Excursii prin Valea Ariesului: 2. Peşterile Poarta lui Ionele si Gheţarul de la Scărişoara

TIPĂREȘTE

In ziua 2 am avut ca obiectiv Peşterile Poarta lui Ionele si Gheţarul de la Scărişoara, iar, dacă mai avem timp, cascada Pătrăhăuţeşti. La aceste obiective şi google maps ştie traseul.

Cum vii dinspre Albac, în Gârda de Sus există indicator rutier spre peşteri, la dreapta din drumul principal. La un moment dat, drumul se ramifică: la stânga spre Peştera Scărişoara, la dreapta spre Peştera Poarta lui Ionele, sunt indicatoare.

Am luat-o la dreapta şi dupa cca 1 km parcă, dăm de o peşteră pe partea stângă şi cateva maşini parcate. Acea peşteră nu este Poarta lui Ionele ci una banală, puţin adâncă dar înaltă, dar este un ideal punct de reper unde trebuie să laşi maşina. Se trece podeţul şi găsim o căsuţă unde se afla alţi vânzatori ambulanţi. Pe căsuţă este un afiş unde scrie că peştera e mai sus, se urcă pe nişte scări bine amenajate, şi la intrarea în peşteră se cumpără bilete, direct de la ghid, la preţul de 13 lei/pers. Intrarea în peşteră este modernă, prin turnicheţi, iar dacă ghidul este pe traseu cu turiştii, nu aveţi mult de aşteptat deoarece vizitarea nu durează mult timp.

Peştera este impresionantă, nu extraordinară, dar merită vizitată. Traseul este integral pe platforme metalice iar informaţiile povestite de ghid sunt interesante.

După ce am vizitat peştera, am cumpărat câte ceva de la o vânzatoare de acolo, respectiv o jumătate de litru de palincă (avea de prune şi de mere) la preţul de 25 lei (exagerat după părerea mea, 50 lei litrul, dar se pare că toţi au aceleaşi preţuri la orice, indiferent de unde cumperi) şi un borcan cu miere de brad la 15 lei.

De aici aveam opţiunea să ne întoarcem la acea intersecţie şi să mergem la gheţar, sau să mergem înainte prin Cheile Ordâncuşii (2,5 km lungime) şi să facem un ocol ca să ajungem la gheţar. Am hotărât să o luăm înainte, într-adevăr cheile sunt f. frumoase, iar după aceea drumul este frumos dar devine destul de monoton, până la un moment dat în care am ajuns în vârful unui deal. Acolo am oprit deoarece peisajul era minunat, tipic pt. Apuseni, câte o casă ici-colo pe dealuri, căpiţe de fân, o linişte deplină întreruptă doar de ciripitul unor păsări, şi mirosea a fân şi a lapte de vacă. Minunat.

Apoi am ajuns in zona gheţarului, am parcat pe stânga (sunt 2 parcări cu plată, preţ standard pt. zonă, adica tot 5 lei, destul de mici şi aglomerate, am avut noroc şi am găsit un singur loc liber). Tradiţionalii vânzatori ambulanţi erau la datorie şi pe acolo, se merge cam 15 min. pe jos şi ajungem la locul de acces în peşteră unde ne aşezăm repede la coadă.

Biletele se cumpără din căbănuţă (tot 13 lei, cum spuneam, preţurile sunt aceleaşi peste tot) tot acolo este şi o toaletă. Intrările sunt la ore prestabilite, noi nu am ştiut, dar am avut noroc şi nu a trebuit să aşteptăm mult. Imi pare rău că nu am facut o poză cu orarul, dar pot să vă spun că noi am intrat la ora 13,00 iar următoarea intrare era la 13,40, deci se pot calcula orele de intrare cu interval de 40 min. între ele.

Intrarea se face tot prin turnicheţi (deja-vu), câteva zeci de vizitatori o dată, şi apoi urmează coborârea pe scări metalice. Este absolut impresionant avenul pe care se face coborârea, un fel de puţ de 60 m diametru şi 48 m adâncime, la fel de impresionant ca şi peştera. Cred că nu are rost să vă mai spun să aveţi la voi îmbrăcăminte cu manecă lungă, în peşteră nu sunt mai mult de 4 grade.

Vizitarea peşterii se face pe platforme de lemn, traseul este oarecum circular şi se urcă pe aceleaşi scări pe care am coborat. Ghidul ne povesteşte câte ceva la început, după care fiecare face turul peşterii în ritmul său.

La plecare de la peşteră a intrat în vorbă cu noi o persoană care spunea că face transport la peştera Gheţarul de la Vârtop, care am înţeles că e superbă, dar o porţiune de drum este f. proastă şi tocmai de aceea mulţi nu se încumetă să meargă acolo cu maşinile proprii. Regret şi acum că nu am fost interesat şi nu am cerut detalii, probabil ar fi fost o experienţă frumoasă. Omul avea o Dacie 1300 albă papuc, dacă îl vedeţi pe acolo nu faceţi ca mine şi cereţi relaţii! Precizez că tot drumul după ce am ieşit de pe DN este îngust, abia au loc să treacă 2 maşini una pe lângă alta.

Şi cum ne-a mai rămas timp, am mers şi la Cascada Pătrăhăuţeşti, dar asta într-o postare ulterioară şi ultima.

---

VIZUALIZĂRI: 350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI