Complexul Muzeal Măldărești

TIPĂREȘTE

Nu văzusem niciodată o culă și trăiam cu teama că nici nu voi vedea vreodată. Citisem că - una câte una - aceste vechi și originale construcții se năruie și dispar sau sunt revendicate de urmașii foștilor proprietari existând riscul ca aceștia să le schimbe destinația.

La Măldărești, comună vâlceană situată la aprox. 4 km distanță de Horezu, păstrând și ducând mai departe legenda căpitanului Tudor Maldăr din oastea lui Mihai Viteazul, sunt câteva obiective turistice care nu pot fi trecute cu vederea dacă te afli în zonă. Pentru noi cu atât mai mult cu cât încă nu le vizitaserăm - Culele Duca și Greceanu, Casa memorială "I. Gh. Duca", toate alcătuind Complexul Muzeal Măldărești, apoi Biserica veche din Măldăreștii de Sus, situată foarte aproape de Cula Greceanu și Biserica de lemn din Măldăreștii de Jos.

Din DN 67 Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu, în Horezu, de la indicator continuăm spre stânga, pe DN 65C, spre Măldărești. Din centrul comunei, un alt indicator ne conduce la Complexul Muzeal Măldărești. Venind de la Râmnicu Vâlcea, după un popas la Muzeul Trovanților - Costești, urmând indicatoarele, am ajuns cu ușurință la Măldărești, în parcarea din fața intrării principale în complexul muzeal.

Programul de vizitare: zilnic (exceptând Luni) între orele 10.00-18.00. Taxa de acces (una singură pentru toate cele trei obiective din complexul muzeal): adulți-individual - 10 lei/persoană, pensionari - 7 lei/persoană.

Dincolo de poartă am fost uimiți de frumusețea locului, verde, cu flori, cu o troiță și cu multe aranjamente peisagistice între care se profilează construcția sobră a Culei Duca, în stânga și Casa memorială "I. Gh. Duca" învăluită de viță de vie, în dreapta. Curând a apărut doamna custode care ne-a invitat să vizităm mai întâi cula pe care între timp o descuiase, urmând ca la intrarea în conac să achităm taxa și să ne continuăm vizita.

Cula, cuvânt de origine turcească ("kule" însemnând turn, adică locuință tip turn) este în accepțiunea românească o clădire întărită cu ziduri solide, cu ferestre mici, poziționate sus, cu orificii practicate în ziduri în scop de observație și la nevoie de tragere, cu pivnițe largi pentru provizii necesare în caz de asediu (unele având și fântâni în pivnițe) și cu încăperi de locuire vremelnică situate la nivelul superior, încăperi la care se ajunge pe scări interioare. În Peninsula Balcanică mai pot fi văzute astfel de construcții. La noi, ele au apărut și încă mai există în special în Oltenia și în vestul Munteniei, înălțate fiind de boierii permanent amenințați de incursiunile turcilor de peste Dunăre, de la Vidin și Ada-Kaleh sau de raidurile cetelor de haiduci prădători.

Cula Duca sau Cula Măldărescu

Cula Duca mai este denumită și Cula Măldărescu deoarece Gheorghiță Măldărescu a fost cel care a înălțat-o (în 1812). Undeva, pe un zid interior, vom vedea inscripționat anul 1827, dar specialiștii spun că acesta reprezintă anul în care au fost executate stucaturile. Am fost singurii vizitatori la Cula Duca. La scurt timp ni s-a alăturat un alt cuplu, tot de pensionari, același care ne-a însoțit și în timpul vizitei la Casa memorială "I. Gh. Duca" de vis-à-vis.

Ușa de intrare în Cula Duca - din lemn masiv, de gorun - permite accesul atât la beci, cu stâlpi groși, din lemn, care susțin grinzile la fel de robuste, cât și la scara care duce la camerele de locuit. Câteva ferestruici înguste, străbătând oblic zidul gros, destinate observației și atacului în caz de nevoie, pot fi văzute la fiecare nivel al construcției.

Cula Duca având parter și două etaje, are formă dreptunghiulară. Scara de acces, pictată pe plafon, cu balustradă de lemn cu încrustații, se închide cu un chepeng la nivelul foișorului. La cele două etaje sunt încăperi cu plafoane și ancadramente ale ferestrelor bogat ornamentate, cu mobilier și covoare tradiționale, autentice, precum și cu frumoase sobe cu olane. De remarcat este cerdacul de la al doilea etaj. Acesta are tavanul împărțit în trei registre, cel din mijloc fiind împodobit cu stucaturi. Pe colț, stilizat, este înscris anul 1827.

Pentru arhitectura sa autentică, deosebită, cula a fost folosită ca decor în producțiile cinematografice românești "Neînfricații", "Drumul oaselor", "Iancu Jianu - Haiducul".

În anul 1910, Ion Gh. Duca - marele om politic, cumpără domeniul pe care se afla și Cula Măldărescu, apoi decide să-și construiască alături o casă, reședință de vară. Din pasiunea sa pentru tradiție și pentru autentic, Ion G. Duca încearcă să amenajeleze cât mai original interiorul Culei Măldărescu. Astfel, într-o însemnare din 1912 aflăm că "pe tavanuri sunt spânzurate tot felul de candele de argint și căldăruși de aramă din care atârnă flori; pe pereți sunt înșirate farfurii lucrate de țărani, icoane vechi adunate de la bătrânii satelor, prosoape, cruci, sfeșnice cumpărate de prin bâlciuri îndepărtate; pe jos și pe scaune sunt întinse într-o neregulă plăcută tot felul de scoarțe, lăicere și covoare vechi. "

Bineînțeles, majoritatea acestor obiecte au dispărut în timp. Ceea ce vedem astăzi este rezultatul amenajărilor ulterioare, cu piese din epocă. Intrată în proprietatea statului în anul 1962, restaurată în perioada 1966-1967, Cula Măldărescu (denumită ulterior Cula Duca) a fost transformată în muzeu.

Casa memorială "I. Gh. Duca"

Despre Ion Gh. Duca - omul politic liberal, cu o susținută activitate încă din tinerețe și care a sfârșit tragic înainte de vreme, nu voi scrie nimic. Știu că cei interesați de acest subiect vor găsi suficiente surse de informare. Aici, relatând despre Complexul Muzeal Măldărești care include și Casa memorială "I. Gh. Duca" mă voi referi doar la vizita noastră acolo.

Construită ca reședință de vară, casa datând din 1912, domină partea dreaptă a imensei curți. Este o clădire doar cu parter, zugrăvită simplu, în alb, cu un cerdac lung, sprijinit de stâlpi solizi de zidărie, uniți prin arcade trilobate. Prin cerdacul impodobit cu flori și umbrit de viță de vie, am pătruns în sufrageria casei. Un covor oltenesc, o sobă de teracotă colorată, un ceas cu pendulă, scaune și canapea capitonate, un dulap frumos lucrat și o masă poziționată în mijlocul încăperii, acesta a fost cadrul de primire în Casa Duca. Aici am achitat taxa de vizitare a complexului muzeal, aici am primit primele informații de la doamna custode, apoi, pe cont propriu, ne-am început vizita.

Cu intrare direct din sufragerie, vedem un salon de primire cu mobilierul aferent, precum și cu o mică bibliotecă. Coridorul în formă de L găzduiește pe latura mică o expoziție de pictură cu lucrări semnate Olga Greceanu. La capătul celălalt al coridorului, lângă fereastră, este un răcitor cu ghiață - precursorul frigiderului de astăzi.

În dormitor se remarcă învelitoarea patului și covorul în același stil oltenesc, un mobilier ceva mai simplu și câteva obiecte de strictă necesitate. Camera de lucru cu birou, canapea și etajeră, etalează și alte obiecte din epocă - un telefon, un ceas, un sfeșnic, o călimară, un tablou cu o fotografie de grup, precum și ziare ale vremii și două pălării din pai.

Nu știm dacă aceste obiecte au aparținut cu adevărat familiei marelui om politic Ion Gh. Duca. După asasinarea sa, mai târziu, în anul 1962, soția sa a donat statului român această casă împreună cu cula aflată în aceeași curte. La 29 decembrie 1998 Casa Duca a devenit muzeu.

Cula Greceanu

Cula Greceanu, cel mai vechi edificiu din cadrul complexului muzeal, se află dincolo de parcare. În curtea umbrită, cu câteva bănci din bușteni, alături de culă se află și o casă veche, aflată tot în proprietatea familiei boierești Măldărescu. Legendele locului spun că Tudor Maldăr, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, a fost luat ostatic de tătari. Muhibe, fiica hanului tătar s-a îndrăgostit de chipeșul oștean, au fugit împreună și s-au statornicit pe aceste meleaguri. Începuturile culei în care ar fi locuit căpitanul Maldăr, cel care a și dat numele satului, trebuie căutate pe la anul 1516 când Nan Paharnicul a construit turnul de apărare. Completată în timp, apoi refăcută pe la sfârșitul sec. XVIII de urmașii Măldăreștilor (istoricii spun că atunci ar fi fost reclădită din temelii de "Jupân Gheorghe Măldărescu"), în prima parte a sec. XIX trecând prin zestre de la familia Măldărescu la familia Greceanu, cula a devenit Cula Greceanu.

Am dat ocol și am admirat construcția solidă, amintind de stilul brâncovenesc prin ferestrele pivniței lucrate în piatră traforată, precum și prin cele două cerdace cu arcade.

A sosit și ghida însoțită de alți vizitatori și, după câteva cuvinte de prezentare, a descuiat și ne-a invitat să trecem prin ușa masivă, de stejar, cu ferecătură, și să urcăm la etaj. Am remarcat că - spre deosebire de Cula Duca - la Cula Greceanu accesul la pivniță se face doar prin exterior, aceasta necomunicând în nici un fel cu nivelul de mai sus. Avantaje? Dezavantaje?

Urcând scara de lemn, am observat că zidul exterior este străpuns de orificii de observație și tragere în caz de atac. La primul etaj, din pridvor se intră într-o încăpere mică de unde - cu ajutorul unei scări mobile, așezată aproape vertical - se ajunge la adevărata ascunzătoare a culei, o încăpere de mici dimensiuni, cu doar o ferestruică. Tot la primul etaj se află fosta cameră de primire din care se trece într-o altă încăpere cu bolți în care - în 1934 - pictorița Olga Greceanu a imortalizat în frescă chipurile membrilor familiei Măldărescu având ca model tabloul votiv din vechea biserică.

Șirul de portrete începe, bineînțeles, cu căpitanul Tudor și cu soția sa tătăroaică ținând în mâini macheta culei pe care au ctitorit-o.

Ultimul etaj are un frumos cerdac deschis, cu arcade trilobate și două camere de locuit. Toate camerele sunt zugrăvite simplu, în alb, au sobe cu olane, mobilier de epocă și sunt decorate cu diverse obiecte - vechi tablouri, vase, chiar și un gramofon. Una dintre încăperi etalează trei veșminte boierești de epocă. Le-am studiat cu atenție. Ghida ne spusese că au făcut parte din recuzita filmului "Aferim" - o dramă istorică, coproducție româno-bulgaro-franco-cehă - cu scene filmate aici.

Complexul Muzeal Măldărești inclus în Patrimoniul Cultural Național, prin cele trei construcții istorice ale sale, este o îmbinare de elemente țărănești și elemente ale unor construcții cu caracter de fortificații. Pe lângă acestea, aici pot fi văzute numeroase obiecte cu valoare etnografică deosebită dintre care unele au aparținut familiei marelui om politic Ion Gh. Duca. Cred că merită o vizită la Complexul Muzeal Măldărești și chiar îndrăznesc să o recomand dacă vă aflați în zonă.

---

VIZUALIZĂRI: 1461 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI