Harghita Băi – o stațiune liniștită

TIPĂREȘTE

În prima zi a Paștelui catolic, la început de aprilie, când în zonele joase nu mai era fulg de zăpadă iar spre câmpie florile de primăvară își ițiseră petalele, am experimentat „bucuria iernii” . Am plecat din Odorheiu Secuiesc de la pensiunea Korona (vezi impresii) către Miercurea Ciuc pe DN 13A și după parcurgerea a circa 36 km am virat dreapta pe DJ 138A către stațiunea balneoclimaterică semnalizată corespunzător. Drumul până aici este bun, se traversează o zonă montană drăguță, o șosea cu câteva serpentine, păduri și deschideri largi.

De la intersecția cu drumul național până în stațiune sunt 6,5 km de șosea asfaltată, prin pădure, în urcare permanentă. Dacă la începutul traseului nu se zărea nici un petic de zăpadă, pe măsură ce înaintam au apărut zone acoperite cu nea, brazi pudrați fin, iar în ultima parte chiar zăpadă tasată pe carosabil (noroc că nu schimbasem anvelopele de iarnă.). Întreaga stațiune era acoperită de un strat consistent de omăt și chiar o perioadă s-au mai cernut o serie de fulgi. Temperatura se situa ușor sub zero grade și ne pișca ușor deși aveam haine destul de groase pe noi. Totuși a ieșit și soarele care a îmbunătățit peisajele montane cu o lumină deosebită.

Timp de circa o oră am explorat o parte din stațiune, ne-am bucurat de stratul de zăpadă și de imaginile brazilor încărcați de nea. În câteva curți încă existau brazii împodobiți cu globuri, rămași așa de la Crăciun. Ne-a frapat faptul că stațiunea era aproape pustie, deși era Paștele catolic și ne așteptam la turiști. Doar câțiva vizitatori ocazionali se plimbau pe stradă (orașul Miercurea Ciuc e doar la 20 km distanță) și am mai observat vreo doi localnici.

Am parcat autoturismul într-o parcare amenajată în fața unui „sat” de căsuțe de camping acum ascuns de stratul alb de zăpadă. În spatele nostru vedem formele rotunde ale construcției ce adăpostește mofetele solfatariene (cu gaze sulfuroase). Cum arată și cum se efectuează tratamentul? Citiți aici: visitharghita.com/places/ ... -cp3-6lhw6clljw.

Pornim la plimbare pe strada principală aruncând un ochi în curțile caselor și cabanelor apărute în ultimele decenii în stațiunea numită cândva Băile Ciceu. Pe o uliță laterală, tot urmărind săriturile unei veverițe, zărim printre brazi pârtia de ski Csipike, nefuncțională în acel moment. Practicanții sporturilor de iarnă se pot bucura de o pârtie nu foarte lungă (400 m), de dificultate medie, dotată cu teleski.

După ce admirăm câteva cabane drăguțe, una cu un ciubăr în aer liber și priveliște către munți, ne întoarcem spre parcare. Vedem clădirea modernă a bisericii romano-catolice, acompaniată de un corp de cazare.

Nu pornim la drum până nu mergem și la unul din izvoarele minerale situat mai la vale de căsuțele de vară. Izvorul Vallató e unul feruginos, recomandat pentru tratamentul afecțiunilor cardio-vasculare. Lângă cășuța izvorului este amenajată un bazin în aer liber care valorifică apele feruginoase pentru băi. Se pare că apa are doar vreo 7 grade Celsius și în timpul verii, acum bazinul avea o pojghiță de gheață.

La ieșire din stațiune am zărit și locul de unde poți pleca în plimbare cu sania trasă de câini husky; două echipaje de câini erau pregătite de plecare.

În concluzie, stațiunea Harghita Băi mi s-a părut a fi extrem de liniștită, de importanță zonală, pretabilă iarna pentru iubitorii de ski, iar vara pentru drumeții și relaxare.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1547 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI