Hotel VENETO – în Timișoara

TIPĂREȘTE

Uraaaa!!! :)) Ne-am întors - cu toții - sănătoși în țară, cei care ne-am bucurat de „caravana” organizată de Admin-ul nostru, organizare laborioasă și reușită, după părerea majorității dintre noi, turiștii. A fost frumos, a fost „fain” , am avut noroc de vreme bună și de colegi minunați! ;)

Punctul de plecare în „caravană” a fost ales, de comun acord, Timișoara, pentru unii dintre noi care au vrut să meargă cu microbuzul, dar și pentru unii dintre cei care s-au deplasat, pe tot traseul, cu autoturismele proprii. Cu alții ne-am întâlnit pe traseu. Noi a trebuit să plecăm cu trenul din București - nefiind „motorizați” - de joi dimineața, ca să putem pleca cu microbuzul a doua zi, devreme, spre itinerariul ales. Am căutat – pentru odihna de o noapte – un hotel care să fie aproape de punctul de întâlnire ales din timp. Căutând pe net am văzut că cel mai nimerit pentru noi era să înnoptăm la

Hotel Veneto, str. Călan, nr 2.

Pentru cine vrea să ajungă acolo cu autoturismul, coordonatele sunt:

Este un hotel micuț, gen vilă, catalogat la 3*, care oferă și mic dejun. Proprietarul este un cetățean italian care a investit ceva bănuți în acest hotel-vilă-pensiune - după cum apare înscris pe net.

Noi am ajuns la hotel cu un taxi, pe care l-am luat de la gară. Era după prânz, iar cazarea s-a făcut imediat, mai ales că făcusem rezervare. Chiar în fața intrării, în stânga ei se află un mic loc de odihnă, sub un umbrar din lemn, echipat cu scaune, o canapea și o masă joasă.

Fata tânără de la recepție s-a dovedit amabilă și ne-a dat și câteva informații despre locul unde puteam lua cina, în imediata apropiere a hotelului. Am rugat-o să ne pregătească și câteva sendvișuri pentru a doua zi dimineața, ora plecării noastre fiind cu vreo două ore înaintea micului dejun. Pentru cafeaua pe care doream să o bem caldă, ne-a dat câteva lingurițe, pe care le-am pregătit în cameră și le-am pus în termos. Tot acum am făcut și rezervarea unei camere pentru data de 4 spre 5 iulie, când ne întorceam din periplul nostru european și aveam nevoie de încă o noapte de odihnă.

Hotelul nu are lift, bagajele le-am urcat pe scara din lateralul recepției. Toate treptele scării erau placate cu marmură, iar holurile și spațiile de odihnă cu gresie în aceeași culoare. La nivelul 1 se află un fel de lobby, nu prea mare, cu fotolii și mese, iar pentru a obține mai multă lumină naturală, unul din pereți era făcut din sticlă „Nevada” . Peste tot unde s-a putut erau plasate ghivece cu plante naturale, iar tablourile decorau frumos spațiul.

Curtea și parcarea

După ce ne-am cazat am ieșit să inspectăm puțin prin-prejur. Din spațiul recepției se poate intra într-o mică curte a hotelului, un loc de odihnă și relaxare, echipat cu șezlonguri, scaune și măsuțe, dar și cu un umbrar făcut din lemn, care adăpostește o masă și două canapele făcute tot din lemn. Umbrarul poate deveni mai intim dacă se trag perdelele de pe cele trei laturi. Tot în curte, imediat în dreapta ieșirii din recepție, sunt două locuri de parcare, ocupate când am fost noi. Presupun că una dintre mașini era a patronului hotelului. Pentru parcarea mașinilor celor care se cazează la Veneto, este un spațiu amenajat chiar în dreapta intrării în hotel, lângă peretele acestuia. Cred că pot fi parcate trei, sau chiar patru, autoturisme.

Camera din prima noapte

Am primit o cameră la mansardă, pe partea stângă a coridorului. Era obișnuită ca mărime, dar mobilată și echipată cu tot ce trebuie ca să fii mulțumit pentru una sau chiar mai multe nopți de odihnă.

Patul matrimonial avea lenjerie și saltea de bună calitate, noptierele din ambele părți nu lipseau, iar veiozele dădeau lumină suficientă pentru a putea citi câteva pagini, înainte de-a adormi. Pardoseala era – în zona intrării, pe hol, și pe o porțiune din cameră - din gresie, iar cea mai mare parte era din parchet laminat, ambele cu aceeași culoare. În dulapul cu două uși pentru haine erau câteva umerașe într-un compartiment, iar în celălalt erau polițe pentru lenjerie. Tot aici se afla o pilotă - sau o pătură groasă – (îmi pare rău dar nu-mi amintesc precis), în caz că era nevoie de ea în timpul nopții. Nu am văzut un seif pentru păstrat obiecte de valoare.

Pe una din uși era montată o oglindă înaltă, pentru a te putea vedea de sus până jos, înainte de-a ieși din cameră. Un televizor micuț, cu ecran plat era montat deasupra lui, în consolă, iar device-ul pentru captarea semnalului prin cablu era așezat direct pe dulap, lângă TV. În dreapta dulapului, sub grindă, era o masă tip birou și cu un scaun, iar minifrigiderul era mascat de ușa biroului. Înainte de culcare am mers la recepție și am rugat-o pe fata care ne-a cazat să-mi pună în congelatorul bucătăriei pastilele de răcire ale genții mele frigorifice.

Trebuie să menționez că la sfârșitul lunii iunie, în Timișoara, era cod de caniculă (care, observ, se prelungește și acum, în prima decadă a lunii iulie), iar acest minifrigider n-a prea putut să-și facă treaba, decât foarte slab. Chiar și așa, când am ajuns Mihai a luat o bere (8 lei), să se răcorească, iar eu am scos din el câte ceva și am pus în loc ce ne trebuia a doua zi, pe drum. Dimineața, așa cum se cuvenea, am pus înapoi ce era de pus în el.

Baia

Micuță și îngustă, dar echipată cu obiecte sanitare de bună calitate. Gresia și faianța erau alese în culori deschise, ca să nu accentueze senzația de loc strâmt. Despre consumabile (șampon sau balsam de păr), spun că erau câteva, dar nu le-am folosit. Nu lipsea nici uscătorul de păr. Prosoapele erau albe, curate și de bună calitate. Apa caldă venea la robinet imediat cum îl deschideai. Ne-am odihnit bine, n-a fost nevoie să folosim aerul condiționat, ne-am învelit doar cu cearceaful, iar dimineața am coborât direct cu bagajele făcute, am luat pachetele cu sendvișuri, pastilele de răcire ale genții și am plecat – pe jos - spre punctul de întâlnire cu microbuzul, aflat la benzinăria de pe strada Miresei, din imediata apropiere a hotelului.

Camera din cea de-a doua noapte

Am ajuns târziu la hotel, era trecut de ora 22.00, iar la recepție ne-a întâmpinat o altă tânără, la fel de amabilă. I-am spus că aveam rezervare și am făcut imediat formele de cazare. De data aceasta am primit o cameră la nivelul 1, imediat pe partea stângă cum intrai pe coridorul camerelor.

Aceasta nu diferă cu mult de prima cazare, același mobilier în cameră și baie îngustă, dar altfel așezate. Cred că nu mai este nevoie să scriu despre aranjamentul lor, se va vedea în pozele atașate. Două diferențe am remarcat, totuși, la baie. Aceasta era dotată și cu un bideu, iar cădița de duș era ceva mai înaltă. În rest totul era la fel ca la mansardă, atât ca lenjerie în cameră și la baie, cât și ca produse ce puteau fi consumate, contra cost, din frigider. Camerele noastre nu au avut balcon, spun asta pentru fumători. Se pare că doar cele de la nivelul 1, de pe partea dreaptă a coridorului ar avea balcon, cel puțin așa se vede din fotografia făcută din stradă.

Sala pentru mic dejun

În prețul camerei de 175 lei este inclus și micul dejun, care se poate lua între orele 7.00 și 9.30. După a doua noapte de dormit ne-am trezit mai târziu și am mers la parter, unde este sala special mobilată și dotată în acest scop. Fata de la recepție ne-a întrebat dacă vrem să ni se pregătească omletă sau ouă fierte. Am ales omletă, iar pe lângă aceasta puteai să alegi mezeluri, brânzeturi, ceaiuri, unt, dulceață sau miere în pachețele mici, fructe, sau cereale cu lapte. Toate acestea se aflau pe o masă lungă, pe peretele opus intrării. Ni s-au adus omletele calde și am luat câte ceva de pe tăvile expuse. Cafeaua espresso a fost bună, cred că era „lavazza” adusă din Italia. Oferta nu a fost din abundență, ca la „all inclusive” , de exemplu, dar a fost mai mult decât suficientă.

Accesul la internet

În hotel există internet Wi-Fi. În fiecare cameră există un cartonaș cu numele userului și parola, dar, de oboseală și din lipsă de timp, noi nu l-am folosit.

Concluzii

Veneto este un hotel micuț, cochet, la un preț rezonabil. Aș spune că punctul forte de care merită să ții seama în alegerea lui este curățenia și liniștea, pentru care îl recomand, fără rezerve, celor în tranzit sau celor care vor să stea mai multe zile în Timișoara, celor fără „fitze” , cum s-ar zice! ;)

---

VIZUALIZĂRI: 299 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI