Familia Cuza – Conacul Solești din Vaslui (II)

TIPĂREȘTE

Al doilea episod dedicat familiei Cuza are legătură cu ținutul Vasluiului și cu viața Elenei Doamna, soția domnitorului Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești – Alexandru Ioan Cuza. De asemenea, în situația acestui obiectiv se aplică partea a doua a expresiei „una caldă, una rece” , ceea ce am găsit la fața locului fiind de plâns/dezamăgitor. Dacă Muzeul Unirii din Iași (vezi impresii) mi-a plăcut foarte mult, expoziția de bază are farmec, exponatele sunt superbe, la Solești am întâlnit ruine și nepăsare.

Venind pe DN24 dinspre municipiul Vaslui ajungem după 10 km în comuna Solești, așezare atestată documentar din vremea lui Ștefan cel Mare. În dreptul indicatoarelor de monument istoric amplasate la intrarea în comună virăm dreapta pe DC15 (asfaltat) și în circa 650 m ajungem la destinație: conacul familiei Rosetti-Solescu și mormântul Elenei Doamna.

Fostul parc al conacului nu mai e împrejmuit decât parțial, anexele gospodărești ale oamenilor din sat au împresurat curtea boierească de altădată. Ne oprim lângă clădirea părăsită care se încăpățânează să stea neclintită în fața vremurilor. Nu găsim nici măcar un panou informativ la fața locului, doar o casă goală fără uși și ferestre, adăpost pentru oi după urmele din interior.

Conacul. Parcă îți e și milă să pășești în interiorul devastat al conacului ridicat de postelnicul Gheorghe Rosetti și soția sa Ecaterina (născută Sturdza), părinții Elenei Cuza, în prima jumătate a secolului al XIX-lea pe un deal de la marginea satului. Clădirea din cărămidă este impunătoare și reprezintă o sinteză între locuința boierească întărită și stilul neoclasic. Nici nu bănuiești cât de încăpătoare e construcția desfășurată pe trei niveluri: demisol, parter înalt și etaj. Camerele în număr de 15 sunt așezate simetric în jurul unui hol central, la etaj se accede pe o scară de lemn. Fațada principală ne-a atras atenția, elementele arhitecturale păstrate dovedind frumusețea conacului: o galerie cu trei deschideri sprijinite pe șase coloane susțin o terasă cu balustradă de fier forjat (dispărută), deasupra căreia sunt coloane adosate (încorporate parțial în perete) și un fronton triunghiular. Am ocolit conacul și am văzut și ieșirea secundară de pe latura vestică, tot pe sub un balcon de dimensiuni mai mici sprijinit pe coloane.

În 2016 în urma unor procese lungi moștenitorii familiei Rosetti au intrat în posesia conacului. Primăria ar putea accesa fonduri europene pentru restaurarea acestui monument, dar doar dacă cele două moștenitoare care trăiesc în occident ar dona clădirea autorităților locale (vremeanoua.ro/in-sfarsit- ... -restaurat-foto). Ar fi vorba de milioane de euro pentru restaurare...

Parcul și zidul. Conacul a fost înconjurat de un zid de incintă ridicat din cărămidă cu poartă principală de acces și ieșire secundară prin partea vestică. Zidul și-a dovedit și rolul de apărare în 1834 când o trupă răzleață a armatei rusești a atacat conacul în scop de jaf, dar cei din interior au rezistat până la sosirea trupelor trimise de vătaful de Vaslui. Din păcate din zidul de cărămidă se păstrează doar fragmente destul de deteriorate pe laturile de nord și vest.

Din parcul care înconjura parcul s-au mai păstrat doar câțiva arbori seculari, iar aleile abia se mai văd. Prin anii ' 60 erau inventariați aproape 100 de salcâmi, 5 tei, 5 pini japonezi, 2 corni, 2 castani, 8 pini și 23 frasini. Animalele se plimbă acum nestingherite prin curtea conacului părăsit.

Mormântul „Primei Doamne” . Vis-a-vis de parcul conacului s-a aflat o școală cu internat înființată de Elena Doamnna pe locul căreia în epoca contemporană a fost construită o instituție de învățământ mai mare numită Școala Gimnazială „Th. Rosetti” . În fața școlii admirăm un medalion care îi reprezintă pe soții Cuza ținând în mâini stemele celor două Principate.

Elena Cuza s-a născut în 1825 la Iași dar și-a petrecut anii copilăriei la Solești, la conacul ridicat de tatăl său pe culmea unui deal. După terminarea școlii, mai ales cu profesori în particular, revine în Iași în perioada adolescenței direct în efervescența modernizării Principatelor la jumătatea veacului al XIX-lea. Tânăra Elena nu se remarcă printr-o frumusețe fizică deosebită (are fața ovală, ochi căprui mari, sprâncene pronunțate, păr negru bogat strâns în cozi) ci prin simplitate, timiditate, corectitudine și naturalețe. Este vremea când îl cunoaște în saloanele protipendadei ieșene pe tânărul Alexandru Ioan Cuza cu care se căsătorește înainte de a împlini 19 ani chiar la biserica conacului din Solești.

Credincioasă și devotată soțului Elena Cuza a suferit mult după aventurile soțului, dar l-a sprijinit nespus după alegerea drept domnitor al Principatelor Unite. Devine „Doamna țării” și își dăruiește timpul și puterea operei de ocrotire socială. Înființează așezăminte sociale (viitorul Azil Elena Doamna – vezi impresii), sprijină numeroase școli, vizitează spitale, azile de bătrâni, închisori și muzee. Se ocupă cu devotament și de creșterea celor doi băieți adoptați, fiii lui Cuza din legătura cu Maria Obrenovici.

În timpul exilului va fi alături de soțul său cutreierând Europa, iar la moartea lui Al. I. Cuza va spune: „Ţara plânge un mare prinţ, eu un soţ iubit” . Duce o bătrânețe grea, fără odihnă, bolnavă. Reușește să aducă de la Heidelberg rămășițele soțului și să le depună în cripta bisericii de la Ruginoasa. Moare în aprilie 1909 după celebrarea la începutul anului a 50 de ani de la realizarea Unirii și este înmormântată în curtea bisericii din Solești, leagănul copilăriei sale. Ultimele dorințe au fost clare: sicriu de stejar dus de dricul săracilor, un singur preot slujitor, oameni simpli participanți, fără discursuri pompoase.

Istoricul A. D. Xenopol îndemna astfel oamenii să vină la mormântul Doamnei Elena Cuza: Să arătăm azi rămăşiţelor acestei sfinte, că în piepturile româneşti nu s-a sleit sângele recunoştinţei. Să însoţim cu toţii cu făclii de doliu pe aceea care Sfântă a fost Elena Cuza, sfântă prin înfrângerea durerilor omeneşti, sfântă prin dragostea ei către săraci şi nevoiaşi, sfântă prin viaţa de pustnic pe care a dus-o.

Nu am vrut să lungesc textul articolului atât de mult, dar această primă Doamnă a românilor merită câteva cuvinte. Vă recomand să citiți despre viața și activitatea Elenei Cuza, e impresionant.

Intrăm în curtea bisericii și descoperim locul de veci al Elenei Doamna, amenajat și îngrijit cât de cât datorită unui proiect turistic desfășurat în parteneriat cu frații de peste Prut, proiect încheiat în 2015. Ansamblul funerar cuprinde mai multe morminte: cel al Elenei Cuza care se odihnește alături de mama sa, Ecaterina Rosetti, locul de veci al lui Gheorghe C. Rosetti Solescu (ministru plenipotențiar, diplomat în Imperiul Rus) și al soției acestuia, Olga.

Pe placa funerară a Primei Doamne sunt inscripționate următoarele date: Elena Cuza. 17 iunie 1825 – 2 aprilie 1909. Doamna României. 24 ian. 1859 – 11 fevr. 1866. Zidul din fața mormântului a fost decorat cu un medalion de marmură reprezentând chipul Elenei Cuza, iar în nișa realizată au fost amplasate polițe pentru candele. Aleile din jurul monumentelor funerare sunt pietruite, au fost așezate câteva băncuțe din trunchiuri de copaci.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” . Așa cum era obiceiul vremii o curte boierească nu era completă dacă pe lângă conac nu era amenajat un parc, iar alături se ridica o capelă de curte. La Solești nu se încalcă obiceiul și între 1859-1860 se ridică la cererea Ecaterinei Rosetti, mama Elenei, un paraclis de curte.

Noi am găsit biserica închisă, dar am citit scurta descriere de pe un panou informativ și am admirat silueta zveltă a edificiului religios. Remarcăm din nou stilul neoclasic al fațadei și masivul turn clopotniță de pe pronaos. În interior se află și necropola boierească a familiei, tatăl Elenei Cuza și bunica sa fiind înmormântați aici. Se spune că Mihai Eminescu, pe vremea revizoratului său școlar la Vaslui, a vizitat conacul și biserica de la Solești.

Concluzii. Câteva zeci de minute au fost suficiente pentru a explora ruinele conacului boieresc și pentru a păstra un moment de reculegere în fața mormântului celei care a fost alături de domnitorul Al. I. Cuza și țară. Din păcate o filă din istoria românească e în pericol de a se șterge.

---

VIZUALIZĂRI: 311 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI