Prin Bisericile Ruse de rit vechi din Dobrogea

TIPĂREȘTE

Spuneam în vezi impresii că pe drumul de la Greci la Jurilovca am făcut o pauză în Slava Rusă pentru a vedea Mănăstirea Uspensia.

După ce am coborât de la Vârful Țuțuiatu, era în jurul orei 13, am ieșit la Drumul Național DN22D pe care am mers vreo 60 de kilometri spre Babadag, până la intrarea în Slava Rusă, unde am virat la dreapta pe Drumul Județean DJ229R mergând cam 4 kilometri până la poarta mănăstirii, drum bun de curând asfaltat, eu am coborât să fac poze, soțul a mers în parcarea din curtea mănăstirii.

Slava Rusă, sat din comuna tulceană Slava Cercheză, are circa 800 de locuitori, majoritatea ruși lipoveni ortodocși de rit vechi. A fost foarte importantă în Sciția Mică a secolelor 2 – 4 d. Hr. ca Cetatea Ibida din care se mai văd și astăzi porțiuni din ziduri, turnuri și porți, am trecut prin apropiere dar nu am vizitat-o. Am văzut doar Mănăstirea Uspensia, una din puținele Mănăstiri Lipovenești de la noi din țară.

Citisem câte ceva despre Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi, cunoscută și sub numele de „Biserica Lipovenească” , și voiam să aflu și să văd mai multe. A fost înființată în prima jumătate a secolului 18 de credincioşii ortodocşi ruşi veniţi în Ţările Române, ca urmare a persecuţiei şi terorii dezlănţuite de Biserica Ortodoxă Rusă şi autorităţile ruseşti, pentru că nu au fost de acord cu reformarea ritualului cultului ortodox. Interesant, Centrul Mondial al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi se află de peste şapte decenii la Brăila, aici fiind hirotonisiţi preoţii pentru bisericile de rit vechi din toată lumea.

Sunt mici deosebiri față de ritul ortodox nou: se închină cu două degete, nu cu trei ca noi, scriu Isus și nu Iisus, crucea are opt brațe și, cea mai importantă, slujba se face în limba slavonă, neacceptându-se o altă limbă, principalul motiv pentru care au fost persecutați.

Mănăstirea Uspensia este o mănăstire mică, dar mare. Este mică deoarece are doar 5 călugări, este mare fiind Catedrala Episcopiei de Slava, este mare ca așezământ, are mai multe clădiri și două biserici.

Am intrat în Curtea mănăstirii, curată, îngrijită, cu aleile de curând asfaltate, betonate, cu șanțuri de colectarea apei, cu iarbă și pomi, dar și cu câteva clădiri, niște case țărănești, nu într-o stare foarte bună, Chiliile călugărilor. Am trecut pe lângă un Altar de Vară și pe lângă Biserica Sf. Mihail și Gavriil, Biserica de iarnă, o biserică mai mică sfinţită în anul 1860, era închisă, și m-am oprit la o clădire mare albă, cu etaj și acoperiș roșu, Reședința Episcopală de lângă parcare.

Am mers apoi la Biserica Mare, Biserica Uspensia, pentru noi Biserica „Adormirea Maicii Domnului” sfinţită în 1883, sărbătorită pe 28-29 august (stil vechi), și ea închisă, dar am rugat un călugăr să o vedem și noi. Am așteptat lângă biserica mare, cu o Clopotniță înaltă, suplă, cu o Cupolă octogonală pe Naos și o Turlă pe Altar, toate îmbrăcate în tablă, cu pereți simpli, doar vopsiți și împodobiți cu două picturi de o parte și de alta a ușii de pe fațada vestică, biserica mai are două intrări pe fațadele nordică și sudică. Mi-au plăcut geamurile mari de pe fațadele laterale ale bisericii, geamuri erau și pe clopotniță și pe cupolă, întreg exteriorul era plăcut, deconectant prin culori și decor.

Am așteptat puțin până a venit un tânăr călugăr cu o cheie ca de castele medievale, a descuiat și ne-a invitat să intrăm. L-am întrebat de ce o țin încuiată și ne-a spus că în biserică sunt valori de artă bisericească veche rusă, evanghelii şi cărţi religioase datând de la 1800, că hoții au încercat de câteva ori să o jefuiască, dar nu au reușit….

Am intrat în Biserică, tânărul ne-a însoțit, ne-a povesti despre Biserica Lipovenească, am scris mai sus, despre Mănăstirea ce a avut o mare dezvoltare în a doua jumătate a secolului 19 sub ocupația turcă, avea circa 200 de călugări, pentru ca la începutul secolului 20 să aibă vreo 60, astăzi doar 5, apoi ne-a lăsat să vedem și să pozăm Biserica…, dar a rămas cu noi, turiștii nefiind lăsați singuri.

Interiorul este foarte frumos, cu mult bleu-albastru, cu tavanul și cupolele placate cu scânduri vopsite în aceleași nuanțe, cu mobilier din lemn sculptat, de menționat Catapeteasma cu Ușile Împărătești sculptate în lem și împodobită cu mulțime de icoane și, ceva nou, Catapeteasma acoperă geamul de pe fațada estică a cupolei; este impresionantă prin grandoarea ei.

Tânărul călugăr ne-a arătat Racla cu moaştele Sf. Gavedae şi Kazdoia, fiul și fiica împăratului pers Samporie cel Mare, martirizați în secolul 4, chiar de tatăl lor, pentru trecerea la creștinism, moaște găsite neputrezite în secolul 19, în Caucaz, cum spune povestea, păstrate astăzi în mai multe biserici lipovenești din Ucraina, Rusia, Moldova. Ne-ar mai fi arătat și altele, dar a sunat telefonul și a fost chemat la Stăreție. Am cumpărat lumânări și le-am lăsat la el să le aprindă în timpul slujbei, neexistând un loc unde să se aprindă lumânări, am donat și ceva bănuți atât de necesari mănăstirii.

Am părăsit împreună biserica pe care a ferecat-o la loc, aș mai fi stat în Biserică dar… ne-am mai plimbat și pozat prin mănăstirea liniștită, odihnitoare, iar după vreo 45 de minute am continuat drumul spre Jurilovca, unde ne-am cazat, iar a doua zi am avut o surpriză foarte plăcută legată de Biserica Lipovenească de acolo.

La revenirea în Jurilovca după plimbarea la Gura Portiței, mergând spra cazarea noastră am trecut pe lângă Biserica Lipovenească, era deschisă. O văzusem dimineața când trecusem pe acolo, apoi pe la prânz, era închisă, gazda noastră ne spusese că se deschide numai pentru slujbe și că doar atunci se poate vizita. Ne spusese și domnul Petrică, așa se numea căpitanul șalupei ce ne dusese la Gura Portiței, când admiram Biserica de pe apă, la revenirea în Jurilovca.

Am fost foarte bucuroasă că am avut șansa să o găsesc deschisă, a doua zi dimineața plecam spre următoarea destinație, așa că nu am stat pe gânduri și am intrat și noi.

Biserica„Acoperământul Maicii Domnului” , cum îi este hramul, a fost ridicată la mijlocul secolului 19 pe locul unde era o mică biserică de lemn. Seamănă foarte bine cu Biserica de la Slava Rusă, cum se poate vedea în pozele postate. În curtea bisericii mai erau și alte clădiri, cea mai importantă fiind Biserica Mică, o biserică asemănătoare cu Biserica Mare, asemănătoare la exterior, era încuiată și nu am văzut nimic din interiorul ei.

Am intrat în Biserică, mare, înaltă și luminoasă, cu mult albastru, văzusem dimineata Muzeul „Gospodăria Țărănească” din Enisala în alb și albastru, culorile tradiționale lipovenești, dar, aici la biserică, albastrul este grandios, Biserica impresionând prin picturile și icoanele în stil bizantin ce o împodobesc. Mi-au plăcut mult picturile de pe albastrul tavanului și al cupolei, mi-a plăcut interiorul, mi-a plăcut Catapeteasma….

Biserica nu era plină, din ce am înțeles era o slujbă de pomenire, dar nu am făcut prea multe poze pentru a nu deranja preoții și participanții la slujbă. M-au impresionat plăcut băieții de 10 – 12 ani ce participau activ la slujbă alături de preoți, m-au încântat cu vocile lor cristaline. Cântau foarte frumos…. Am aflat că în vacanțe copiii urmează cursuri de limba slavonă susținute de biserică pentru a putea participa apoi la slujbele religioase.

Mi-au plăcut mult aceste biserici, mi-a plăcut frumusețea lor, mi-a plăcut slujba cu glasurile copiilor, aș vrea să mai văd și alte biserici de acest rit, și vă recomand, dacă treceți pe lângă una nu ezitați și intrați să o vedeți….

Biserici unice, Biserici Ruse de rit vechi din țara noastră, din zona lipovenească a Dobrogei, de neratat...

---

VIZUALIZĂRI: 621 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI