Mănăstirea Bistrița vâlceană

TIPĂREȘTE

Am mai fost la Mănăstirea Bistrița - lăcașul istoric din Vâlcea, dar dacă treci prin comuna Costești nu poți să nu te abați și pe la mănăstire. Vizitarea celor două așezăminte monahale - Bistrița și Arnota - merită din plin dat fiind că ambele sunt giuvaeruri ale ortodoxiei românești, încărcate de credință, de istorie și de legende. În plus, Mănăstirea Bistrița și Mănăstirea Arnota sunt situate atât de aproape una față de cealaltă.

La poalele Munților Căpățânii, pe malul drept al Bistriței - Bistrița vâlceană, afluent al Oltului - se înalță Mănăstirea Bistriţa. Lăcaș de cult ortodox, așezământul monahal de pe Bistrița constituie în același timp un bun punct de plecare în drumeții montane. Natura sălbatică, frumoasele peisaje, peșterile, dar și celelalte lăcașuri de cult existente în arealul comunei Costești, sunt veritabile atracții pentru turiști.

Câteva date istorice

Când vorbești despre un lăcaș de cult aflat pe Lista monumentelor istorice din România nu poți trece cu vederea cele mai importante momente ale trecutului său. Așadar, …

Mănăstirea Bistrița este o ctitorie a boierilor craiovești (Barbu, banul Craiovei călugărit ulterior la Bistrița și frații săi Pârvu vornicul, Danciu armașul și Radu postelnicul). Ea a fost înălțată în perioada 1492-1494, înfrumusețarea cu pictură a noului lăcaș datorându-se zugravului Dobromir ajutat de Dumitru și Chirtop.

De altfel, pisania ne dă toate aceste informații: "Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, începutu-s-a acest sfânt hram întru numele Adormirii Născătoarei de Dumnezeu în zilele lui Io Neagoe voievod şi domn a toată Ţara Românească şi ctitorii jupan Barbu marele Ban şi Pârvu vornicul şi Danciu şi Radu şi jupan Preda şi s-a săvârşit pe vremea egumenului Marcu. Cu mâna mult greşiţilor Dobromir, Dumitru şi Chirtop. Ispravnic jupan Stoian. S-a început şi s-a săvârşit la anul 7028, luna lui octombrie 1. "

Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistrița este un document datat 16 martie 1494 emis de Vlad Călugărul.

Trebuie reținut că în luptele împotriva craioveștilor, Mihnea Vodă a distrus din temelii sfântul lăcaș, un document din 1509 specificând acest fapt: "și mănăstirea lor, carea o făcuse ei pre râul Bistriții din temelie o au risipit".

Câțiva ani mai târziu, tot boierii craiovești au fost cei care au refăcut așezământul, dar ceea ce vedem astăzi nu este cea de-a doua ctitorie a boierilor craiovești. Mai trebuie reținut faptul că printre ctitorii mănăstirii se înscriu Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu. În toamna anului 1600 Mihai Viteazul a cumpărat satul Costești pe care l-a dăruit mănăstirii, iar mai târziu, vel spătarul Constantin Brâncoveanu, descendent al familiei craioveștilor, a făcut mai multe îmbunătățiri și a înzestrat lăcașul cu un clopot, precum și cu icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana.

În a doua jumătate a sec. XVII, voievodul Constantin Şerban şi Domniţa Bălaşa au dăruit mănăstirii racla de argint aurit pentru moaştele Sf. Grigorie Decapolitul aduse la Bistrița în 1497.

Trecerea vremii, războiul ruso-turc (1787-1792), revoluţia lui Tudor Vladimirescu momente în care așezământul a fost prădat, avariat şi incendiat, apoi urmările cutremurului din 1838, au determinat pe egumenul Gavriil, în 1845, să ceară ajutorul domnitorului Gheorghe Bibescu pentru a reface mănăstirea devastată. Sub îndrumarea arhitecților Ioan Schlatter şi Scarlat Beniş lucrările au fost începute în 1846, dar au fost întrerupte după numai doi ani. Reluată în 1852 sub îndrumarea arhitectului Carol Benesch, reconstrucția a fost finalizată în 1855, iar la 15 august biserica a fost sfinţită primind hramul "Adormirea Maicii Domnului".

Spital militar în timpul Războiului de independență, Şcoală de Subofiţeri (după mutarea călugărilor la Mănăstirea Polovragi), abia după 1907 se începe refacerea obştii monahale la Mănăstirea Bistrița. 1948 este anul transformării Mănăstirii Bistrița în lăcaș pentru călugărițe, situație care se va menține până la aplicarea decretului 410/1959 când mănăstirea va fi desființată. Așezământul a fost transformat în școală pentru copii cu deficiențe mentale, aceștia fiind instruiți în meșteșugul sculpturii în lemn și al realizării de obiecte de mobilier.

Sub pretextul înființării unui muzeu al tipografiei (se pare că aici ar fi fost tipărită prima carte în limba română, "Liturghierul" apărut la 10 noiembrie 1508, conform unui hrisov al lui Mihnea Vodă), în anul 1984, prin străduința Preasfințitului Gherasim, episcopul Episcopiei Vâlcii, Argeșului și Oltului, viața monahală a Mănăstirii Bistrița începe să reînvie. Se refac clădirile și încet, încet, așezământul este repopulat.

Aceasta este, în scurt rezumat, istoria Mănăstirii Bistrița.

Sf. Grigorie Decapolitul la Mănăstirea Bistrița

Se știe că marele ban Barbu Craiovescu al Olteniei a fost cel care - în 1497 - a adus de la Constantinopol moaștele Sf. Grigorie Decapolitul și le-a așezat în biserica Mănăstirii Bistrița, ctitoria sa. În legătură cu acest fapt dăinuie peste veacuri legenda conform căreia moaștele sfântului au fost cumpărate de Barbu Craiovescu de la un turc, acesta pretinzând greutatea lor în aur. Așezate pe taler, deși moaștele atârnau greu, talerul s-a echilibrat de îndată ce banul Craiovescu a pus doar câțiva galbeni, ceea ce l-a făcut pe turc să exclame: "Vezi, vezi, cum creștin la creștin trage! ".

Sfintele moaște au săvârșit în timp mai multe minuni - vindecări de boli trupești și sufletești, ploaie pe timp de secetă, etc… - lucru care face ca lăcașul să fie asaltat de numeroși credincioși.

Nu voi face nici o referire la viața pământească a sfântului și nici nu voi aminti minunile săvârșite de el pentru că aceste informații se găsesc în diverse scrieri bisericești, precum și pe internet.

Trebuie amintit totuși că sfintele moaște - unele dintre cele mai vechi și mai venerate din țară - au fost așezate într-o raclă de argint aurit dăruită de voievodul Constantin Şerban şi Domniţa Bălaşa în anul 1656, raclă care a fost lucrată la Braşov.

Mai trebuie amintit că din cauza deselor atacuri și incursiuni ale ungurilor în Țara Românească (hrisovul voievodului Vlad Vintilă de la Slatina (1532-1535), datat 12 februarie 1533, informează că "au jefuit ungurii Mânăstirea şi au tăiat şi pe călugări… "), pentru a proteja sfintele moaște, monahii bistrițeni au fost nevoiți să le găsească un ascunziș sigur, astfel că (în sec. XVI) au săpat o peșteră mai sus de mănăstire, cam la 1 km distanță, unde adăposteau sfintele moaște și pe ei înșiși în vremuri de mare primejdie. În timp, în această peșteră s-a amenajat un paraclis cu pereții pictați - Paraclisul Sfântului Grigorie. Ultimul călugar care a viețuit (singur, până la moartea sa, în 1958) în Peștera Sfântului Grigorie a fost protosinghelul Varnava Lasconi, duhovnicul Mănăstirii Bistrița.

Astăzi, cei cu condiție fizică bună, pot vizita Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul. Accesul este dificil, de aceea noi nu am ajuns niciodată acolo.

Vizita noastră la Mănăstirea Bistrița

Am parcat mașina aproape de intrare, apoi am pătruns în incintă. Biserica măreață, așezată pe temelii solide, are două turle pătratice și este decorată deasupra ferestrelor și a intrarii principale cu rozete și cu arcade din cărămidă aparentă. Turla centrală, octogonală, este așezată deasupra naosului.

Prin ușa din lemn masiv, cu ancadrament de piatră, am pătruns în biserica luminată de mai multe ferestre înalte.

Interiorul impresionează prin catapeteasma din lemn aurit, foarte frumoasă și mai ales prin pictura originală, realizată de renumitul pictor de biserici Gheorghe Tăttărescu în 1855. Scenele reprezentate sunt puține, sfinții sunt supradimensionați, dar lucrarea este magnifică. Chipurile Sf. Grigorie Decapolitul și Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ca și ale altor sfinți, sunt remarcabile. Pe peretele vestic este reprezentat primul ctitor - marele ban Barbu Craiovescu. De asemenea, sunt reprezentați Constantin Brâncoveanu, Maria Doamna, Despina Doamna și Barbu Știrbei.

În biserica Mănăstirii Bistrița se află o icoană cu două fețe. Realizată din lamele verticale, în funcție de locul din care este privită, icoana reprezintă pe o față pe Iisus Hristos, Maica Domnului și Sf. Ioan Botezătorul, iar pe cealaltă față pe cei Trei Sfinți Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan.

În naos, în stânga altarului, credincioșii făcuseră coadă la racla cu moaștele Sf. Grigorie Decapolitul, mare ajutător pentru cei aflați în nevoie.

Aș vrea să mai amintesc faptul că, încastrate în zidurile clopotniței, se pot vedea cele mai valoroase vestigii de piatră de la Bistrița: piatra funerară a banului ctitor Preda Craiovescu, fără ornamente, doar cu scris în relief și pisania brâncovenească din 1683 sculptată cu litere chirilice în relief, cu doar câteva elemente decorative în partea inferioară. Ceva mai noi sunt inscripțiile punerii pietrei de temelie din 1846 și pisania care atestă terminarea actualului complex monahal în 1856.

În încheiere trebuie menționat faptul că Mănăstirea Bistrița a fost și un important lăcaș de cultură, aici funcționând o școală în care mulți fii de mari boieri au deslușit tainele cărții. Prima carte în limba română - Liturghierul - a fost tipărită la Bistrița. De asemenea, s-au transcris mai multe cărți și hrisoave, unul dintre cele mai vechi documente românești datând din 1573 (al doilea după "Scrisoarea lui Neacșu din Câmpululg"), fiind redactat tot la Mănăstirea Bistrița.

Cultura românească a vremii a fost mult îmbogățită prin truda călugărilor bistrițeni care au făcut numeroase copii și traduceri după manuscrise și cărți bisericești.

---

VIZUALIZĂRI: 1954 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI