Lefkada - jurnal de vacanta

TIPĂREȘTE

Sunt foarte fericita ca anul acesta am ales Grecia ca destinatie de vacanta.

Am stat aproape doua saptamani in Grecia, din care 5 zile in Lefkada. Nu-mi pare rau ca am procedat asa, dar data viitoare cu siguranta vom sta macar doua saptamani in Lefkada.

Pentru cei care inca nu stiu informatiile de baza despre Lefkada voi face o scurta prezentare, atat cat mi-a ramas in minte despre aceasta insula. Se afla in Marea Ionica, in vestul Greciei, la sud de insula Corfu. Este usor accesibila de pe Grecia continentala - noi am ajuns dinspre Ioannina (localitate) prin tunelul subacvatic de la Aktio si apoi pe drumul de coasta, condusi de GPS. Sunt oricum indicatoare la tot pasul si, daca ai o harta si stii in mare prin ce localitati trebuie sa treci, indicatoarele te ajuta destul de mult.

Drumul este de cca 1000 si ceva de km de la Bucuresti. Noi ne-am oprit in Salonic vreo doua zile pentru ca am vrut sa facem o pauza ca sa nu ni se para prea obositor drumul (doar eram in vacanta). Plus ca am vrut sa vizitam Salonicul despre care auzisem ca ar fi frumos si ca merita efortul. Am stat doua zile in Salonic, apoi am plecat cu forte proaspete catre Lefkada.

Am facut cam patru ore din Salonic pana in Nikiana (satuc la 10 km pe coasta estica a Lefkadei).

Am avut o problema la un moment dat cand, datorita faptului ca se lucra la autostrada (intre Kozani si Grevena parca), am abandonat-o si am luat-o pe un drum mai putin circulat dar mai lung care ducea la Ioannina. Nefiind in regim de drum european/autostrada ne-a marit timpul pana la destinatie. La un moment dat cred ca exista posibilitatea sa ne "urcam" iar pe autostrada (tot spunea GPS-ul) dar nu am gasit drumul culmea, asa ca am mers in continuare pe drumul de munte, de altfel foarte bun, ghinionul fiind atunci cand nimeream in spatele tirurilor in suite de curbe si asteptam momentul sa putem depasi. Drumurile in Grecia in general sunt foarte bune. Am ramas uimita ce infrastructura au - tuneluri prin munti (am trecut macar prin 7-10 tuneluri). Chiar si soselele nationale erau bine intretinute, leandri fiind la tot pasul pe marginea drumului. Numai de drag mergi. Te simti in vacanta la orice pas, oricat de lung e drumul.

De la Aktio, urmand drumul de coasta printre stuf si ape, am ajuns in sfarsit in Lefkada, orasul. Am trecut prin port unde erau barci de toate tipurile si dimensiunile. Imi placea ce vedeam dar tot asteptam sa vad apa aceea turcoaz despre care auzisem atatea si pe care o vazusem in poze.

In fine, am iesit din Lefkada, pe drumul spre Nikiana pe coasta de est, in cautarea resortului. Cand am trecut prin Nikiana imi venea sa ma opresc la fiecare casa sa o pozez. Casele erau pline de flori. Parca aveau concurs pentru cine isi pune cele mai multe flori in fata casei. Marea se vedea dupa case, din cand in cand se vedeau golfulete mici cu barcute ancorate sau cu oameni stand la plaja. Marea era frumoasa dar inca nu era cea din pozele pe care le vazusem. Chiar incepusem sa am dubii ca o sa vad culorile acelea atat de frumoase ale marii din pozele cu Porto Katsiki sau cu plaja Egremni.

Am gasit resortul si ne-am instalat "domiciliul" pentru urmatoarele 4 zile, iar in acea dupa-amiaza am stat exclusiv la resort si am facut planuri pentru zilele urmatoare.

In prima zi de vizitat efectiv insula am plecat spre Nidri - oraselul-port de unde auzisem ca se poate pleca in croaziera de o zi prin insulele invecinate. Am dat avansul pentru croaziera din urmatoarea zi (5 euro), am primit chitanta si am plecat mai departe. Drumul serpuia printre dealuri. Daca nu erai in vreun port sau la vreo plaja, drumul te urca imediat la inaltime. Auzisem despre drum ca este ingust si dificil si chiar ma speriasem. Este adevarat ca pe mici portiuni este extrem de ingust (plus in panta si in curba) si poate trece doar o masina, desi drumul e cu dublu sens. Insa asta se intampla foarte rar, si numai prin localitati. In rest drumul este bun si suficient pentru ambele sensuri, acestea fiind culmea si delimitate pe mare parte din parcursul drumului. Poti sa ai senzatia ca nu e suficient de lat dar daca stii sa tii drumul chiar si in curbe, nu ai nici o problema. Noi avem noroc ca avem in familie un mic Schumacher (sotul meu) care, chiar si cu viteza (atata cat poti sa prinzi pe serpentinele acelea) tinea drumul bine pe sensul nostru de mers. Ghinion puteam sa avem doar daca altii ce veneau de pe contransens nu-si tineau sensul de mers.

Prima "escala" a fost Syvota, un mic sat pescaresc despre care auzisem dar pe care nu ne propusesem neaparat sa-l vedem. Noroc ca am gresit drumul si am nimerit in acest golfulet plin de barcute. Pe faleza erau terase cochete pline de flori mai mult ca niciodata si doi, trei turisti rataciti ca si noi. Dupa ce ne-am intors in aceeasi zi dupa-amiaza sa mancam aici o supa de peste extraordinara, am concluzionat ca aici as vrea sa traiesc tot restul vietii in linistea si in pitorescul acestui sat.

Ne-am oprit apoi in Vasiliki. Nu am apucat sa ajungem bine in aceasta localitate ca sotul meu, care deja tanjea de prea mult timp dupa o baie, a decis ca trebuie sa ne asezam aici la plaja. Degeaba incercam sa-i spun eu ca mai e putin pana la o plaja extraordinar de frumoasa, el nu si nu - sa facem plaja aici macar o ora caci este foarte frumos. Apa marii era destul de limpede. Culoarea tindea sa fie turcoaz, oricum mai frumoasa decat marile pe care le vazusem pana atunci (exceptand Marea Rosie:)). Ne-am asezat la plaja si am gustat putin din linistea locului. Cativa oameni erau pe plaja, casele din Vasiliki se vedeau impodobind tarmul. De cealalta parte muntele. Pe apa mai mult pluteau niste chestii cu panze in asteptarea vantului (nu prea ma pricep la chestii care plutesc pe apa). Peisajul era oricum de un calm care iti odihnea ochii si mintea.

Eu eram cu sufletul la gura pentru ca voiam sa ajungem in aceeasi zi la una dintre plajele frumoase din poze. Am mai trecut prin cateva satuce de munte care iti inspirau traditionalul satului grecesc desi nu stiam mare lucru despre acest subiect. Nici nu mai stiu cum am ajuns pe drumul spre Egremni pentru ca eram putin incordata datorita vitezei pe care sotul meu tinea mortis sa o pastreze pe serpentine. Aveam oricum harta la indemana si drumul nu ducea in prea multe locuri. In stanga stanci, in dreapta haul nu foarte abrupt. La o adica se amortiza caderea, fiind destui pomi infipti in stanci (asta s-a vrut o paranteza haioasa). Am ajuns intr-o parcare cu suficiente locuri. Am ramas uimiti sa vedem atatea masini in parcare, motiv pentru care ne asteptam sa fie plaja plina. Ne-am parcat chiar langa una de Bucuresti. Scarile numeroase de care auzisem, nu au fost atat de anevoioase la coborare, desi era "caldura mare, mon cher". Erau cel putin 36 de grade la umbra, noi cu bagaje - umbrela, geantuta frigorifica cu sucuri si apa, incaltari de intrat in apa... toate de mare folos acolo pe plaja la ce zapuseala era. Ei... aici au inceput senzatiile acelea de uimire totala cand am vazut culoarea apei la Egremni. Ma bucuram aproape ca un copil care primea o jucarie noua. Mai coboram putin si se mai dezvaluia putin din imaginea marii in toate nuantele de verde si albastru. Se oglindeau cerul, pinii de pe stanci... Superb. Plaja este imensa; nu poti sa o cuprinzi cu privirea. Pe plaja, turistii erau destul de raspanditi, aveai senzatia cu sunt doar 4-5 cupluri. Plaja este cu pietris destul de fin. Noi am folosit tot timpul incaltarile speciale, desi multi nu foloseau.

Nu stiu cat am stat pe plaja - probabil maxim doua ore. E destul de obositor daca te prinde amiaza aici si nu e nici un nor. Tinzi sa te cam sufoci de caldura. Bine ca am avut de baut, lucru pe care il recomand tuturor. La intoarcere a fost "crima si pedeapsa". Urcam 20 de trepte si ne asezam jos (si am auzit ca ar fi vreo 300-350 de trepte). Mar rau e ca pe o mare portiune din trepte nu e pic de umbra. Am crezut ca nu mai ajung sus. Recomand mersul la aceasta plaja, ori dimineata cand soarele inca nu ajunge aici, ori seara mai spre apus, cand se mai duce din puterea soarelui. Ne-am si intors la resort pentru ca eram deja rupti de oboseala din cauza treptelor.

Oicum locul merita efortul din plin. Este poate plaja cu cel mai mare impact vizual pentru mine.

Seara dupa o baie pe cinste la hotel, cu toate ca eram foarte obositi pentru ca ne batuse soarele in cap pe treptele de la Egremni, ne-am dus in Lefkada - orasul. Am prins aici apusul de soare pe faleza. Nu ne-am plimbat prea mult prin oras, dar pe faleza este frumos. Terasele nu erau prea ocupate. Mai cautate erau cele din port unde era yaht langa yaht.

Urmatoarea zi am fost in croaziera de o zi cu opriri in Porto Katsiki - plaja cea mai spectaculoasa din Lefkada, Fiskardo - un port frumos din Kefalonia, Kioni - un port mic si cochet din insula Ithaca, Skorpios - insula lui Onasis. Croaziera o recomand tuturor. Poate fi sursa de inspiratie pentru alte vacante in insulele marii Ionice. Despre croaziera voi scrie intr-un review separat. A fost singura data cand am vazut Porto Katsiki si pot sa spun ca intr-adevar iti taie respiratia cand te apropii de pe mare. Este specatculos. Este insa destul de aglomerat si asta ii cam ia din farmec. Seara dupa croaziera ne-am oprit in Nidri pentru cina la una dintre tavernele de pe faleza, apoi am luat orasul la picior in cautare de suveniruri. nidri e plin de taverne, cafenele si magazine de suveniruri. Poti pierde aici ore in sir in magazinele de suveniruri. Am gasit aici intr-un magazin ulei produs de localnici si imbuteliat in sticle de plastic. Nu mi-a inspirat prea multa incredere dar am luat o sticla de jumatate de litru de curiozitate. Uleiul are un gust puternic de masline si nu este atat de iute si de amar ca cel din comert de la noi.

Vineri am plecat din nou cu masina catre tarmul vestic al Lefkadei in cautare de noi plaje spectaculoase. Ne-am oprit sa admiram de sus plajele Pefkoulia si Agios Nikitas. Plajele erau superbe. Marea Ionica ne surpindea la orice pas. In Agios Nikitas voiam sa ne oprim sa facem baie si plaja. Era cam aglomerata insa; deja ne obisnuiseram sa avem coltisorul nostru de plaja si cel putin 20 de metri fata de urmatoarea umbrela iar aici nu ne puteam permite gradul acesta de intimitate. Drumul spre plaja prin Agios Nikitas a fost tare dragut. Strada era foarte ingusta iar de o parte si de alta erau taverne pline de flori. Plaja mi-a placut tare mult. Erau stanci mai mari si mai mici si pe langa ele erau barci de pescuit sau mici iahturi, nu multe dar suficiente cat sa dea un farmec aparte locului. Golfuletul era mic dar foarte frumos. Pacat ca era pe plaja cearsaf langa cearsaf (cum se spune la noi). In schimb, urmatoarea plaja la care ne-am oprit a fost exact ceea ce ne doream - Kathisma. Plaja este imensa. Am stat aici ore in sir. Am instalat umbrela si am stat la umbra sa admiram in tihna marea. Spre seara s-a innorat dar tot nu ne venea sa plecam. Marea devenise chiar mai frumoasa in compania norilor. Au venit si valurile cel mult asteptate. Totul a fost perfect in acea zi.

A fost ultima zi in Lefkada. Seara am luat o cina romantica la hotel, motiv pentru care am trecut cu vederea reprosurile pe care le pregatisem pentru sotul meu pentru ca nu a vrut sa oprim peste zi si la Plaja Milos despre care auzisem atatea...

Sincer, nu-mi vine sa recomand nimanui Lefkada, dintr-un egoism pornit din dorinta ca aceste locuri sa se pastreze macar atat de "neatinse" cat au ramas pana acum, astfel incat sa-si pastreze farmecul si frumusetea. Dar nu pot sa mint - este o insula extraordinara.

As fi vrut sa pot scrie un review exhaustiv despre Lefkada. Nu am putut pentru ca inca nu am epuizat fiecare coltisor din insula. Deja tanjesc sa fac asta. Este o insula superba care merita fiecare clipa, fiecare firicel de nisip, fiecare pietricica, fiecare petala de floare. Nu este loc in care sa ajungi (pe insula Lefkada ma refer) si sa-ti spui "hai de aici ca nu e frumos". Poti cel mult sa spui "hai sa mai vedem si alte locuri de pe insula caci nu avem timp sa le vedem pe toate". De aceea este ideal sa mergi mai multe zile ca sa te poti bucura in tihna de fiecare coltisor.

---

VIZUALIZĂRI: 4569 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI