Cascada Urlătoarea

TIPĂREȘTE

Cascada Urlătoarea se află în Masivul Bucegi, în proximitatea orașului Bușteni de pe Valea Prahovei. Distanța de la marginea orașului până la cascadă este de aproximativ un kilometru jumate și diferența de nivel de 200 de metri deci este un traseu lejer, declarat a fi străbătut - în funcție de surse - în 30 de minute sau o oră dar, evident, asta depinde de viteza și condiția fizică a călătorului.

Traseul pornește din zona telecabinei care pleacă din Bușteni spre Babele, în spatele hotelului Silva. Când am urcat noi, într-o zi de marți, telecabina nu funcționa și diverși ofertanți ne tot propuneau excursii prin zonă, învârtindu-se pe strada Telecabinei.

De la telecabină în sus scăpăm de asfalt, trecem un scurt forestier și ajungem la intrarea în pădure unde ne așteaptă două indicatoare ce ne spun despre traseele din zonă. Aici începe traseul triunghi albastru care duce la Piatra Arsă pe Jepii Mari și punct roșu. Așa cum am fost informați, traseele marcate cu triunghi sunt trasee de creastă iar cele marcate cu punct sunt trasee în circuit care ocazional întâlnesc și intersectează alte trasee.

Noi nu ne aventură prea departe ci ne limităm a vizita cascada. Deși este un traseu lejer cu potecă lată, ocazional întâlnim obstacole serioase adică arbori prăbușiți în fel și chip peste potecă și care se traversează fie deasupra fie pe dedesupt. Uzual, astfel de obstacole se degajează însă aici lucrurile par mult mai complicate pentru că buștenii sunt groși și lungi - majoritatea - și prăbușiți în fel și chip. Dealtfel, în amonte, într-o zonă, observăm o serie de arbori ce par frânți de la jumate deci presupun că au fost ceva urgii ale naturii pe aici. Într-un loc, un arbore prăbușit ce avea rădăcina chiar lângă potecă, în aval, a dislocat și jumătate de potecă, rotindu-și rădăcina în sus, având trunchiul lăsat în aval, pe linia pantei.

După cum arată zona, par semnele unui mic cataclism ce-a trecut pe-aici, poate doar odată sau în mod repetat. Cum știm, pădurea e supusă multor intemperii. Deși este aproape de zona civilizată, e totuși zonă forestieră alpină și de aici consecințe.

Pe lângă aspectul haotic al pădurii mai avem pe potecă și zone noroioase deși mare parte e relativ uscat. Poteca e amenajată, cea mai mare parte, am traversat podețe frumos construite, crengi groase puse peste zone mocirloase, ne-am și noroit puțin dar cele mai periculoase erau zonele cu trunchiuri tăiate în secțiune și puse în felii circulare pe traseu. Acestea ar fi trebuit să fie un pic mai înalte decât nivelul potecii pentru că fiind fix la nivelul solului, s-au noroit și au devenit foarte alunecoase, fiind un adevărat pericol.

Astfel, cum știe orice om de munte dar nu și orice turist, încălțămintea este foarte importantă pe un astfel de traseu, talpa trebuie să aibă aderență și, de principiu, ar trebui să fie bocanci sau măcar pantof trek.

Sincer, din toți colegii de drumețit pe acea potecă doar o turistă avea un astfel de pantof trek, n-am văzut nici un bocanc, în schimb, invazie de pantofi model adidas care arătau foarte frumos curați la începutul traseului dar probabil nu la fel și la sfârșit.

Mulțime de copii în excursie ne însoțeau. Cel mai mic părea să aibă maxim 4 ani.

Într-un final, cascada ne aștepta frumoasă și spumoasă, urlătoare, cădere de apă de 15 metri, cu amenajare pentru belvedere: o bară metalică lângă o mică platformă orizontală ascunsă după o stâncă.

Ceva vânzători ambulanți ocazionali ne mai îmbiau cu câte una-alta, din loc în loc, pe traseu.

A fost o excursie frumoasă pe care aș recomanda-o oricui.

Pe mine m-a costat cam 3 lei, cât ar fi contravaloarea unui pet de apă (plată). ????

Cadru natural mirific,

Totul a fost minunat

---

VIZUALIZĂRI: 966 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI