Dryanovo, mănăstire, defileu, peșteră, cascadă

TIPĂREȘTE

Voi continua povestirile din plimbarea bulgărească vorbind despre un loc asemănător cu cel descris în review-ul anterior, vezi impresii, tot în zonă înaltă, pe mal de apă, cu de toate, defileu, cascade, mănăstire, peșteră, toate legate prin Dryanovo, numele lor, preluat de la municipalitatea în care se află și orașul de reședință a ei... Este o regiune frumoasă, cu multe obiective turistice ce merită văzute, cele mai importante aflându-se pe Râurile Dryanovo și Andaka în amonte de confluența lor, la vreo 7 kilometri de orașul Dryanovo și la vreo 30 kilometri de Veliko Tarnovo, de unde veneam și noi.

Am părăsit Veliko Tarnovo pe Drumul European E85 pe care am mers cam 28 de kilometri până la Tsinga, la Monumentul Revoltei Bulgare din Aprilie 1876 și Indicatoarele MĂNĂSTIREA DRYANOVO 1 Km și PEȘTERA BACHO KIRO 1,5 Km am virat la dreapta și în câteva minute parcam în fața Ansamblului Dryanovo, alcătuit din Mănăstire, Mausoleu, Muzeu și Hotel, am achitat parcarea, 1 leva/oră și ne-am îndreptat spre cele două porți larg deschise, una spre Hotelul Mănăstirii, alta spre Mănăstire.

Complexul Hotelier nu m-a interesat, aveam rezervată cazarea pentru acea seară, dar e bine de reținut că asigură Cazare pentru 30 de persoane în camere cu două sau trei paturi, are un Restaurant cu terasă cu o ofertă bună de preparate tradiționale bulgare, am citit, nu am văzut…, are chiar și o Sală de conferințe cu 50 de locuri, am trecut pe lângă poarta lui, am intrat pe cea alăturată, o poartă boltită pe care scrie arcuit cu litere mari în bulgară, în traducere MĂNĂSTIREA DRYANOVO „SF. ARHANGHEL MIHAIL” , și am pășit în curtea plină de verdeață, brăzdată de alei pietruite.

Mănăstirea ridicată la începutul secolului 12, distrusă de turci de mai multe ori și mereu refacută, incendiată și reclădită spre sfârșitul secolului 19, martora multor lupte pentru eliberarea poporului bulgar se ridică mândră și astăzi la poale de munte, o cetate printre coline verzi, râuri și cascade, într-un peisaj montan cu totul deosebit. Cetate pentru că chiliile și clădirile ei administrative, puternice ziduri de apărare, fac din mănăstire o adevărată fortăreață în mijlocul căreia se află Biserica. Este o mănăstire mică, de călugări, dar deosebită prin lezpezile de piatră așezate în solzi de pește ce acoperă clădirile și frumoasă prin contrasul dintre zidurile albe și lemnul de culoare închisă folosit destul de mult în arhitectura mănăstirii.

Am mers mai întâi la Muzeul „Arheologie și Renaștere” care prezintă dezvoltarea regiunii Dryanovo, zonă locuită încă din paleolitic, apoi de traci, romani și bulgari și istoria Mănăstirii Dryanovo, apariția, dezvoltarea ei și importanța în istoria Bulgariei, în special în Revolta bulgară din aprilie din 1876 și în Războiul ruso-turc din 1877-1878. Mi-ar fi plăcut să-l văd, dar era închis așa că mi-am continuat plimbarea și am ajuns la Mausoleul ridicat în memoria celor peste 150 de luptători uciși de otomani în timpul Revoltei bulgare din aprilie 1876, unii din ei fiind călugări din mănăstire, o clădire simplă cu acoperișul împodobit cu trei turle în formă de piramidă și cu Statuia lui Vasil Levski, erou național bulgar, ideolog și strateg al mișcarii de eliberare a Bulgariei de sub dominația otomană. Mausoleul adăpostește un Mormânt Comun unde odihnesc osemintele luptătorilor din 1876.

Am ajuns la Biserica cu hramul Sf. Arhanghel Mihail, construită din cărămidă netencuită, are Cerdacul închis pe care Clopotnița strălucește în soarele blând de început de vară. Intrarea în Biserică se face pe Ușa laterală de pe fațada nordică, direct în Naosul dominat de un mare și frumos Candelabru căruia îi face concurență Catapeteasma aurie bogat împodobită cu Icoane deosebite și Uși Împărărătești meșteșugit lucrate.

Biserica este deschisă zilnic între orele 8 dimineața și 8 seara, când Am Fost Acolo eram noi doi și trei călugări foarte stricți și vigilenți, nu mi-au dat voie să pozez, deși i-am rugat să-mi permită să pozez măcar candelabrul și catapeteasma… așa că am ieșit din Biserică și am părăsit Mănăstirea printr-un gang care ne-a dus la podul peste Râul Dryanovo. Am trecut podul și am pozat Monumentul Revoltei Bulgare din Aprilie 1876, în dreapta lui este un Restaurant cu Terasă, am ajuns la indicatorul și poteca spre Peștera Bacho Kiro, de fapt o alee asfaltată, sau pavată cu dale de piatră, printre copaci mari și verzi, pe care am mers vreo 300 de metri, în ușor urcuș până la Râul Andaka. Am văzut în partea stângă o mică și frumoasă cascadă, am trecut Podul peste Râul Andaka și am admirat în dreapta Cascada Dryanovo, mare și spectaculoasă, de aici am ajuns la Peșteră.

Ne-am oprit la indicatoarele care ne invitau la plimbare, la BANCA ÎNDRĂGOSTIȚILOR, 15 min, pe traseul marcat cu bandă verde la FORTĂREAȚA, 16 min pe cel cu bandă roșie sau chiar mai departe tot pe bandă verde la BOJENTSI, 4 ore, 16 km, mi-ar fi plăcut dar nu era timp iar satul îl văzusem dimineața. Am plecat pe traseul bandă verde, o porțiune de drum cele două benzi merg împreună, la Bancă pentru a vedea Mănăstirea de la înălțime...

Am mers vreo 10 minute, la început destul de abrupt pe scări, apoi mai lejer pe potecă, până la o bifurcație unde am continuat la stânga, tot pe bandă verde, câteva minute până la altă intersecție de unde, tot la stânga am coborât ușor la Banca Îndrăgostiților, pe stânca care veghează și oferă o splendidă vedere panoramică asupra Mănăstirii, pentru asta urcasem acolo…. Mai multe poze și am început coborârea, aș fi vrut să mergem și la Fortăreață, ne mai erau necesare 15 – 20 minute, dar plouase dimineața și mai erau porțiuni de potecă cu stânci umede, pământ moale sau chiar noroi…, tot drumul am mers încet, cu precauție.

După vreo 40 de minute am revenit la Peștera Bacho Kiro, numită așa în memoria cunoscutului lider al Revoltei din 1876, ajungând la timp pentru o pauză și pentru a participa la vizita de la ora 14.

Peștera, un labirint complicat lung de 3600 de metri, se vizitează zilnic între orele 9 și 18 în perioada 1 aprilie – 30 octombrie și între orele 10 și 16 în cealaltă perioadă pe două trasee, Traseul scurt, lung de circa 350 metri ce se vizitează permanent în circa 25 de minute, taxa de acces 5 leva și Traseul lung de circa 700 de metri ce se efectuează numai la ora 14, grup de 15 persoane, noi am fost doar 4, mai veniseră doi tineri bulgari, cost 6 leva pentru pensionari.

Peștera, numită și Peștera Dryanovo, are un impresionant sistem de iluminare, care pune în lumină frumoasele stalactite, stalagmite și coloane ce au luat diverse forme spectaculoase, pereții și tavanul pe care sunt sculptate alte multe imagini și chiar podeaua care este deosebită...

La ora 14 însoțit de un tânăr ghid, grupul nostru a intrat în Peșteră, am văzut un foc la care se încălzeau Trei Oamenii de Neanderthal, locuiseră acolo în urmă cu 45.000 de ani au spus-o rămășițele umane ce s-au găsit acolo, am stat puțin cu ei și am mers după cei trei tineri care nu se opriseră ca noi, dar ne-au așteptat la intrarea în Traseul Lung, lângă Vatra unde odinioară se făcea focul în peșteră. Am trecut pe lângă stânci frumos colorate, mi-a plăcut sistemul de iluminare din peșteră, am văzut Pârtia Urșilor, mi-ar fi plăcut să văd și un urs alunecând pe ea, apoi o Meduză ce speriată se îndepărta de noi, o Cascadă spectaculoasă, alte stânci, apoi pe Aleea Cartofilor am ajuns la niște Ruine, și la alți cartofi iar pe o Alee pavată cu dale de piatră am ajuns la Hornul Vetrei de la intrare, parcă vedeam fumul ieșind pe el și risipindu-se ușor…. Am văzut apoi mai multe Fosile, am trecut rapid prin Micul Purgatoriu în care o Femeie se ruga, nu ne-am rugat, nu aveam păcate de iertat ci am intrat în Sala Tronului în care Tronul Regelui de Neanderthal de odinioară este astăzi Tronul lui Bacho Kiro, la ieșirea căreia o Pasăre cu aripile larg deschise își lua zborul. Am mers apoi în Sala de Recepție unde domină o imensă Coloană, de 7 metri înălțime, am trecut pe lângă o Masca și ne-am oprit lângă o Ureche uriașă, cred că acum 30 – 40 de mii de ani avea un rol foarte important?!?!... Am văzut o Coloană Singuratică frumoasă, suplă și lângă ea o Coloană ruptă, cred că era sora geamănă a Singuraticii.

Am ajuns astfel la intersecția celor două trasee, după un parcurs de 50 de minute, ne-am salutat cu ghidul nostru, i-am mulțumit pentru cele spuse și am pornit singuri pe Traseul Scurt, cei doi tineri au pornit în marș forțat, cam așa au mers și pe Traseul Lung dar așteptau să pozăm, ei nu prea au pozat, să ajungem și să ascultăm ghidul ce povestea câte ceva și în engleză.

Am urcat la Traseul Scurt în Sala Ploii, o sală cu multă umiditate, din care printr-un tunel am trecut în Sala Concertelor, sală cu o bună acustică, de unde printr-un mic tunel am coborât în Infern de unde am plecat repede repede, era frig și întuneric, și trecând la Vatra de la intrare ne-am oprit puțin la Catedrală, dar am stat mai mult la focul celor trei oameni, i-am salutat și am părăsit Peștera.

Ultimele poze cu Stânca de deasupra Peșterii, fusesem și pozasem de acolo de sus, pe stâncă pe care planează un Liliac ce arată că acolo este o peșteră, am revenit la Mănăstire, apoi în parcare și am pornit la drum...

Plimbarea noastră prin Peștera Bacho Kiro a durat aproape o oră și jumătate, am făcut cele două trasee, am stat, am văzut, admirat și pozat mult, voi posta mai multe poze, în total la Dryanovo ne-au fost suficiente trei ore pentru a vedea cele povestite mai sus.

Zona mi-a plăcut foarte mult, să fie la un loc, mănăstire, defileu, peșteră, cascade, greu să le găsești pe toate împreună, mergeți acolo și nu veți regreta!

Cadru natural deosebit, mănăstire, defileu, cascade, peșteră, toate la un loc, de neratat!

Merită vizitată peștera la ora 14, este singura intrare cu ghid pentru turul lung, turul scurt se vede la orice oră fără ghid...

Atmosferă relaxantă, plăcută, se poate sta și o zi întreagă...

---

VIZUALIZĂRI: 863 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI