Marrakech — impresii inițiale

TIPĂREȘTE

După 2 zile în nordul țării (Tanger și Chefchaouen) și o zi pe malul Atlanticului (Casablanca), despre care ți-am povestit în articolul trecut, vin acum cu impresia (inițială) pe care ne-a lăsat-o Orașul Roșu.

Marrakech – una dintre cele patru capitale imperiale ale Marocului – este un oraș mare, zgomotos, aglomerat, haotic, poluat și pe alocuri murdar și urât mirositor. Aceasta este impresia inițială pe care mi-a lăsat-o cea mai căutată și apreciată destinație turistică din nordul Africii.

Țineți cont de faptul că noi aveam „încălzirea“făcută în nordul țării – 2 zile în Tanger și o zi în frumosul oraș albastru Chefchaouen. Spun NOI pentru că am trăit această aventură alături de soțul din dotare ❤!

Unde mai pui că am plecat și foarte documentată (credeam eu) – am achiziționat biletele de avion undeva pe la jumătatea lunii Martie așa că am avut la dispoziție mai bine de jumătate de an să caut informații și să-mi pregătesc un traseu pentru cele 9 zile pe care urma să le petrecem în Regat. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu aia din târg…...

NIMIC, dar absolut NIMIC, nu m-ar fi putut pregăti pentru ritmul frenetic al vieții din Marrakech, pentru decorul eclectic al faimoasei piețe Djemma El Fna, pentru nebunia din Souk, pentru labirintul de neînțeles al Medinei, pentru gălăgia perpetuă și pentru traficul haotic care pare că nu respectă nici o regulă de circulație. Toate articolele citite, toate informațiile notate scrupulos în agendă – totul părea atât de mic și neînsemnat, atât de departe de realitatea halucinantă a celui mai agitat oraș din Maroc.

Am ajuns în Marrakech cu trenul din Casablanca după o călătorie de aproape 3 ore și conform unui orar surprinzător de exact (pentru noi, turiștii români obișnuiți cu orele de întârziere ale CFR ????). Am călătorit la clasa II că deh, noi preferăm vacanțele DIY și LOW BUDGET ????. Chiar și așa, condițiile sunt bune comparativ cu ceea ce găsește turistul străin în trenurile noastre. Am plătit 130 MAD (aproximativ 13€) de persoană iar pe la ora 15.00 eram în gara din Marrakech, o clădire modernă și cochetă, ca mai toate gările din principalele orașe marocane.

Ne place să călătorim light astfel încât să avem mai multă libertate de mișcare fără a duce grija bagajelor voluminoase. Și de această dată ne-am îngrămădit avuția într-o singură valiză (55*40*20), ceea ce a făcut ca frecventele noastre deplasări cu trenul sau bus-ul dintr-un oraș în altul să nu fie o corvoadă.

Imediat ce pășești în afara gării te întâmpină grăbiți si insistenți o sumedenie de taximetriști care te intreabă la unison – „madame, taxi?” . Le răspund îngămfată „no, merci!” deoarece știam că există o conexiune cu piața centrală asigurată de un bus local – ți-am spus doar ca m-am documentat în avans! Ceea ce nu știam era de unde naiba ar trebui să iau autobuzul ăsta? – așa că mă îndrept grăbită către primul ofițer de poliție întâlnit în fața gării pentru a cere indicații.

Te sfătuiesc să apelezi cu încredere la ei, sunt amabili și săritori și chiar dacă nu toți vorbesc limba engleză (cei mai mulți îți vor răspunde în franceză) vă veți înțelege cumva.

După ce ne-am lămurit că trebuie să traversăm două străzi și imediat dupa Royal Theatre vom găsi și stația de autobuz, îi mulțumim frumos domnului în uniformă, bucuroși, nevoie mare, că am scăpat de negocierile aprige cu un alt taximetrist hotărât să jupoaie turistul neștiutor. (după trei zile în Maroc ne-am convins că abilitățile noastre de negociere sunt extrem de limitate)

Urcăm în autobuz (parcă era numărul 5), plătim direct șoferului 4 MAD de persoană, ne ciondănim puțin pe drum pentru că nu cădem de acord asupra locului în care ar trebui să coborâm, ne decidem în cele din urma asupra stației de la moscheea Koutubia, coborâm și…. rămânem blocați!

Zeci, dacă nu chiar sute de oameni se deplasau în toate direcțiile în același timp (și spațiu) cu tot atât de multe biciclete, motociclete, trăsuri și atelaje de tot felul trase fie de oameni, fie de măgari.

Ne încumetăm să traversăm – doar e verde! . Maaare greșeală! Am aflat atunci că roșul semaforului îi oprește doar pe cei cu mașinile, cei cu biciclete, cai sau scutere trec nestingheriți. Ne luăm după mulțime, traversăm cu ochii în patru, cu inima în dinți și cu speranța că ne vor ocoli și pe noi cum vedem că fac cu localnicii muuult mai degajați și familiarizați cu haosul de pe șosele.

Am ajuns în faimoasa piață Djemma El Fna, putem să respirăm ușurați! (credem noi)

Aici – alt șoc!!! Zeci de tarabe cu fructe și mirodenii, dansatori și muzicanți cu tot felul de instrumente muzicale pe care le foloseau concomitent și la mică distanță unul de celălalt, (evident fiecare avea o partitură diferită), îmblânzitori de șerpi care te chemau pentru o fotografie WOWW, vânzători de tot soiul de mărfuri care incearcă insistent să-ți vândă câte ceva, femei care te invită în atelierul improvizat (un scaun sub o umbrelă) pentru a-ți împodobi mâinile cu desene complicate realizate cu hena… o mare de oameni care vorbește parcă în același timp și la fel de tare

Ne croim cu greu drum prin mulțimea în continuă mișcare (valiza ne mai trebuia nouă acum!) și ajungem cu chiu, cu vai, în capătul pieței. Deja nu ne mai putem orienta și nu avem nici cea mai mică idee cam pe unde, prin Medina, este Riadul la care urmează să ne cazăm. Înaintăm orbește și… ce să vezi – am nimerit în Souk (bazar). Cel puțin acum ne-am pierdut într-un labirint colorat și incarcat de arome care ne amețesc!!! Hai că începe să-mi placă!!!

Nu e timp de zăbovit cu privirea, soțul e deja enervat de toată aglomerația asta așa că ne continuăm înaintarea până la intrarea în Medina (orașul vechi). Adresa pe GPS și de acum lucrurile ar trebui să meargă ca unse.

HA!!! Socoteala de acasă…. Google maps sau maps. me nu se descurcă mereu în interiorul Medinelor, străduțele labirintice le dau și lor ceva bătăi de… soft. Și uite așa ne învârtim aproape două ore cu bagajul la purtător, regăsindu-ne de mai multe ori în același punct, încercând să ignorăm marocanii” binevoitori” care se ofereau cu insistență să ne conducă la destinație (ca mai apoi să ne stoarcă de bani) și lipindu-ne de ziduri la fiecare 30 de secunde pentru a nu fi călcați de scuterele care trec în viteză pe străduțele înguste.

Tensiunea crește iar șansele să găsim Riadul scad pe măsură ce ne dăm seama că ne învârtim în cerc. Zăresc un tânăr care pare mai de Doamne Ajută și cer indicații iar spre surprinderea noastră se oferă să ne însoțească. Slavă Domnului că am ajuns, nici măcar nu eram prea departe!!! Imbârligate sunt străzile Medinei!!!

Dacă ai citit și tu că NIMIC, dar absolut NIMIC nu este gratis în Marrakech, poate o să ți cont de asta când ajungi pe acolo.

Ce, credeai că tinerelul ne-a condus la locul de cazare din pură amabilitate? La ușa hotelului a trebuit să ne târguim asupra prețului pe care trebuie să îl plătim pentru serviciu – am reușit să ne eschivăm după doar 20 MAD deși ni se cerea absurda sumă de 100.

Ce să zic – primul contact cu agitatul Marrakech nu ne-a lăsat o impresie prea plăcută!

Dacă plănuiești o vacanță în Orașul Roșu îți recomand cu tărie să alegi un riad în interiorul Medinei (chiar dacă, cel mai probabil, și tu te vei rătăci ca noi și îl vei găsi ceva mai greu…). Riadurile sunt case tradiționale marocane recondiționate și transformate în spații de cazare pentru turiști, păstrând totuși farmecul și decorul autentic, adevărate oaze de liniște și relaxare în care să-ți limpezești mintea la un pahar de ceai de mentă pe terasa de pe acoperiș.

Cu ceai și cafea ne-au întâmpinat și cei de la Riad Bab Lakhmiss, un loc minunat cu oameni extraordinari, foarte amabili și atenți la nevoile oaspeților, un spațiu de cazare decent pe care l-am rezervat pe booking.ro și pentru care am plătit 180 euro pentru 5 nopți cu mic dejun inclus – mic dejun pe care l-am savurat zilnic pe terasa de pe acoperiș, cum altfel?

Ți-am spus deja că sunt foarte atenți cu oaspeții lor nu? Și fiindcă au înțeles cât suntem de pierduți în spațiul orașului vechi, ne-au înmânat o hartă a Medinei pe care au trasat în culori diferite principalele trasee de la|către Riad – poate așa nu ne mai rătăcim și reușim să ne destindem și să ne bucurăm de ceea ce are de oferit acest oraș vibrant.

Și ne-am destins, și am tot ieșit la colindat și explorat în zilele următoare din ce în ce mai încrezători și mai curioși, deja familiarizați cu ritmul alert al locului. Și am înțeles că oamenii ăștia trăiesc așa de sute de ani, încremeniți în timp, că tocmai asta este frumusețea și unicitatea acestui loc, că nu trebuie să îi judecăm ci doar să îi observăm și să îi acceptăm așa cum ni se înfățișează – în definitiv, nu ne-a invitat nimeni pe la ei, ne-am dus de capul nostru, de curioși!

Am înțeles că doar mergând în aceeași direcție și în același ritm cu ei, nicidecum împotrivindu-ne, vom putea să descoperim cealaltă față a Marrakech-ului – un Marrakech de o frumusețe aparte, încărcat de istorie, fascinant și misterios, un Marrakech care se arată doar turistului răbdător care nu dă înapoi după șocul primului contact.

Și l-am descoperit, și ne-a plăcut, și ne-am lăsat cuceriți, și am decis că vom reveni…

În articolul următor îți voi povesti ce am mai făcut și ce am mai văzut în zilele pe care le-am petrecut în această destinație magică și cum am ajuns să iubim locul ăsta așa că… rămâi prin zonă!

Marrakech, Medina, Souq, Jamma el- Fna

---

VIZUALIZĂRI: 2352 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI