Etna – o experienţă deosebită

TIPĂREȘTE

Am fost o zi pe Etna, ţinȃnd cont şi de experienţele descrise de alţi utilizatori, motiv pentru care am să vă descriu şi experienţa noastră. Precizez că excursia a avut loc la o zi dupa o erupţie produsa cu o seară ȋnainte, care nu a afectat absolut deloc zona vizitabilă (poza 1).

Există mai multe modalităţi de a ajunge din Catania pe Etna, acestea fiind organizate de firme de turism care cuprind diverse pachete de excursii, cu vizite prin zonă incluse sau nu, cu sau fără masă inclusă, cu luat din faţa hotelului sau nu, oferte pentru toate preferinţele. Cea mai ieftină excursie pe care am văzut-o era 35 euro/pers.

Noi am preferat varianta pe cont propriu. Am mers cu autobuzul local nr. 607 al companiei AST (este autocar de fapt) care are plecarea de vizavi de gară (este o parcare numai a firmei AST, distinctă de autogara care este puţin mai ȋncolo şi care este ȋngrădită). Este un singur autobuz pe zi, care pleacă la ora 8,15. Biletele se cumpără de la o… cafenea de peste drum (are un indicator cu AST pe un stȃlp la intrare) şi costă 6,60 euro de persoană dus-ȋntors. Plata, bineȋnţeles, se poate face doar cu cash, aşa cum ne obişnuisem deja.

Autobuzul soseşte la destinaţie ȋn jurul orei 10,30 după o pauză inutilă de 30 min. ȋn orăşelul Nicoloso, de care aparţine administrativ Etna. Efectiv autobuzul opreşte ȋn dreptul unui părculeţ lȃngă care se găseşte o cafenea şi cam atȃt, altceva nu ai ce face, am stat cu toţii degeaba aşteptȃnd să treacă cele 30 min. Destinaţia o reprezintă un un platou asfaltat mare situat la altitudinea de 1950 m cu cȃteva restaurante, locuri de cazare, firme de ȋnchiriat diverse, etc., platou acoperit de un strat de cenuşă vulcanică provenită de la o erupţie recentă. Ora de ȋntoarcere a autobuzului este 16,30. Ceea ce am scris pȃnă aici cam repetă ce au scris şi alţii ȋnainte, dar am dorit să actualizez informaţiile chiar dacă acestea nu s-au modificat.

Ce putem face pe acest platou fiind pe cont propriu? Se pot vizita cȃteva cratere stinse, ceea ce reprezintă o experienţă interesantă. Pe la cratere se umblă prin zgură vulcanică, de aceea este recomandat să fii ȋncălţat macar ȋn pantofi/adidaşi, chiar si asa bucăţele de zgură ȋţi intră mereu ȋn ȋncălţări şi deranjează destul. Doar două cratere am văzut că au indicatoare, restul se mai descoperă prin zonă. Sau se poate lua telegondola (Funivia) la preţul de 30 euro/pers. dus-ȋntors care te duce la altitudinea de 2500 m.

Iar ajuns aici ce poţi să faci? Există nişte mici autobuze care (am ȋnţeles că) te duc la altitudinea de 2900 m contra a ȋncă 30 euro/pers. dus-ȋntors, sau poţi merge pe jos pȃnă acolo pe un fel de drum amenajat pt. aceste autobuze, prin drum ȋnţelegȃndu-se o porţiune continuă de pe care s-a ȋndepărtat zgura vulcanică (care este peste tot), rămȃnȃnd doar praful vulcanic. Ce faci odată ajuns acolo? Nu ştiu, nu am fost. Ceea ce ştiu este că de unde te lasă telegondola nu ai unde să mergi de capul tău prin zonă, deoarece nu sunt nici indicatoare, nici marcaje, nici poteci.

Şi acum am să vă povestesc ce am făcut noi. Am luat o excursie cu ghid de la una din firmele care oferă asemenea servicii ȋn zona parcării mari. A costat 45 euro/pers., preţ ȋn care am primit bocanci, şosete, geacă şi cască. Telegondola am plătit-o separat, evident. Am fost un grup de cca 15 persoane de diverse naţionalităţi iar ghidul (foarte de treabă şi bine informat) a vorbit ȋn engleză şi italiană.

A fost o excursie memorabilă de aprox. 3 ore de mers aproape continuu, ne-a dus ghidul pe “cărări” numai de el ştiute pȃnă la altitudinea de 1850 m prin zgura aceea care ȋţi fuge sub tălpi, praf, printr-un vȃnt care bătea extrem de tare iar ploaia ameninţa să cadă. Fără echipamentul primit nu am fi făcut faţă condiţiilor neprielnice. Efectiv te simţeai că eşti ȋntr-un loc care nu pare a fi pe pămȃnt, ci pe o altă planetă. Am trecut printr-un tunel de lava, am vazut un crater cu un diametru uriaş, precum şi celebra (si splendida) caldera Valle del Bove. Sper ca fotografiile ataşate să vă introducă ȋn atmosfera aceea stranie mai bine decȃt cuvintele mele.

Nu ştim dacă vom mai ajunge vreodată pe vreun vulcan, de aceea am dorit să simţim din plin senzaţiile trăite de o asemenea experienţă, şi am reuşit acest lucru.

---

VIZUALIZĂRI: 5514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI