Cu trenul spre Marea nesfârșită și Tărâmul Soarelui

TIPĂREȘTE

Călătoria cu trenul mă leagă întotdeauna de copilărie, de amintiri dragi așezate cu grijă în sufletul meu. Totul pornește de la dorința unui băiețel de a se face mecanic de locomotivă până la cele câteva deplasărie calea ferată pe care le făceam anual când plecam în vacanță în Modova. „Glasul roților de tren” îmi provoca bucurie în momentul în care mă îndreptam spre nordul țării, spre casa bunicilor, dar și întristare atunci când reveneam la București. Am experimentat în epoci mai vechi sau mai noi diverse ranguri de trenuri, personalul fiind cel care îți oferea o experiență completă și o interacțiune îndelungă cu diverși oameni având în vedere cele peste 10 ore în care parcurgea lungul drum spre/dinspre Moldova.

Spre Litoral am mers ani la rând fie cu acceleratul, fie cu personalul plin de navetiști care pleca la ora 5 dimineața din Gara Obor (vezi impresii) și timp de vreo 4 ore opre în orice mică haltă de pe traseu. Dar eram bucuroși că vom ajunge la Mare, nisip, soare, înghețată, hamsii etc.

După mulți ani în care nu am mai urcat într-un tren (de fapt am vizitat Trenul Regal – vezi impresii și am mers cu Mocănița în Sovata - vezi impresii), dar acest lucru s-a schimbat ieri: un eveniment neprevăzut a necesitat prezența mea la Constanța pentru o zi. Auzind pe undele radio despre reintroducerea Trenurilor Soarelui începând de săptămâna trecută, luând în calcul timpul scurt în care trenul parcurge acum distanța dintre București și Constanța, precum și fentarea oboselii cauzate de șofat dus-întors am luat în calcul deplasarea cu trenul. S-a potrivit bine – 2021 este „Anul european al căilor ferate” (europarl.europa.eu/news/r ... l-cailor-ferate).

Timpul scurt nu mi-a permis să cumpăr bilete în avans (azi s-a lansat aplicația care îți oferă posibilitatea de a achiziționa online titluri de călătorie: mediafax.ro/social/cfr-ca ... e-tren-20153390), astfel că am cumpărat bilet direct din Gara de Nord (60 lei/sens).

Călătoria cu trenul CFR. Am ales o oră convenabilă de plecare din București, nu prea dimineață și garnitura IR (InterRegio – fostul rapid/accelerat) care parcurge distanța de 225 km în fix 2 ore fără oprire. Ei bine, chiar așa s-a întâmplat – am ajuns în gara Constanța chiar cu 5 minute înainte de împlinirea celor 2 ore. La întoarcere am luat un tren de același rang – IR care însă a oprit în 4 stații (Medgidia, Cernavodă Pod, Fetești, Ciulnița), având un timp de parcurgere de 2 ore și 15 minute.

Condițiile de călătorie s-au schimbat mult în ultimii 10-15 ani, în bine față de ce știam eu în anii ' 90. Locomotiva electrică deși dintr-o generație mai veche și-a făcut treaba cu brio, iar vagoanele m-au surprins fiind destul de moderne. Uși cu deschidere electrică atât la urcare în vagoane, cât și în interiorul vagoanelor, ecrane cu afișaj electronic, camere de supraveghere în fiecare vagon. Vagonul are un salon unic, împărțit stânga/dreapta cu spații a câte 4 scaune/fotolii grupate câte 2 față în față – la clasa a II-a. (la clasa I diferă fotoliile, sunt mai puține locuri ceea ce duce la un spațiu mai mare pentru fiecare persoană). Scaunele sunt comode și au cotiere, între cele două locuri de șezut sunt 2 prize de 230V AC/50Hz. Avem lămpi de plafon led individuale (plus cele centrale), perdele la ferestre, o măsuță minusculă și un mic coș de gunoi, un raft îngust pentru bagaje (în capătul vagonului se află un stativ pentru bagaje voluminoase). Un mare plus îl reprezintă instalația de climatizare care oferă un confort plăcut – nu a fost nici prea rece, nici cald (fantele de aer sunt amplasate lângă fereastră, curentul de aer nu te „bate” în cap). Toaleta arăta bine, era destul de curat, există apă curentă, săpun, hârtie igienică, deodorant în vasul de wc. Un bec led verde/roșu amplasat în vagon te informează dacă toaleta e liberă sau nu. Pe holul de acces în vagon se mai află un coș mare de gunoi.

Mi-a plăcut călătoria cu trenul până la Constanța, garnitura chiar a rulat cu o viteză de circa 130-140 km/oră, am auzit în permanență șuieratul locomotivei după care mă „dădeam în vânt” când eram copil.

Obiective zărite pe traseu din tren. Chiar dacă trenul se deplasează cu viteză tot poți vedea diverse obictive și monumente; nu m-am dezlipit de fereastră timp de două ore. Am să le menționez urmând direcția spre Constanța, deși câteva le-am văzut pe sensul de întoarcere, atunci când am ocupat loc pe partea opusă.

Plecăm din Gara de Nord la ora stabilită și primele „chestii” care trebuie menționate sunt podul Basarab cu a sa structură hobanată (inaugurat 2011), podul Grant (inaugurat 1982 – dar observ și picioarele podului metalic din 1910) și noul stadion Rapid-Giulești. Urmează Atelierele Grivița, înființate în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, din care se mai pot vedea clădiri industriale vechi. Nu ratăm nici Gara Băneasa – clădirea construită în 1937 pentru trenurile regale.

Ieșim din periferiile Bucureștiului și traversăm o zonă de vegetație (Brănești) și bălți (Pasărea, Mostiștea) după care înaintăm în Bărăganul Ialomiței. Apar câmpuri întinse de cereale pigmentate de maci și nelipsitele silozuri de mari dimensiuni. Mă amuză și denumirile văzute pe traseu, care au corespondență în expresii populare: râul/balta Benga = „a da benga în cineva” – a înnebuni sau localitatea Dâlga = „ești de la Dâlga - sărac” (are legătură cu povestea intelectualului Ion Cămărășescu – adevarul.ro/locale/calara ... fbb3/index.html).

Trenul depășește în viteză o poartă și un gard alb ornat cu motive populare – aici se află herghelia Jegălia înființată la 1921 (hergheliidestat.ro/herghe ... ia-jeg-lia.html). La Fetești ne atrage atenția un panou vechi la intrarea într-o clădire cu înscrisul „Feroviarul” și o arcadă de acces având deasupra o miniatură a podului peste Dunăre.

Piesa de rezistență a traseului este Podul Regele Carol I care traversează Dunărea, operă a inginerului Anghel Saligny dintre anii 1890-1895. Structura metalică e impresionantă, pilonii din capete și statuile dorobanților asemenea. Despre această capodoperă puteți citi articolul dedicat în urma vizitei per pedes la pod: vezi impresii. Prin zona Cernavodă vedem viile întinse pe versanți, privim orașul cocoțat pe coline și ne aducem aminte de figurinele Gânditorului și a perechii sale (Hamangia) văzute în muzeul urbei dunărene (vezi impresii). Un pic mai departe traversăm Canalul Dunăre-Marea Neagră - ecluza și vedem cele 5 unități ale centralei nucleare de lângă Cernavodă. De aici garnitura urmează calea ferată construită de Imperiul Otoman la 1860.

O bună bucată de drum mergem paralel cu canalul Dunăre-Marea Neagră și vedem însemnele de navigație, precum și un șlep în marș. Medgidia ne întâmpină cu un pod zvelt peste canal, cu litere înscrise pe mal și o imensă fabric de ciment. La Poarta Albă se desparte din canalul principal breteaua Poarta Albă – Midia – Năvădari. Vedem pe un versant un mozaic de mari dimensiuni care îi omagiază pe cei ce au muncit la edificarea canalului (triste pagini de istorie).

La Murfatlar se află o frumoasă gară din cărămidă roșie, iar pe dealul de cretă din apropierea orașului am zărit construcția care acoperă ansamblul rupestru, și anume bisericuțele de cretă, închise vizitării (anul acesta pare a se pune în mișcare ceva: adevarul.ro/locale/consta ... c79e/index.html). În Dobrogea am observat și câteva minarete, simbol al amestecului etnic existent pe aceste pământuri.

Sosim la Constanța în gara modernă unde există ceva zumzet – doar e început de sezon estival. În fața gării se află expus un vaporaș, cum mai sunt prin orașul de la malul mării. În zona parcului Gării se află mai multe capete de linii de autobuze care merg în toate punctele orașului, inclusiv în Mamaia (1,5 lei călătoria/5 lei bilet de o zi pe toate liniile).

Concluzii. Am călătorit confortabil cu trenul CFR-ului, am fost surprins de îmbunătățirile aduse călătoriei cu trenul (bineînțeles că nu se aplică pe toate liniile), am evitat oboseala unui șofat prelungit. Plus că am văzut/revăzut din altă perspectivă anumite obiective și monumente înșirate de-a lungul căii ferate.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 447 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI