, de-a lungul întregii istorii, orașul a fost unul oarecum multicultural. Lăsând la o parte importanta minoritate evreiască, dispărută în anii 40, el este situat pe granița cu Belgia și Olanda; Dreiländer Punkt (P13-14), intersecția celor trei frontiere, este la câțiva kilometri de centru. Influențele reciproce sunt evidente, există destui vorbitori de franceză, iar dialectul local aduce mai mult cu neerlandeza decât cu germana cultă (adică așa am citit). Lucruri de așteptat din partea unei foste capitale imperiale.

După război, cetățenii Aachen-ului s-au plasat destul de categoric în prima linie a celor care militau pentru unitatea europeană. Zona Aachen-Liège-Maastricht a desființat frontierele înainte de a se semna tratate între state, Dreiländer Punkt fiind de multă vreme promovat ca simbol al integrării. Locuri sau monumente publice au fost dedicate Europei – cel mai important este Europaplatz (P15), o piață gigantică aflată la ieșirea pe autostrada către Köln vezi impresii.

Dar prima și cea mai importantă inițiativă în acest sens a fost înființarea Karlspreis – Premiul Internațional Charlemagne din Aachen, în 1950. Este cel mai vechi și mai renumit premiu care onorează personalități sau instituții pentru eforturile depuse în slujba Europei și a unificării europene. Citez: inițiatorul său, dr. Kurt Pfeiffer, a formulat conceptul și obiectivul premiului astfel: „Premiul Charlemagne privește către viitor și în același timp întruchipează o obligație morală. Dorim să promovăm o uniune voluntară a popoarelor europene, fără constrângeri, astfel încât, prin noua lor forță, să poată apăra cele mai înalte bunuri pământești - libertatea, umanitatea și pacea -, să ofere ajutor efectiv popoarelor care suferă în urma opresiunii și sărăciei, să protejeze viitorul copiilor și copiilor copiilor noștri.”

Evident, premiul a fost denumit după Carol cel Mare, care este privit ca primul unificator al Europei, în acest fel stabilindu-se o legătură între trecutul și viitorulul continentului. Lista laureaților cuprinde numele părinților fondatori ai Europei Unite: Alcide de Gasperi, Robert Schuman, Jean Monnet, Konrad Adenauer, personalități ca Winston Churchill, Edward Heath, Konstantinos Karamanlis, Juan Carlos I al Spaniei, Helmut Kohl, François Mitterrand, Václav Havel, Papa Ian Paul al II-lea sau Papa Francis. În momentele în care procesul de integrare europeană părea că stagnează, în anii 60-70, premiul pur și simplu nu a fost decernat – au existat zece asemenea situații. În 1969 a fost premiată o instituție, nu o persoană: Comisia Europeană; în 2002, a fost acordat Monedei Euro. Informații detaliate se pot găsi pe karlspreis.de/en sau en.wikipedia.org/wiki/Charlemagne_Prize.

Tradiția este ca premiul să se decerneze în ziua de Înălțare, de obicei în luna mai. În mod simbolic, laureatul este întâmpinat dimineață de episcopul de Aachen și participă la slujbă în Catedrală. De aici se pleacă spre Primărie prin mijlocul Katschhof, pe drum fiind „programată” o baie de mulțime (P35). Decernarea se face în Sala Încoronării, acolo unde se desfășurau banchetele de la întronizările Împăraților Sfântului Imperiu Roman; numele laureatului este trecut pe o placă de onoare, aflată la intrarea în sală. După finalul ceremoniei, premiantul iese în balconul Primăriei (situat în partea opusă Catedralei) și se adresează celor aflați în piață.

Deși nu are reputația Nobelului pentru Pace, este probabil cea mai importantă distincție pe care o poate primi un om politic (cel puțin dacă ne referim la cei europeni), prin urmare este extrem de râvnită. În anii 80, Parlamentul European s-a asociat cu organizatorii locali, fiind acum parte a fundației care stabilește laureații; această fundație își desfășoară activitatea sub înaltul patronaj al Regelui Philippe al Belgiei, Regelui Felipe al VI-lea al Spaniei și al Marelui Duce al Luxemburgului, Henri. În anul 2008 a fost creat Premiul European Charlemagne Youth, care recunoaște contribuțiile tinerilor la procesul de integrare europeană.

La sfârșitul anului 2019 a fost anunțat laureatul pentru anul 2020; acesta a fost Klaus Iohannis, președintele României. Potrivit organizatorilor, distincția a fost acordată pentru promovarea valorilor europene, a libertății și democrației, protecția minorităților și diversitatea culturală, dar și pentru că a prestat un serviciu semnificativ în interesul statului de drept și al independenței sistemului judiciar. Din motivele cunoscute, în mai 2020 nu s-a putut decerna premiul. Inițial s-a reprogramat pentru septembrie 2020, dar s-a amânat din nou. S-au auzit voci (din Germania, zic) care au criticat alegerea juriului: declarațiile antimaghiare din campania electorală, nominalizările pe care le-a făcut pentru procurorii șefi în vara trecută, gestionarea pandemiei etc. Unii au pus acea amânare pe seama „părerii de rău” a comitetului care a făcut propunerea. Și, cine știe, dacă numele lui se termina în -escu, poate că premiul ar fi fost retras. Puncte de vedere contra, argumentate, se pot citi aici [... ] sau aici [... ]. Nu îmi exprim propria opinie, doar expun părerile de-o parte și de alta.

Ce e sigur e faptul că este cea mai importantă distincție primită de vreun om de stat român ever. Până la urmă, în 2021 nu a mai fost nominalizat nimeni, așa că Iohannis a primit premiul pe 2020/2021, amânat încă o dată până pe 2 octombrie 2021. Joi a participat la Karlspreis Europa Summit, unde s-au susținut conferințe și mese rotunde cu mare impact la public ????, precum Revenirea Marilor Puteri, Suveranitatea digitală a Europei, Politici UE privind azilul și migrația etc. Vineri s-a decernat Charlemagne Youth Prize, unde o echipă de tineri de la Liceul „Mihai Viteazul” din București a primit Medalia de argint (P18). În sfârșit, sâmbătă a fost ziua cea mare: slujba în Dom, plimbarea către Primărie (fără baie de mulțime, însă), premierea în Sala Încoronării, discursul de la balcon. Die Aachenerinnen und Aachener au putut urmări ceremonia pe ecrane uriașe, posturi de televiziune au transmis în Germania și în toată Europa. Mai puțin în România, unde – probabil din jenă, tocmai muriseră șapte oameni într-un incendiu la Spitalul Județean Constanța – nu s-a făcut mai deloc tam-tam.

Toate pozele pe care le-am încărcat sunt fie de pe site-ul oficial al orașului, aachen.de, fie de pe pagina Facebook de promovare turistică. Nu mai stau să le setez ca nevotabile, am mărturisit aici de unde le-am luat. Voi reveni cu poze proprii (sper).

---

VIZUALIZĂRI: 1723 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI