Prin Baia – monumente de prim rang

TIPĂREȘTE

Aveam în minte de multă vreme localitatea Baia cu ale sale monumente istorice de factură eclezială care au supraviețuit veacurilor. Din drumul național 2E se desprinde DJ 209H care coboară către valea râului Moldova unde vedem cuibărită o așezare străveche care a prins cheag prin anii 1200-1300 și ceva, imediat după așa-zisul „secol întunecat” (al X-lea) și printre ultimele valuri de populații migratoare. Târgul înfloritor de altădată, așezare cu serioase accente urbane chiar, nu mai există în epoca noastră – localitatea nu a avut puterea de a rezista și a se dezvolta rămânând la stadiul de sat mai răsărit.

Întemeierea statului dintre Carpați și Nistru reprezintă o carte care mai are încă multe file albe. Îl putem considera pe „vânătorul” Dragoș drept cel care începe acțiuni legate de structurile politice din zonă din postura de reprezentat al regalității maghiare în „terre nostre Moldovane” , iar pe Bogdan cel care a întemeiat statul independent al Moldovei prin eliberarea teritoriului est carpatic de sub controlul maghiar. Până la urmă amândoi sunt „descălecători” și „întemeiatori” – fiecare a avut rolul său în coagularea și dezvoltarea noii structuri politice.

Se pare că așezarea protourbană Baia a fost centrul unei formațiuni politice anterioare formării statului moldav lucru ce i-au îndreptat pe unii istorici să considere Baia drept primă capitală a Țării Moldovei. Însă nici Dragoș descălecătorul, nici Bogdan I nu au stat prea mult la Baia, prima capitală cu adevărat fiind stabilită la Siret. În cadrul descoperirilor arheologice nu au fost descoperite urme ale unei curți domnești la Baia, iar nici una din cele câteva biserici care au existat în localitate se pare că nu au jucat rol de capelă de curte.

Acces. Din vechiul târg Baia au rămas doar câteva vestigii de natură istorico-religioasă, ușor accesibile cu autoturismul. La circa 4 km depărtare de Fălticeni, din drumul național către Gura Humorului se desprinde un drum județean către localitatea Baia. Din centrul administrativ al comunei, unde puteți ajunge și cu microbuzul, se pot vizita și la pas cele trei valoroase obiective, ele fiind situate pe o distanță de 1,2 km. Nu se percep taxe de vizitare, dar nici nu veți găsi bisericile deschise permanent (la biserica lui Petru Rareș e afișat numărul de telefon al paracliserului).

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” . Primul obiectiv la care ne-am oprit se află lângă parcul și Primăria comunei Baia, pe str. Petru Rareș nr. 1, loc unde puteți parca autoturismul. Pătrundem în curte după ce aruncăm un ochi pe un panou de mari dimensiuni care ne oferă informațiile de bază privitoare la monumentul religios. Lăcașul de cult a fost ctitorit de domnul Petru Rareș la 1532 pe locul altor două biserici succesive.

Lăcașul de închinare pe care l-am admirat se înscrie în rândul bisericilor cu pictură exterioară, pe peretele sudic și cel vestic fiind încă bine păstrate urme de zugrăveală. Pictura a fost plătită tot de domnul lăudat de cronicarul Grigore Ureche: ... biserici de piatră în Hârlău și Bae și încă și alte lucruri bune multe se află în țară de dânsul făcute. Descoperim mai multe registre și scene aparținând compozițiilor picturale numite Arborele lui Iesei, Asediul Constantinopolului sau Judecata de Apoi, pe alocuri destul de șterse.

Edificiul religios are formă rectangulară, împărțire clasică și se remarcă prin pridvorul deschis cu etaj unde se află clopotnița. Pe fațada din piatră și cărămidă se află pisania originală în limba slavonă. Prin grilajul ușii de la intrare zărim pictura pridvorului și ancadramentul bolții de acces în pronaos. Monumentul istoric a fost restaurat în mai multe etape în ultimele decenii, actualmente urmărindu-se o restaurare a picturii interioare.

Catedrala Catolică. În a doua jumătate a veacului al XIV-lea se așează în zona Baia o comunitate de sași, urmați și de alte etnii. Comunitățile aveau nevoie de biserică astfel că vor apărea biserici dominicane și franciscane. Biserica catolică de mari dimensiuni a fost clădită în 1410 la ordinul lui Alexandru cel Bun (Margareta de Losontz, soția domnului, era de origine poloneză și de religie catolică; călători străini afirmă că a fost înmormântată în această biserică) și poartă hramul „Sfânta Fecioară” . La 1420 la Baia exista o episcopie catolică deservită de un episcop (au ființat acolo șapte episcopi timp de un secol). Bătălia de la Baia din 1476 dintre Ștefan cel Mare și Matia Corvin poate fi considerată începutul sfârșitului pentru orașul Baia, ars din temelii. Catedrala catolică cade pradă degradării după 1467, deși Ștefan cel Mare, apoi Petru Rareș comandă unele reparații. După 1700 comunitatea catolică se reduce drastic, iar catedrala se ruinează.

Am găsit la fața locului niște ruine bine puse în valoare, protejate de un spațiu distinct amenajat peisagistic. Un panou cu informații este amplasat la intrarea în micuțul parc dotat cu bănci și coșuri de gunoi. Fragmentele de zid sunt impresionante și ne lasă să ghicim mărimea corpului catedralei catolice construite din piatră în stil gotic.

Catedrala cu cinci altare încă produce semne de exclamație pozitive în direcția constructorilor de altădată, turnul clopotniță fiind partea care se păstrează cel mai bine. Întinsă pe o lungime de aproximativ 26 m biserica catolică mai păstrează doar câteva elemente de ornamentație: un cadru de fereastră în arc frânt, câteva fragmente de ancadramente, bucăți de consolă și nervuri din piatră. Ocolim construcția pe sub contraforții de amploare, mai vedem câteva colțuri îmbrăcate în piatră fățuită și un început de scară în spirală – câteva trepte din piatră. Mai facem câțiva pași prin parc, pozăm ruinele din mai multe unghiuri, mirosim trandafirii udați de ploaia ce tocmai se încheiase.

Biserica „Sf. Gheorghe” . Ne mai deplasăm câteva sute de metri pe str. Ștefan cel Mare, după care virăm dreapta pe str. Preot Dăscălescu până în fața impozantei biserici ștefaniene. Până în 2010 a fost cunoscută drept „Biserica Albă” întrucât interiorul era complet alb, nu a existat pictură pe pereți, dar încurcate sunt căile Domnului și acum biserica este împodobită cu fresce religioase (jurnalul.ro/stire-miscare ... ura-541802.html).

Poarta de acces în curtea bisericii și lăcașul de cult erau închise în momentul vizitei noastre, dar se putea intra prin lateral, prin cimitirul localității. Întrucât pisania nu s-a păstrat tradiția orală ne indică pe Ștefan cel Mare drept ctitor, imediat după bătălia de la Baia din 1467. În secolul al XIX-lea biserica aflată în bătaia vântului la margine de localitate ajunsese o ruină. După o odisee prin tribunale de ani de zile privind refacerea lăcașului de cult, prima restaurare serioasă are loc în anii 1907-1908, ultima în 2002 fără a se readuce edificiul la stadiul anterior/original.

Mi-a plăcut construcția eclezială din piatră brută cu ocnițe din cărămidă și ancadramente de piatră la ferestre. Turla octogonală e frumoasă și completează imaginea bisericii. Pe fațada vestică se află pisania amplasată de Comisiunea Monumentelor Istorice după restaurarea de la începutul veacului al XX-lea. Lângă biserică se află turnul clopotniță de dată mai recentă, construit în același stil arhitectural. Am admirat biserica de jur-împrejur, am făcut fotografii, am lecturat textul de pe panoul informativ care nu lipsește nici aici.

Concluzii. Am petrecut circa o oră la cele trei monumente din Baia, poate că am fi stat mai mult dacă găseam bisericile deschise. Obiectivele din așezarea suceveană reprezintă o părticică din istoria încălcită a începutului statului de la Est de Carpați, din diversitatea etnică și religioasă a zonei, din povestea dezvoltării și decăderii târgului/orașului medieval. Sunt multe de scris în legătură cu aceste chestiuni – ipoteze, adevăruri sau legende – dar nu prea e loc într-un articol turistic.

Mi-a plăcut cum sunt îngrijite cele trei monumente istorice, mă bucur că există panouri informative la fața locului și apreciez modul cum au fost puse în valoare ruinele catedralei catolice. Vă recomand să vă opriți câteva zeci de minute la Baia pentru a vedea urmele trecutului.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 482 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI