O cetate unică în România

TIPĂREȘTE

Din păcate nu am putut scrie toate review-urile în concediu pentru că am avut doar telefonul la mine și mi-a fost oricum greu să le scriu pe cele de dinainte + adăugarea pozelor. Drept urmare încep să scriu acum tot ce am vizitat, sper să le termin în câteva zile. Mulțumesc.

În a doua zi de concediu, am plecat de la cazarea din Iași (vezi review aici), așa că am hotărât să mergem din nou la cetatea Neamțului. Una din cele mai bine păstrate și refăcute cetăți din România. O fortificație impresionantă, cu o cale de acces abruptă, dar modernă. Anume un drum destul de îngust dsr asfaltat, presărat la intrare cu celebrele tarabe cu suveniruri.

ISTORIC

"Cetatea Nemat a fost construita in timpul lui Petru I Musat (1375-1391), in perioada consolidarii statului medieval Moldova. Prima atestare documentara dateaza din 1395.

Lipsa unor informatii referitoare la inceputurile constructiei Cetatii Neamt a facut sa se vehiculeze, pe aceasta tema, mai multe ipoteze.

O serie de istorici si filologi, unii dintre ei de mare prestigiu, precum A. D. Xenopol, B. P. Hasdeu sau D. Onciul, pornind de la bula papala din anul 1232, in care se strecura informatia ca in timpul sederii cavalerilor teutoni in tara barsei, intre 1211 si 1225 acestia ar fi construit pe versantul estic al Carpatilor un castrum muntissimum, au acreditat parerea ca numai Cetatea Neamt ar fi putut fi aceasta.

In deceniul sase al secolului trecut, cand lipsa documentelor scrise a putut fi suplinita de materiale provenite din sapaturile arheologice, parerile asupra inceputurilor cetatii au fost reconsiderate. Astfel, vestigiile databile de pe stratul cel mai de jos de locuire al cetatii, similare cu cele descoperite lla cetatea de scaun de la Suceava, constituie o dovada certa ca Cetatea Neamt a fost construita in a doua parte a domniei lui Petru I Musat (1375-1391), cand Moldova a cunoscut o dezvoltare economica si politica remarcabila.

Dupa cum afirma istoricul Radu Popa, un monument ca Cetataea Neamt reprezinta o constructie de mare amploare, care a cerut un efort urias si mijloace materiale considerabile. Singura forta capabila de a intreprinde asemenea initiative a fost asigurata de voievozii din epoca de consolidare a statului medieval Moldova.

Epoca de glorie a cetatii de pe Culmea Plesului corespunde domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504), organizatorul si conducatorul militar de exceptie, care intelegand bine rolul fortificatiilor pentru cresterea capacitatilor de aparare a tarii, a intarit cetatile mostenite de la inaintasii sai si a construit altele noi, intreaga Moldova fiind strajuita de un puternic sistem defensiv.

Lucrarile intreprinse in vremea sa au constat in suprainaltarea vechilor ziduri, ridicarea celor patru bastioane ale curtii exterioare si construirea podului in forma de arc, sprijinit pe 11 piloni de piatra. Astfel intarita, in 1476 Cetatea Neamt a facut fata asediului impus de Mohamed al II-lea, dupa lupta de la Valea Alba – Razboieni.

Pe masura inaspririi dominatiei turcesti si a progresului realizat in tehnica de lupta, rolul cetatii moldovene va scadea incepand cu a doua jumatate a secolului al XVI-lea.

Prefacuta in manastire de Vasile Lupu (1646) si apoi distrusa partial de Dumitrascu Cantacuzino (1675), Cetatea Neamt va mai avea forta de a scrie o noua pagina de eroism in 1691, cand, aparata de un grup mic de plaiesi, va rezista asediului armatei polone condusa de regele Ioan Sobietski. Dupa distrugerea ordonata de Mihai Racovita in 1717 isi pierde total importanta militara.

In afara de functia sa militara, Cetatea Neamt a avut, de-al lungul intregului ev mediu, un important rol in privinta protejarii drumurilor comerciale si ocrotirea schimburilor de produse in zona, care aduceau venituri semnificative visteriei Tarii Moldovei. Paza puternica instaurata pe vaile raurilor din preajma, ale Moldovei si Neamtului in deosebi, de-a lungul carora existau puncte de vama si locuri de popas, targuri si centre mestesugaresti, a garantat pentru perioade relativ indelungate, dezvoltarea vietii economice, in ciuda deselor incursiuni ale armatelor straine si a unor nenorociri de ordin natural sau molime.

Multe documente medievale interne (de pe la 1408 pana spre sfarsitul secolului al XVIII-lea), dovedesc o organziare superioara a vietii comerciale, care asigura profituri negustorilor straini si locali ce valorificau produse aduse de pe alte meleaguri si a caror tranzactionare impuneau o circulatie monetara apreciabila. "

Sursa: descoperă.net

LOCAȚIE

Adresă: aleea Cetăţii nr. 1, Târgu-Neamţ

Telefon: 0733.981.798; 0733.981.814

Cetatea se află la marginea orașului Târgu Neamț, aproape de Humulești.

Există o parcare cu plată la platou jos plus o toaletă. Parcarea este mică, dacă mergeți în weekend, posibil să fie full. Puteți încerca să mai găsiți loc pe strada de după parcare.

Drumul pietonal spre cetate este asfaltat și se parcurge destul de ușor, mai ales pentru cineva care face frecvent drumeții. În orice caz puteți face pauze și veți ajunge rapid. După ce parcurgi drumul, treci de pădure și ajungi într-o zonă deschisă.

De aici deja se vede cetatea care este impunătoare din toate punctele de vedere. Stau și mă gândesc ce fiori îi treceau pe cei ce avau de gând să o asedieze.

INFORMATII GENERALE

Program de vizitare muzeu:

Luni este închis.

10:00-18:00 (aprilie-septembrie)

9:00-17:00 (octombrie-martie)

___

Expoziția permanentă:

- adulți - 24 lei

- preșcolari, elevi - 6 lei

- studenți, grup adulți - 12 lei

___

Taxă de fotografiere 20 lei

Taxă de filmare 25 lei

Taxă de filmare în incinta unităților muzeale (evenimente festive, documentare etc.): 200 lei *

Găzduire ceremonial religios în Muzeul Cetatea Neamț: 500 lei *

* persoanele participante sunt scutite de taxa de vizitare.

>Sursa:http://mcntn. muzeu-neamt.ro/

CETATEA

După ce plătim intrarea, mergem spre acel pod care face legătura între colina de la casa de bilete și intrarea în cetate.

Podul este refăcut și specific perioadei în care cetatea era funcțională. În capătul podului este renumita capcană cursă de șoareci. Aici puteai să cazi și ajungeai într-un șanț adânc și răcoros.

Pătrundem în curtea interioară și zărim fântâna. Turiștii aruncă aici bani, pentru a le aduce noroc.

"Geneza fântânii de la Cetatea Neamţ este explicată de o legendă care vorbeşte despre faptul că ar avea legătură cu bătăliile lui Ştefan cel Mare cu turcii. Se spune că otomanii au fost atraşi la Cetate şi au încercat timp de două zile să o cuprindă, după care au început să bombardeze fortăreaţa. Pe podul de acces în cetate nu puteau intra, deoarece dedesubt erau suliţe bine ascuţite, iar unii au căzut în capcane sau au fost ucişi de săgeţile trase din cetate. „Mahomed s-a reîntors spre Istanbul. Cu prizonierii de război, Ştefan cel Mare i-a adunat în curte, le-a făcut semn cu sabia pe pământ şi le-a spus:. Au săpat circa 110 de metri până la nivelul râului Ozana şi au zidit astfel fântâna. Cine a rămas în viaţă, a fost eliberat“, a reprodus legenda muzeograful Mihai Cucolea. "

Muzeograful Vasile Diaconu, responsabilul Secţiei Târgu Neamţ a Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, spune că, având în vedere amplasamentul fortificaţei medievale, e foarte posibil că o sursă permanentă de apă să fi existat în interiorul cetăţii încă din prima etapă de funcţionare, respectiv din secolul XIV (1374-1391), când cetatea a fost ridicată pe culmea Pleşu de către Petru Muşat I. „În vreme de asediu, fără o sursă de apă, rezistenţa în cetate nu ar fi fost posibilă. Fiind amplasată pe un pinten montan, e clar că trebuia să existe o sursă de apă.

S-a mai vechiculat că ar fi fost un rezervor de apă în zonă, dar nu se pune problema să fi existat o instalaţie de aducţiune a apei în secolele XV-XVI“, spune Vasile Diaconu.

Istoricii susţin că e greu de stabilit care a fost adâncimea fântânii, dar este cert faptul că avea dimensiuni impresionante, ţinând cont de necesarul de apă pentru cei care locuiau şi apărau cetatea. În plus, nu există o sursă clară care să certifice legenda potrivit căreia Ştefan cel Mare i-ar fi silit pe prizonierii turci să sape pentru a ajunge la apă.

„Suntem de părere că în acest caz este vorba de o fântână şi nu de un rezervor, din simplul motiv că în vecinătatea fortificaţiei nu există o altă sursă de aprovizionare cu apă. În plus, un rezervor ar fi fost condiţionat şi de apele pluviale, ceea ce nu prezenta o garanţie pentru cei care apărau cetatea“, mai spune Vasile Diaconu. "

Sursa: descoperă.net

De pe platoul de sus din capătul curții, avem o perspectivă foarte frumoasă asupra orașului ce găzduiește cetatea. De aici vedem casele și drumurile din oraș. Peisajul este foarte frumos și te acaparează cu totul. Păcat că este un soare puternic, altfel am mai stat aici sus pe platou, dar nu avem nici o umbră. Mergem apoi spre camerele din marginea curții.

Ajungem și la Neagra Temniță, un loc nu tocmai prietenos...

Apoi ajungem deasupra sălii pârcălabului. Despre el...

"Dregatoria de parcalab a existat in toate provinciile romanesti, insa sensul si importanta ei au variat dupa epoca si provincie, in documentele de limba latina parcalabul fiind denumit capitaneus sau castellanus.

Parcalabii au fost printre cei mai vechi dregatori, sub Stefan cel Mare luand parte la sfatul domnesc. In actele medievale apar la loc de frunte, dupa marele vornic.

Odata cu decaderea cetatilor, dregatoria a decazut si ea, desi in a doua jumatate a secolului al XVII-lea s-au numit parcalabi la toate targurile si cetatile.

In secolul al XVIII-lea, odata cu infiintarea ispravnicilor de tinuturi, parcalabii au primit atributii de ispravnici.

In afara de atributiile militare, parcalabii au avut atributii judecatoresti si administrative inca din secolul al XV-lea, cand puterea exercitata de ei in cetati semana cu suveranitatea domnului.

In secolul al XVII-lea incasau “gloaba parcalabeasca” de la raufacatorii prinsi. "

sursa: descopera.net

Parcurgem mai departe toate încăperile propuse spre vizitare. Căldura ne sufocă, noroc că avem suficientă apă pentru hidratare.

Ne întoarcem la mașină și mergem spre următoarea destinație...

____

Drum bun călătorule!

---

VIZUALIZĂRI: 1052 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI