Marea Moschee din Constanța – un reper al religiei musulmane în Dobrogea

TIPĂREȘTE

O vizită neașteptată la Constanța nu se putea desfășura fără o incursiune scurtă la malul Mării Negre, locul ales fiind faleza Cazinoului – prilej de a observa stadiul lucrărilor la celebra clădire. Pentru delectare am preferat să privesc Marea de la înălțime, drept urmare am mai făcut câțiva pași în plus și am mers la Marea Moscheea „Carol I” (Kral Camii) .

Localizare. În zona Peninsulei constănțene, centrul vechi al orașului, descoperim de la distanță minaretul semeț al unei moschei, adresa oficială fiind str. Crângului nr. 1, la doar câțiva pași de Piața Ovidiu. Se poate ajunge cu mijloace de transport în comun până la Poarta 1 de unde urcați pe jos pe str. Arhiepiscopiei circa 400 m; puteți veni pietonal și dinspre Piața Ovidiu (100 m) sau cu autoturismul (atenție la sensurile unice/puține locuri de parcare în zonă).

Interesant mi se pare faptul că mergând pe str. Arhiepiscopiei în drum spre moscheea „Carol I” observi și alte lăcașe de cult aparținând altor confesiuni: catedrala „Sf. Ap. Petru și Pavel” și biserica Romano-Catolică „Sf. Anton de Padova” ; la câțiva zeci de metri distanță de Piața Ovidiu se află Sinagoga Mare.

Informații acces. Lăcașul de cult musulman este deschis zilnic între orele 9.30-21.30 (pe timpul verii/în anotimpul rece programul e mai scurt), iar un bilet de acces costă 5 lei/adult, reducere pentru elevi și studenți. Chioșcul de bilete se află în curte – se mai pot achiziționa vederi și o broșură dedicată lăcașurilor de cult musulmane din Dobrogea. În vestibul puteți lectura câteva informații despre istoria moscheii, material afișat pe perete în limba română și engleză.

Timp de vizitare. În funcție de preferințele și interesul fiecăruia, de temperatura de afară, de condiția fizică o vizită poate dura o jumătate de oră sau mai mult. Perioada cea mai mare de timp o petreci în balconul minaretului admirând Marea Neagră, portul turistic și centrul vechi al orașului Constanța.

Considerații istorice. Moscheea Regală din Constanța a apărut pe fondul îmbunătățirii relațiilor cu Imperiul Otoman după Războiul de Independență, un prim pas fiind făcut în 1906 când regele Carol I aprobă construirea unei geamii la București cu ocazia Expoziției Generale Române, un eveniment dedicat împlinirii a 40 de ani de domnie și 25 de ani de la încoronarea ca Rege (vezi impresii). De altfel, regele Carol I afirma în Proclamțiunea către Dobrogeni din noiembrie 1878: Locuitorilor musulmani, dreptatea României nu cunoaşte deosebire de neam şi de religiune. Credinţa voastră, familia voastră, vor fi apărate de o potrivă ca şi ale creştinilor. Afacerile religiunei şi ale familiei vor fi pentru voi încredinţate apărării Muftiilor şi Judecătorilor aleşi din neamul şi legea voastră.

Avocatul Scarlat Huhulescu, prim-ajutor de primar la Constanța, scria într-un raport la 1934: … când administraţia românească a luat în primire un sat turcesc în ruină, Kiustendje. Oraşul nu se întindea atunci mai departe de unde este astăzi Grand Hotel şi chiar în această suprafaţă căsuţele, mai bine zis bordeiele, erau rare ca dinţii în gingiile unui octogenar. Din sătucul turcesc ce era Constanţa de altă dată, stăpânirea românească a făcut ceiace se vede astăzi, un oraş modern, primul port maritim al ţării şi o localitate balneară şi climaterică ce stă în fruntea tuturor celorlalte de pe litoral. Desvoltarea propriu zisă a oraşului se poate urmări foarte elocvent din cifra populaţiei la diferite epoci; în anul 1878 Kiustendje avea 1263 locuitori turci, tătari, greci, armeni, bulgari şi foarte puțini români, la 1890 numărul populaţiei s-a ridicat la 7.800 locuitori, ajungând astăzi să numere peste 65 mii locuitori, într-o impresionantă majoritate români.

În acest context favorabil comunității turco-tătare apare la începutul secolului al XX-lea dorința regelui Carol I de a ridica o moschee impunătoare în Constanța. În 1910 se pune piatra de temelie a noului lăcaș de cult, ridicat pe locul unde s-a aflat o geamie mai veche, ceremonie desfășurată în prezența ministrului Cultelor, Spiru Haret. Pentru proiectarea edificiului este ales arhitectul Victor Ștefănescu, antrepriza construcției e deținută de inginerul Ion Niculcea care apelează pentru soluții inovatoare la savantul Gogu Constantinescu.

La 31 mai 1913 are loc ceremonia inaugurării moscheii în prezența familiei regale, a oficialităților, a trimișilor sultanului și un numeros public. Miile de persoane au ocupat străzile din jur cu ore înainte de începerea ceremoniei, elevi de la școlile musulmane și soldați de naționalitate turcă erau aliniați în fața lăcașului. Regele și Regina (care poartă voal conform obiceiului musulman) sosesc la amiază cu trăsura regală, pătrund în interior și asistă la o slujbă religioasă, după care au loc scurte cuvântări de mulțumire. La ieșire din moschee regele Carol I primește în dar de la sultanul Mahomed al V-lea un covor roz de Persia lucrat în atelierele imperiale, apoi se face o fotografie de grup în curtea edificiului. Solemnitatea se încheie cu plecarea suveranilor către Pavilionul Regal din port. A doua zi regele Carol I revine la moschee însoțit de arhitectul Ștefănescu pentru a privi în voie noul lăcaș de cult musulman.

De-a lungul timpului Moscheea Regală a trecut prin mai multe reparații, primele chiar în 1925, apoi după bombardamentele din 1942 și ulterior între 1957-1959 (minaret și cupolă). Mici intervenții au mai avut loc din când în când, actualmente impunându-se lucrări urgente (se pare că în aprilie 2021 s-a eliberat un certificat de urbanism pentru consolidarea și restaurarea moscheii).

Puncte de interes/vizită interior. Pătrundem în incintă pe sub un portal străjuit de o inscripție (versetul 103), ajungem într-o curte interioară prevăzută pe laterale cu cișmele pentru abluțiune (spălare rituală). Admirăm capitelurile și detaliile arhitecturale din exterior, fotografiez și semnătura în piatră a arhitectului Victor Ștefănescu.

Trecem pe sub al doilea portal și pătrundem în vestibul de unde în dreapta se deschide accesul către turnul minaretului. Pentru a vedea sala de rugăciune trecem de al treilea portal, portalul din marmură neagră încătușat de frumoase ornamente de bronz. Nu avem voie să călcăm pe covoare (oricum ar trebui să ne descălțăm – în laterale sunt rafturi pentru încălțăminte), o bandă ne limitează accesul doar în zona intrării. Admirăm interiorul și apreciem munca arhitectului care s-a străduit să îmbine stilul egipteano-bizantin (minaretul și cupola) cu elemente românești (corpul propriu-zis al construcției).

Sala de rugăciune are dimensiuni impresionante (14x14 m) și e foarte bine luminată natural (vedem și ferestre vitrate). Pereții sunt îmbrăcați în ceramică de Kutahya, pe jos sunt așternute covoare persane; în margine este celebrul covor de la moscheea din insula Ada-Kaleh – donație a sultanului Abdul Hamid, are 144 mp și circa 500 kg. În față se află mihrabul (altarul orientat spre Mecca, un fel de stalactite policrome), în dreapta minbarul (amvonul mare de unde se oficiază predica săptămânală; superbe lucrăturile în lemn și cupola de aramă – e o piesă păstrată de la vechea geamie de secol al XIX-lea), iar în stânga kürsü (amvonul mic). De coloane sunt agățate un fel de tablouri octogonale, așa-numitele lehva care conțin inscripții (numele lui Allah, a Profetului Mohammed, a unor califi). De cupola pictată într-un albastru intens pigmentat cu motive vegetale este atârnat un candelabru al cărui corp are o frumoasă lucrătură în metal. Balconul femeilor are 14 m lungime și 3 m lățime.

Din vestibul începem a urca cele 140 de trepte pe o scară în spirală în turnul moscheii - minaret până la un balcon susținut de console, loc de unde muezinul chema de cinci ori pe zi credincioșii la rugăciune. În vârful minaretului, dar și al cupolei, se află semiluna Islamului. Chiar dacă spațiul pe scară e îngust, abia trec două persoane una pe lângă cealaltă, merită efortul de a ajunge în balconul aflat la peste 40 m înălțime. Vederea ce ți se deschide spre toate punctele cardinale nu o întâlnești în altă parte în Constanța, iar briza care îți atinge fața te răcorește după atâtea trepte urcate.

Celor care nu au vizitat încă moscheea „Carol I” (prima construcție de beton armat și cărămidă din țară) și nu au urcat în minaret le recomand să nu ocolească acest monument istoric.

Minusuri. Se simte un ușor miros de umezeală/igrasie în interior și se observă semnele de degradare în diverse locuri.

Ponturi. Să aveți în zilele călduroase o sticlă de apă pentru hidratare, mai ales după ce urcați în minaret.

Articole relaționate. Moscheea „Esma-han Sultan” din Mangalia (vezi impresii); Geamia din Babadag (vezi impresii); Geamia „Hunchiar - Regele Carol I” din București (vezi impresii).

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 397 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI