Kastro - Oaza de liniste din varf de munte

TIPĂREȘTE

Si pentru ca nu am reusit sa fiu prezenta de ceva timp, am zis sa revin cu un „scurt” review despre Kastro. Un loc poate prea linistit pentru cei carora le place agitatia si prefera zonele populate.

In ultimul concediu fiind dornici de putina intimitate si liniste, subsemnata, alaturi de sotul meu (la un moment dat???? cei care mi-au citit impresiile anterioare stiu ce zic), intr-una din zile, ne-am hotarat sa evadam din aglomeratul si animatul orasel Limenaria, in indepartatul, izolatul si linistitul Kastro. Adica mai pe stilul sotului. :))

Cu ceva informatii adunate de pe atotcunoscatorul Google, am plecat entuziasmati la drum. Entuziasm care a disparut relativ rapid. Cu cat inaintam in munti (da, exista... desi uitam asta tot hoinarind de a lungul tarmului) cu atat drumul devenea mai putin atragator. Si nu ma refer la peisaje. Datorita lor nu am renuntat la aceasta escapada. Drumul e prost... ca sa n-o mai luam pe ocolite. :)) Dar cu o masina care te-a dus in siguranta in Grecia, clar se poate accesa pana la destinatie fara probleme si fara a-ti pune viata in pericol. Este ingust, crapat, surpat pe alocuri, cu multe curbe fara vizibilitate; intr-un cuvant, este aventuros. Daca sofezi precaut, pe final este ok si probabil vom repeta experienta si anul asta.

De-a lungul drumului, daca esti copilot ca mine, vei avea parte de peisaje extraordinar de frumoase. Turmele de capre cocotate pe stancile abrupte te vor impresiona cu siguranta. Vaile care iti dau impersia ca-ti fug de sub picioare desi esti in masina... iti vor face sa-ti simti bataile inimii in gat.

Dupa o calatorie de cel putin 30min, poate exagerez, nu am privit ceasul, este doar o apreciere, am ajuns la intrare in Kastro. Acolo face de straja trunchiul uscat (si protejat de un ghiveci urias) al unui maslin despre care am citit ca ar avea cam 1000 ani sau cam pe acolo. Am parcat desi nu ne asteptam sa gasim parcare, si am luat-o la pas.

Ne-a intampinat o taverna-terasa ceva mai moderna care parca nu era din acelasi film cu ce-a urmat. Dar isi are rostul, pentru ca desi satul a fost parasit/abandonat, in ultimul timp unele casute au inceput sa fie restaurate si inchiriate turistilor. Multi nemti am intalnit acolo... sau ceva vorbitori de limbi din astea incalcite :))

Am cautat o taverna veche, mostenita probabil din generatie in generatie, despre care ne informasem asa cum am spus. Proprietarul cred ca se cheama... Kostas. Acolo m-au incercat niste sentimente de... invidie cred. Acest om mi s-a parut total detasat de toate rautatile pamantului... atat de vesel, de... savuros, dadea pe langa de buna dispozitie. Nici macar nu gasesc un mod corect de a exprima ceea ce traia acest om. Stiu ca nu au fost doar niste aparente. Nu stiu cum este in afara sezonului... poate se retrage in alt loc. Mi-e greu sa cred ca ar putea trai fara conexiunea pe care o avea cu noi... turistii, in momentul in care ii treceai pragul. Pe langa toate astea era extrem de carismatic si amuzant, prin simpla lui infatisare. Burtos, mustacios, cu povesti pregatite si pus pe sotii. Ne-a intampinat cu o sticla sanatoasa de vreo 2l de Ouzo :)) )) Si pt ca Domnul C a fost sofer, doar Doamna C s-a distrat dand vreo 3 shot-uri cu Kostas. Altfel nu se indeplinesc urarile spuse cand ciocnesti paharul. A zis el. Cred ca de fapt a incercat subtil sa-mi gaseasca o scuza in fata Dlui C :)) Si pt asta i-am facut cu ochiul in semn de multumire.

Ne-a invitat in interiorul tavernei pt a ne alege si altceva de baut, si mare mi-a fost mirarea sa vad ca nu avea sucuri pt Dl C :)) „Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o" :)) )) Am scos niste bancnote RO, niste iconite cu Arsenie Boca, si le-am pus si noi pe peretii incarcati de asemenea amprente de la sutele de vizitatori; i-am pastrat una mai deosebita tot cu Arsenie Boca, despre care auzise pt ca tare s-a bucurat de dar si l-am rugat sa ne aduca un suc pt Dl sofer C. A venit dupa vreo 5 min cu 2 cutiute de suc cu paiul pt copii.

Vreo alte 3-4 mese erau pline de turisti de-ai casei pt ca le-a spus ceva pe limba lor si au ras cu totii de uimerea sotului meu cand a vazut ce suc a primit. Cu o engleza pocita si mult dat din maini, pe final s-a imbratisat cu sotul meu si l-a pupat in semn de scuza pt gluma facuta. Am mai asistat la o alta farsa facuta unui alt turist cu o sticla de bere... ne-am mai odihnit putin, eu am mai savurat si 2 beri reci ca sa se vada ca am trecut pe acolo si am plecat sa exploram imprejurimile.

Totul parea rupt din alt film; adica am uitat ca peste creste ne asteapta plajele superbe si apa turquoise. Casutele asezate pe marginea haului m-au lasat fara cuvinte. Cu greu am crezut ca cineva poate locui acolo. Panorama iti taie rasuflarea la propriu. Rasplata celor care se incumeta sa faca acest drum este pe masura. Daca aveti o masina sanatoasa (macar un mic SUV) cu garda la sol ceva mai inalta... nu ratati aceasta minunatie de sat.

La intoarcere am baut apa dintr-un izvor care cumva a fost captat si curge din trunchiul unui copac. Am mancat smochine pt ca era final de august si la iesirea din sat, am "furat" un pietroi de vreo 8-10 kg drept suvenir. :) dintr-o livada de maslini. Il am in apartament sub o masuta, ma gandesc anul acesta sa-l duc inapoi. Cu impresii din romania :)) )

Va imbratisez dragilor... Concedii cu soare si liniste! S-auzim de bine!

????????????????????????

Am remarcat cateva casute pe care le-am admirat de aproape. Iti atrage atentia una pe dreapta potecutei, cu niste storuri deosebite la ferestre.

Si niste detalii pe care nu le-am intalnit in alta parte. Si una ramasa chiar pe marginea haului abrupt, care chiar este locuita. Osuarul. O mica capela langa acesta... Povestea locului este impresionanta. Pt ca solul era potrivnic inmormantarilor traditionale, trupurile neinsufletite erau aduse la osuar.

Te poti relaxa imbratisand muntii care inconjoara practic acest sat situat la propriu in varf de munte. Vei aprecia marea altfel dupa ce vizitezi acest sat uitat de lume... cum s-ar zice pe romaneste.

---

VIZUALIZĂRI: 1276 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI