Museo Nationale di Ravenna

TIPĂREȘTE

Prima mea călătorie la Ravenna, orașul mozaicurilor bizantine din Italia, când am alocat numai două zile pentru cele opt obiective listate de UNESCO ca situri de patrimoniu universal, recunosc, a fost un eșec dar și un început.

Am revenit apoi, în anii următori, pentru a le vedea și a le înțelege mai bine mesajul lor de suflet, pentru a le admira splendoarea de neegalat, pentru a le compara și a le desluși sensul. Avantajul acelei prime drumeții a fost că, după trecerea lor în revistă, am optat și pentru... altceva! Și am ales să vizitez,

Museo Nationale di Ravenna

Așa... pentru deconectare! Dar aveam să descopăr o altă minune a orașului, un loc încărcat de istorie, de frumos, de valori adevărate, un loc în care fără să vreau, am făcut așa-zisul, Sindrom Stendhal! Poate nu este unul din cele mai valoroase și nici din cele mai bogate muzee, dar efectul a fost surprinzător!

Ravenna, ultimul sediu al Imperiului Roman de Apus, capitală a Regatului Ostrogot și reședință a reprezentantului în provincie al Regelui Justinian al II-lea al Imperiului Bizantin, a cunoscut o perioadă ce maximă înflorire în secolele al V-lea și al VI-lea. Atunci au fost construite biserici, au fost aduși meșteri pricepuți mozaicari, au fost importate materiale, mobilier din marmoră, sculpturi fine grecești, capiteluri, coloane, bronzuri, majoritatea de la Roma și din bazinul mediteraneean. Au fost strânse toate obiectele găsite, cum ar fi sarcofage din epoca precreștină, epitafe romane, stele funerare și tot ce s-a descoperit în fostul port roman Class, aflat la 5 Km de Ravenna. Mai târziu, până în sec. al XVIII-lea, s-au adunat donațiile pacienților care au fost îngrijiți de călugării din mănăstirile de aici. Toate au fost expuse într-un mic muzeu al orașului Class, apoi aduse în Muzeo Nationale di Ravenna.

Muzeul este situat în Complexul Monumental San Vitale, ce cuprinde Basilica di San Vitale (vezi impresii...), Mausoleo di Gala Placidia (vezi impresii...) și acest muzeu vizitat de mine. El se desfășoară în fosta clădire a Mănăstirii fondată în anul 999, alături de San Vitale, în chiliile acesteia și în logiile a două curți interioare. Muzeul ocupă o suprafață de 5.000 m. p. și funcționează din 1913.

Sunt expuse colecții arheologice, sarcofage decorate cu elemente precreștine și bizantine listate de UNESCO ca situri de patrimoniu mondial, colecții artistice ce cuprind fildeșuri, icoane, bronzuri, ceramică, arme, monede, obiecte din sticlă și chiar bucăți de țesături de proveniență egipteană.

Vizita în muzeu

Intrarea se află alături de poarta monumentală din marmoră a întregului complex. Această intrare prezintă un portic cu coloane sculptate, deasupra cărora stă scris; Departe, departe de aici o profană! (erau benedictini). Este avertismentul Sibylei din Cumae preluat din Cartea a V-a a Eneidei lui Virgilius.

Nu am ținut cont de avertizarea Sibylei și am intrat în loggia primei curți. Este numită și Chiostro della Cisterna după fântâna-rezervor din mijlocul spațiului verde, o cisternă pentru acumularea apelor pluviale. De jur împrejurul curții, de-a lungul pereților logiei aflăm un Lapidarium cu stele funerare, epigrafe romane timpurii creștine, bizantine, romane și gotice, renascentiste, baroce. Pe latura de sud, trei uși cu portaluri aduse de la o mănăstire din Class (astăzi, Biblioteca Classense) facilitează accesul în două din încăperile muzeului. Prima sală vizitată se numește

Sala di Antichita. Ea conține busturi de zeități și personalități neidentificate, din secolele I și II d. Hr. capiteluri din marmoră de proveniență necunoscută, un foarte ornamentat sarcofag de copil, bucăți de marmoră și basoreliefuri neidentificate încă.

Sala di Port' Aurea, alăturată primei, expune fragmente decorative salvate din monumentala poartă de intrare în oraș ridicată în sec I d/Hr. de Împăratul Claudiu și demolată 15 secole mai târziu. Din ea se păstrează o frumoasă friză din marmoră lucrată în relief, numită Apostila lui Augustus datată sec I d. Hr.

Lapidariu distribuit de-a lungul celor două curți interioare, expune stele funerare din epoca romană, creștin-timpurie și medievală. De remarcat stele funerare ale marinarilor flotei imperiale romane staționați în portul Class sau stela funerară a unui tâmplar al flotei, prezentat cu un topor în mână. Multe, foarte multe sarcofage din marmoră cu inscripționări creștine precum Învierea lui Lazăr sau Isus îmbrăcat în tunică și Sf. Ap. Petru în fața sa.

Tot aici sunt expuse capiteluri, resturi de ornamente sau panouri din marmoră, lucrate precum o dantelă, denumite plutei, care separau partea sacră de cea a credincioșilor într-o biserică, un fel de strămoș al iconostasului de azi, la ortodocși. Multe cruci de binecuvântare, așa-zise Cruci de drum montate în orașe sau în afara acestora, la răscruci de drumuri sau, mai târziu, erau cruci ce indicau locuri de adăpost pentru pelerini.

Înainte de a urca la etaj am intrat în fostul Refecttoriu al mănăstirii, unde s-a amenajat o capelă cu fresce desprinse din altă mănăstire a orașului care, după suspendarea ordinelor religioase din timpul dominației napoleoniene, a fost folosită drept depozit de materiale. Aceste fresce datează din sec. al XIV-lea și au fost lucrate de Pietro da Rimini. O Bunavestire pe peretele din față, o Naștere și Adorația Magilor pe peretele din dreapta iar pe cel din stânga Botezul lui Isus și o Răstignire, toate de Pietro da Rimini. Pe bolta capelei sunt cei patru Evangheliști și simbolurile lor, iar pe paviment se restaura, atunci, la vizita noastră, un mozaic, pietricică cu pietricică cu desenul acestuia, alături. Am asistat la munca de restaurare, cum s-ar zice, „pe viu” . Aceste resturi de mozaic au foste scoase din clădirea ce se crede a fi fost Palazzo di Teodorico, regele ostrogot care și-a stabilit capitala imperiului său, la Ravenna.

Urcăm la etaj pe Scara Friandini, după numele celui care a construit-o în sec. al XVIII-lea, la cererea călugărilor de aici.

Am intrat în Sala delle Icone unde nu am putut fotografia din cauza luminii, dar cele peste 200 icoane pictate pe lemn în școlile cretano- venețiene, adevărate miracole între arta orientală și cea italiană, mi-au umplut sufletul de bucurie. Multe exemplare Fecioara cu Pruncul apoi subiecte biblice realizate în diferite școli italiene, fragmente de crucifixuri, sfinți, icoane... multe icoane...

Sala dell' Egitto cu figurine, amulete, opaițe, dar cele mai interesante au fost niște bucăți de pânză, fragmente de artă coptă dintr-o necropolă egipteană din secolele V și VI.

Sala degli avori, conține o colecție de sculpturi în fildeș și os de cea mai bună calitate, cum ar fi un Diptic de Murano dar realizat în Egipt în sec al VI-lea, copertă de Evanghelie cu Isus între Apostoli de o acuratețe ieșită din comun. Atât de fin cizelate, încât la prima vedere am și definit momentul biblic redat.

Urmează o serie de încăperi cu mobilier de epocă cu intarsii de sidef și alte finețuri. Pe culoar sunt expuse piese mari din diverse descoperiri arheologice, monumente timpuriu- creștine și bizantine unde am admirat un sarcofag de o deosebită frumusețe cu reliefuri în marmoră, ce a aparținut unui episcop, sarcofag a cărui copie în gips, l-am admirat în Biserica San Apollinare în Class, atunci fără să știu că de fapt, era o copie. Dar cel mai mult m-au impresionat paravanele din marmoră, precum o dantelă care se așezau în fața altarului, acele „dantele” denumite plutei.

Sala dei bronzetti ce conține o vastă colecție de bronzuri medievale produse în atelierele din Padova, Veneția și Florența. Plăci din bronz, ornamente de arme, clopote, chei, plachete și alte artefacte.

Urmează alte și alte săli, colecții de monede, ce ceramică și teracotta, de arme și armuri sau o frumoasă Sala della Farmacia cu tot mobilierul specific, recipiente de faianță și sticlă în care se țineau minunatele extracte și uleiuri din plante tămăduitoare.

Alăturarea acestui valoros muzeu puțin frecventat, cu monumentala Basilica di San Vitae nu este un avantaj pentru el, dar merită să-i treceți pragul măcar pentru a-i admira frumoasele curți interioare, ordinea exponatelor, vechimea și multitudinea lor, arhitectura fostei mănăstiri sau aerul vetust al întregului ansamblu.

Comentează

Vizitați întâi muzeul și apoi San Vitale, „Vinul cel bun” !

O curte mare plină de verdeață și flori vă va relaxa.

---

VIZUALIZĂRI: 840 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI