Parfum de aristocrație portugheză: Muzeul Caleștilor Regale, devenit Muzeul Național al Caleștilor

TIPĂREȘTE

Aflându-ne încă în Belém, după ce ne-am recăpătat forţele la vestita cafeteria Pastéis de Belém, ne propuseserăm să vizităm Museu Nacional dos Coches, care se găseşte pe aceeaşi arteră puţin mai înainte, dar pe partea cealaltă a străzii. De fapt, aceasta este noua casă a muzeului, una modernă, ce a început să funcţioneze din 2015, până atunci muzeul fiind găzduit de clădirea fostei şcoli regale de echitaţie, Picadeiro Real, situată chiar pe partea pe care ne aflam.

Nu ne-am descurcat din prima, mai întâi, ne-am„bâlbâit” niţel nimerind la corpul situat, evident, pe aceeaşi parte a străzii, care era vechea arenă de echitaţie a Palatului Regal (Picadeiro Real) aparţinând tot de muzeu, dar la acel moment nevizitabilă, după care am fost ghidaţi de trecătorii pe care i-am întrebat, să traversăm şi să avem în vedere noua locaţie a muzelui, la parterul unui edificiu impozant, la est de Jardim Afonso de Albuquerque în care tronează măreaţă statuia acestui navigator.

Am ajuns la casa de bilete, am arătat Lisboa Card în care este inclusă integral şi vizita la acest obiectiv şi am fost poftiţi către intrare.

Câteva date tehnice

Acest muzeu este unul dintre cele mai vizitate din Lisabona, ocupând un loc fruntaş printre preferinţele turiştilor de pretutindeni, aşa că l-am cuprins şi noi destul de repede în listă mai cu seamă că ne-am dat seama că ne va introduce efemer în lumea celor cu sânge albastru de acum câteva veacuri. Ne plac muzeele, dar din păcate nu suntem nişte consumatori fideli de astfel de aşezăminte de cultură, în general vizitând într-un ritm grăbit pe unde ne aflăm din lipsă de timp şi dorinţă de cuprindere a multor obiective. Însă, ideea de a vedea acest muzeu ne-a surâs imediat şi ne-am bucurat la gândul că ne va întoarce un pic în timp şi ne va stârni imaginaţia: ce prinţi, ce prinţese, regi şi regine s-or fi plimbat cu exemplarele expuse, ce ofereau şi cum arătau răsfăţatele mijloace de transport ale unor asemenea personalităţi.

De pe panourile informative din muzeu am aflat că a fost fondat în 1905 de regina Amélia, soţia regelui Carlos I, pe locul fostei şcoli de de călărie înfiinţate de infantele João (viitorul rege João al VI-lea) în urmă cu aproape două secole. La început, a purtat numele de Museu dos Coches Reaes (Muzeul Caleştilor Regale) , apoi din 1911, fiindcă Portugalia nu mai era monarhie, acesta i s-a schimbat în Museu Nacional dos Coches (Muzeul Naţional al Caleştilor). Pe atunci, a pornit de la o colecţie de 29 de trăsuri de gală folosite de familiile regale, pe urmă s-au adăugat alte trăsuri aparţinând familiilor nobiliare sau patriarhilor ori caleşti, lectici, cupeuri şi landouri de soi, aşa încât, astăzi, 78 de piese de epocă pot fi admirate de ochii privitorilor.

Odată ce-am intrat, ochii ne-au fost luaţi la propriu de diversitatea exponatelor, de bogăţia cu care sunt ornamentate şi am încercat s-o luăm sistematic cu partea stângă, fiindcă aveam şansa să ne pierdem printre frumoasele caleşti aşezate cuminţi, fiecare cu câte o plăcuţă informativă în dreptul său. Cele mai în vârstă exponate sunt de pe la finele secolului al XVI-lea, iar cele mai tinere din secolul al XIX-lea, marea majoritate dintre ele mândrindu-se cu numele celor pe care i-au purtat înăuntrul lor. Acestea au fost fabricate în Portugalia, Spania, Franța, Italia sau Austria.

De mare interes se bucură caleştile cu extravagante sculpturi baroce care au alcătuit cortegiul ambasadorului Portugaliei la Vatican în timpul regelui João al V-lea sau trăsura cu care regele Felipe al II-lea (Filip al III-lea al Spaniei) a venit în Lisabona în 1619. Aceasta din urmă este cel mai vechi exponat al muzeului și uimește prin aspectul său elegant, dar vetust și rudimentar. Din prima categorie face parte cea numită generic, „Trăsura Ambasadorului” , trăsură folosită, împreună cu alte patru care triumfale, pentru intrarea solemnă în fața Sfântului Scaun, fiind trimisă la Roma de regele João al V-lea în 1716, către Papa Clement al XI-lea.

Un alt excelent exemplar, care mie mi-a plăcut în mod deosebit, este o caleaşcă ceremonială, dăruită de același papă Clement regelui João al V-lea, în 1715, împreună cu binecuvântările de rigoare prilejuite de botezul primului prinţ născut, José. Atrage atenţia şi însăşi caleaşca regelui João al V-lea, comandată pentru Casa Regală Portugheză, realizată de artişti vestiţi ai vremii. Este pictată pe laturi cu figuri mitice şi împodobită cu sculpturi fine, iar pe roţi se observă cele douăspreze semne zodiacale.

Trăsura Mariei Ana de Austria se remarcă în mod special prin aspectul său strălucitor, fiind realizată din lemn aurit. Aceasta a reprezentat darul oferit de împăratul Franz Iosif I al Austriei, cu ocazia căsătoriei surorii sale, prinţesa Maria Ana, cu regele Portugaliei, João al V-lea. A ajuns la Lisabona pe mare cu o flotă de unsprezece nave. Caleaşca este împodobită pe partea din spate cu o pictură reprezentând-o pe zeiţa Minerva încoronată de un spirit și înconjurată de figuri feminine care simbolizează Adevărul, Trăinicia și Loialitatea. În cele patru colţuri, în josul lor, este decorată cu sculpturi feminine ce reprezintă cele patru mari continente.

O caleașcă fastuoasă care se distinge și ea foarte clar este cea a reginei Maria Francisca de Savoia, soție a doi regi portughezi, prin figurile alegorice și picturile florale. Aceasta fusese oferită în dar de regele Ludovic al XIV-lea verișoarei sale Maria, în 1666, la prima ei căsătorie, cea cu regele Afonso al VI-lea.

În calea noastră apare și o trăsură cu o masă încorporată în ea, piesă de secol XVIII, special construită pentru călătoriile lungi ce a fost folosită în 1729 cu ocazia unui schimb de principese, la granița dintre Portugalia și Spania, când o principesă portugheză a fost trimisă din Portugalia în Spania pentru a se căsători cu moștenitorul Coroanei Spaniole și o alta, spaniolă, a fost primită pentru a se căsători cu un principe portughez.

O caleaşcă de ceremonii religioase, portugheză, din secolul al XVIII-lea, comandată de unul dintre regi, adăposteşte o casetă de sticlă folosită pentru a transporta o statuie a Fecioarei Maria pentru o procesiune specială.

Un exponat aparte îl reprezintă Landau do Regicídio, de producţie autohtonă de secol XIX, a cărui istorie tristă impresionează pe oricine. Această piesă a fost martora unui moment ce a marcat în mod tragic istoria Portugaliei. Vehiculul care transporta familia regală, la 1 februarie 1908, în Lisabona, a fost atacat, iar regele Carlos I şi moştenitorul tronului, principele Luis Felip, au fost ucişi. Urmele gloanţelor au rămas întipărite pe caroserie.

În categoria vehiculelor speciale, utilitare, se încadrează și un poștalion de provenienţă belgiană, Mala-Posta, realizat în secolul al XIX-lea, destinat transportului corespondenţei, vopsit în negru şi roşu, cu uşile din mijloc având inscripţia „correio nº7” , purtând blazonul portughez. Străbătea cu stăruinţă drumul dintre Lisabona şi Porto.

În fine, piesele muzeului, atât de inedite pentru noi şi lumea în care trăim astăzi, suscită imediat interesul şi curiozitatea vizitatorului, fiecare având propria poveste, însă, am lăsat înadins la urmă cel mai spectaculos exponat la propriu şi la figurat după părerea mea: caleaşca triumfală Coche dos Oceanos care a făcut parte din ansamblul de cinci vehicule integrate în cortegiul ambasadei portugheze la Roma, în 1716, de care am amintit mai înainte un pic.

Vehiculul excentric şi opulent povesteşte în decoraţiunile sale pretenţioase de un episod din istoria maritimă a Portugaliei. Pe partea din spate, în centru se află zeul Apollo, cu reprezentările primăverii și verii de ambele părți și, la picioarele sale, doi bătrâni care se țin de mână: Oceanul Atlantic și Oceanul Indian, simbolizând trecerea pe la Capul Bunei Speranțe. Cu siguranţă, aceasta este piesa de rezistenţă a muzeului, o adevărată operă de artă care magnetizează imediat toate privirile, fiind practic aurită de jos până sus. Este magnifică!

Concluzie

Museu Nacional dos Coches adăposteşte o galerie de trăsuri şi caleşti unice în lume, de fapt muzeul păstrează o gamă largă de caleşti regale de ceremonie, de paradă, de plimbare, litiere, cabriolete, berline, de la cele mai simple, la cele mai sofisticate, chiar şi unele speciale pentru copii.

Desigur, oricine a văzut în viaţa sa o caleaşcă, însă cu siguranţă nu a văzut niciuna ca aici! Pur şi simplu acestea sunt caleşti regale, construite şi decorate special pentru anumite evenimente la care participau personalităţi ale vremurilor în care o caleaşcă împodobită cu atât de multă migală făcea diferenţa între cei de sânge regesc şi cei care îşi permiteau o caleaşcă obişnuită. Decorate rafinat, cu mătăsuri şi catifea în interior, ele sunt simbolurile bogăţiei şi puterii regilor care au stăpânit mai multe veacuri un imens imperiu colonial.

Dacă mergeţi în Lisabona, puteţi vizita acest muzeu, şi în timp ce vă plimbaţi printre somptuoasele sale piese, aveţi şansa să vă imaginaţi că sunteţi de sorginte nobilă şi gata să vă urcaţi într-una ce vă aparţine, simţindu-i parfumul de epocă. Cine ne poate împiedica să visăm frumos?!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

Sursă de documentare: panourile şi plăcuţele informative din muzeu

---

VIZUALIZĂRI: 896 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI