În căutarea iernii (în miez de pandemie)...

TIPĂREȘTE

Recapitulare: pandemie de mai bine de un an, restricții peste restricții, spirt, dezinfectanți și măști, frică acută de boală (versus teoria conspirației), spitale pline-ochi cu oameni suferinzi, alți oameni suferind în tăcere acasă, temători să ajungă pe patul de spital, vești din ce în ce mai îndoliate, lațul pe care-l simți strângându-se tot mai tare pe zi ce trece... Stres, isterie, blazare, depresie... Vă spun sincer că de nu apăreau vaccinurile, eu una o luam cu capul tare de tot! Și ca mine, mulți alții... Așa... parcă îndrăznesc să întrezăresc, timidă, pâlpâirea luminiței de la capătul tunelului!...

Prin natura ocupațiilor noastre, eu și Tati ne numărăm printre norocoșii care deja s-au vaccinat anti-covid încă din primele zile ale campaniei. La o săptămână după rapelul lui Tati, am decis să sărbătorim cu o minivacanță. Un’ să fie, un’ să fie?! Păi... la final de iarnă cvasi-seacă, parcă am fi vrut să mirosim și noi un pic de zăpadă, iar la altitudini ceva mai mari cresc șansele în acest sens, se știe!

Nu voiam ceva „de dat pe spate” , doar un loc decent, de preferat cu restaurant propriu (ăstora de regulă li se face milă de turiștii cazați la ei și nu prea-i lasă nemâncați – m-am gândit eu, nu știu dacă greșit sau bine, că în perioada asta nu mai poți fi sigur de nimic). Inițial am rezervat la o pensiune din Săcele pe care o ochisem mai demult, dar cu 3-4 zile înainte de sejur am fost sunată de o domnișoară de acolo să-mi spună că mda, suntem bineveniți la ei, dar vor avea lucrări de întreținere la rețeaua electrică și că-i posibil să nu prea avem curent. A naibii coincidență, era ultima zi în care puteam să anulez rezervarea fără penalități! ???? M-am mai lăudat și altădată cât sunt de norocoasă, nu-i așa?!

Nu-i bai, are balta pește. Deschid din nou platforma de booking și primul pe care-mi cad ochii este Wolkendorf Bio Hotel & Spa, un loc pe care-l vizitasem virtual de mai multe ori și care se afla deja pe lista noastră de așteptare. Un loc destul de controversat, iar controversele pe mine mă incită teribil, mă fac să-mi doresc să mă duc acolo și să văd cu ochii mei! ???? Am considerat aceasta un semn și, după o scurtă deliberare eu cu mine („mamă, da’ cât costă! ; dincolo era mai ieftin! ; vreau să zic muuult mai ieftin” „ei, da’ ce, nu meritați și voi un răsfăț din când în când?!” ), am apăsat „butonul” de rezervare. A fost probabil cea mai scurtă deliberare; sau cea mai lungă, având în vedere că de-a lungul timpului citisem zeci de comentarii și recenzii privind acest loc și vizionsem sute de poze.

Wolkendorf Hotel & Spa se află în Vulcan, la câțiva kilometri de Brașov. N-am știut de la început, dar Wolkendorf este numele săsesc al localității, iar în germană înseamnă „satul norilor” (foarte poetic!). Ca să înțelegem ceva din „relaxarea” asta, ne-am luat 2 zile de concediu și am plecat de acasă într-o joi, nu foarte de dimineață, așa cum ne e obiceiul. Am ales varianta de traseu Galați – Ploiești – Predeal – Râșnov – Vulcan, deoarece voiam neapărat să ne oprim un pic la mama, la Ploiești și ne-am gândit s-o facem mai degrabă la dus decât la întors, socotind că avem șanse mai mari să prindem DN1 neaglomerat joi la prânz decât duminică după-masă. Greșit, absolut greșit! Tot într-o oră am străbătut Bușteniul... La întoarcere am luat-o „pe Lepșa” .

Ne-am cam dezumflat inițal când am zărit coamele chele și cenușii ale munților și doar câteva petece de zăpadă pe ici, pe colo, pe culmile cele mai înalte. N-am disperat însă, prognoza meteo era încurajatoare, se anunțau ninsori la munte și temperaturi mult sub limita înghețului!... Pe la Comarnic a început să picure, la Predeal ploua binișor, iar la Râșnov de-a dreptul cu spume.

Cu ajutorul aplicației de pe telefon, am dibuit ușor hotelul la o margine de sat, în buza pădurii. Am fost surprinși să constatăm că parcarea hotelului, deși destul de spațioasă, era aproape plină, abia am găsit și noi un locșor. Din parcare se mai merge un pic pe drumeag până la intrarea în complex, marcată printr-o frumoasă poartă de lemn sculptat. Hotelul e de tip modular; în stânga se află restaurantul, în față cele 3 corpuri (absolut identice) care adăpostesc spațiile de cazare, iar în spatele acestora, baza spa. Sunt plasate strategic indicatoare spre principalele puncte de interes, dar din cauza ploii noi am bălmăjit un pic; ideea e că Recepția se află la parterul clădirii din mijloc.

Completasem încă de acasă formularul de cazare, pe care-l primisem în ziua anterioară pe e-mail, așa că n-a mai rămas decât să primim cartelele de la camera ce ne-a fost repartizată, de la tânărul recepționer, împreună cu o foaie tipărită cu „regulile casei” . Am avut camera 305, în corpul din dreapta la etaj, ultima pe dreapta, cu vedere spre spatele complexului (amănunt nesemnificativ; toate camerele par să beneficieze de vederi frumoase).

Cele 3 clădiri arată toate la fel, vă spuneam, ca niște bloculețe albe cu 2 niveluri și cu acoperiș în V. Fiecare fereastră e decorată cu niște false obloane pictate cu flori în culori vii; același gen de decorațiuni se găsesc peste tot, pe holuri, pe mobilierul din camere, la spa, în restaurant. Simplu, discret, cochet, în bine-cunoscutul stil german; mi-au plăcut mult. De subliniat de la început: nicio cameră nu are balcon (fumăcioșii au locuri dedicate la intrarea în fiecare clădire și, desigur, în fața restaurantului), iar resortul beneficiază de 45 de camere absolut identice.

Camera

Structură clasică: hol, baia în dreapta, camera în față. Nici prea mare, nici prea mică, pereți alb-crem, podeaua acoperită cu parchet laminat maro-închis. Am avut un pat dublu format din alăturarea a 2 paturi de o persoană, dotate cu saltele excelente, cu lenjerie din bumbac alb satinat, de cea mai bună calitate. Am avut câte 2 perne de fiecare și câte o pilotă ușoară și călduroasă. Patul este încadrat de noptiere, pe fiecare o veioză, iar lângă tăblia patului, de-o parte și de alta, întrerupătoare și prize.

Pe peretele opus, o măsuță-birou, un scaun și un fotoliu. Pe măsuță – telefonul fix, un pachet cu șervețele și o vază cu crenguțe decorative. Deasupra, televizorul, iar dedesubt un coș de gunoi. Fereastra dublă este acoperită cu perdele albe și fine și cu o draperie de culoare deschisă, neutră. Astfel, singurele pete de culoare (nederenanjante prin repetitismul lor) sunt florile pictate de pe mobilierul de lemn și de pe tapițeria fotoliului, asortate cu cele din tabloul de pe perete. Foarte drăguțe mi s-au părut corpurile de iluminat (unul în cameră și celălalt pe hol), formate din crengi împletite. Totul bio, ce mai! ????

Holul este dotat cu un dulap masiv în 2 uși, decorat în același stil. Înăuntru se află un mic răcitor, seiful, papuci de unică folosință, setul de baie pentru o persoană (celălalt l-am găsit chiar în baie) format din 2 prosoape, săpunel solid și flacoane cu smacuri pentru duș. De bara de lemn stau atârnate câteva umerașe. Lângă dulap, o oglindă mare, fixată pe perete.

Baia – decorată simplu și frumos, dotată corespunzător. Vas de toaletă, cabină de duș gen walk-in, chiuvetă cu oglindă, o mică etajeră laterală. Hârtie igienică suficientă, completată ulterior pe măsură ce a fost nevoie. Pe undeva, nu mai știu pe unde, am găsit și un uscător de păr.

Ajunși în cameră, am despachetat parțial (adică ne-am înșirat efectele pe etajera de la baie și ne-am aranjat gecile pe umerașele din șifonier), apoi am zis să începem cu o pauză. Ne era foame și nu prea, oricum ora prânzului trecuse, iar până la cină mai era. Uitându-ne pe „regulile casei” , am văzut că baza spa se afla în plină pauză de curățenie, dar la ora 18 urma să fie redeschisă din nou. În așteptarea acestui moment, ne-am întins un pic pe pat, am pus ceva muzică la TV și ne-am pironit privirile spre ferestră... spre ploaia care între timp se transformase în ninsoare!... Fulgi delicați și veseli pluteau lin, așteptata zăpadă sosise în sfârșit! Iu-huuu!

Baza Spa

Ocupă un corp separat, în spatele resortului, precum vă spuneam. Acest lucru reprezintă un dezavantaj pe vreme friguroasă; distanțele de la camere la spa nu sunt mari, dar totuși... La intrarea în holul central am fost întâmpinați de cele 2 domnișoare de la recepție și invitați să ne punem niște cipici de protecție peste încălțăminte. Pe urmă am completat câte o fișă, un fel de consimțământ informat, că ne angajăm să respectăm regulile (asta doar prima dată; la următoarele vizite, n-a mai fost nevoie). Am fost îndrumați spre vestiare (separate pentru băieți și fete, normal).

Profitând de faptul că vestiarul de fete era liber când am ajuns, am făcut câteva poze, pe care le voi atașa la final. În rezumat, ai tot ce trebuie: chiuvete, uscătoare pentru păr, o banchetă lungă pe care să te schimbi. În fiecare căsuță se află câte un prosop și un set de papuci de unică folosință; le iei și-ți pui în loc hainele, iar la final securizezi cu cheia. Pentru încălțăminte sunt spații dedicate dedesubtul dulapului cu căsuțe. Desigur, fiecare vestiar e dotat cu toalete și dușuri prevăzute cu consumabile de bună calitate.

Ambele vestiare dau în zona de spa, unde ești întâmpinat de un mic punct de refreșuire, cu apă de băut și fructe. Am început cu o mică inspecție, să vedem ce facilități avem la dispoziție și am găsit așa: fântână de gheață (sincer, nu prea știu la ce folosește ????), duș din ăla de-ți torni găleata cu apă în cap (bleah!), tot felul de saune (Tati avea să le testeze puțin, eu nu sunt fan, nu prea-mi fac bine), ciubăr (de-ăla mare, în care te cufunzi cu totul; nefuncțional). Ne-au rămas cele 2 piscine și camera de relaxare. Să le luăm pe rând.

Piscinele sunt de fapt piscinuțe. Una are formă circulară și, coborând în apa călduță, am descoperit duzele de jacuzzi și o băncuță scufundată pe aproape tot perimetrul. Suntem mari amatori de „bulbuci” , dar aici n-am avut parte, ni s-a spus că s-a defectat nu știu ce pompă ☹. Am trecut la piscina mai mărișoară, să zic 6-7 metri pe 4-5. În plus, adâncimea nu trece de 1,25 m, ceea ce înseamnă că nu prea se pretează înotului... În plus, apa era cam fierbințică, 38°C, numai bună să zaci în ea (are și asta o băncuță scufundată pe una din laturile mari) și să te uiți pe fereastră cum ninge!... Mai puneți la socoteală iluminatul încăperii doar cu câteva lumânărele dispuse ici-colo și muzica ambientală și vă puteți imagina atmosfera cu adevărat magică de care am avut parte în prima seară!... Unde mai pui că nu era deloc aglomerat, până la final ni s-au mai alăturat doar 3-4 cupluri.

Când ne-a săturat de alternat băile călduțe cu cele fierbinți, ne-am retras în camera de relaxare. Acesta e o încăpere spațioasă dotată cu un șemineu în care am găsit mereu arzând un foc adevărat, făcut cu lemne (din când în când, una din domnișoarele de la recepție mai vine și mai pune un lemn pe foc). Pereții sunt decorați cu mănunchiuri de plante aromatice, podeaua acoperită cu o mochetă moale, din loc în loc sunt fotolii-perne, iar într-un colț o măsuță cu tot echipamentul necesar pentru a-ți prepara un ceai. Practic, tot ce poți face aici e să te tolănești pe o pernă din aceea uriașă, să asculți troznetul lemnelor (dacă poziția îți permite, chiar să vizualizezi jocul flăcărilor), eventual să citești ceva sau să te uiți pe fereastră, cum ninge, în timp ce te delectezi cu un ceiuț fierbinte și aromat...

Pentru noi, prima seară a fost cea mai faină, pentru că am prins liber peste tot. Pe urmă, cum era de așteptat, s-a aglomerat. În ultima seară am ajuns ceva mai târziu, toată gașca stătea pe margine (sunt niște băncuțe înălzite, cam puține totuși), iar piscina cu apă caldă era goală. Mi-am râs în barbă, nevenindu-mi a crede ce noroc pe mine și m-am repezit să ocup locul din colț, ăla strategic... Doar că am înțepenit cu un picior pe scărița metalică și cu unul în apa... rece ca gheața! (Bine că nu m-am uitat la mutrele „galeriei” de pe margine!) Li se stricase și pompa nr. 2, un tip s-a chinuit ulterior să repare, nu prea cred că a reușit mare lucru, din moment ce după ce am ieșit de la camera cu ceai, am remarcat metoda la care apelase: furtunul de la dușul din apropiere (dat pe apă fierbinte, probabil), era scufundat în piscină! ???? Unde mai pui că lumânărelele dispăruseră și ele, mai să-ți bagi degetele-n ochi!...

Și au mai fost 2 biluțe negre pe care le-aș acorda hotelului pentru baza spa. 1. Ar trebui să se intre cu programare, mai ales în weekend, mai ales în vremuri pandemice, spre a evita aglomerația, pentru că spațiul disponibil e totuși destul de mic. 2. Ar trebui ca în dotările camerelor să existe halate de baie. Am văzut oameni la spa în halate de baie inscripționate cu sigla hotelului, am înțeles că se pot închiria de la recepție (contra-cost, probabil; n-am fost informați). Totuși, mi se pare de bun simț să oferi halate de baie din start tuturor dacă tot te cheamă „& Spa” .

O bilă albă e faptul că programul de funcționare al bazei spa e destul de generos, de la 12 la 23, cu pauză de igienizare între 17 și 18, iar accesul copiilor sub 16 ani este permis doar în primul interval, serile fiind rezervate adulților. Există posibilitatea de a te programa la masaj, noi n-am făcut-o; la o săptămână după noi, au fost acolo și finii noștri, iar fina a zis că fost ok masajul, dar nu memorabil.

Vara, în imediata apropiere, sunt și 3 piscinuțe exterioare. Destul de prost dimensionată zona spa pentru capacitatea hotelului, din punctul meu de vedere...

Micul dejun

Se servește, evident, în restaurant, care este o clădire generoasă, cu 2 niveluri, între orele 8 și 10. Decorațiunile spațiului trimit tot către zona tradițională, cu accente săsești, iar podeaua acoperită cu gresie colorată m-a dus cu gândul la... vacanța noastră sevilliană de acum câteva primăveri! ???? Insula pe care sunt înșirate preparatele pentru mic dejun se află chiar pe mijlocul sălii inferioare. Pe ambele laturi am găsit un cartonaș scris care zicea că-i interzis să te servești din platouri dacă nu porți mască. Am urmărit, chestia asta se respecta în general, dar nu 100%; iar angajații, chiar dacă ei erau echipați corespunzător, n-am văzut să facă observație celor care nu aveau mască.

În rest, pot spune că a fost unul dintre cele mai bune mic-dejunuri pe care le-am experimentat, cu preparate proaspete și diverse, inclusiv multe făcute în casă, gen salată de vinete, zacuscă, fasole bătută, icre. Brânzeturile erau tradiționale și foarte bune, mezelurile de calitate, am văzut inclusiv faguri cu miere și în fiecare dimineață un tip diferit de dulce de casă (din care am reținut doar gogoșile). Cafea bună pe care ți-o preparai singur la aparat, apă îmbuteliată la discreție. N-am făcut prea multe poze, din motive pe care le bănuiți, dar credeți-mă pe cuvânt că micul dejun e mai mult decât ok la acest hotel.

Restaurantul à la carte

Funcționează pentru prânz și cină în intervalul 12-22, cu mențiunea că ultima comandă poate fi preluată la ora 21. Mă gândeam inițial să scriu separat despre restaurantul Wolkendorf Hotel & Spa, deoarece primește și turiști„externi” , dar am decis să-l prezint acum, din simplul motiv că, odată cazat aici, nu prea ai altă variantă de mâncat, cel puțin pentru cină, resortul nostru fiind destul de izolat. În plus, am avut experiențe amestecate și nici n-aș fi știut dacă să-l recomand au ba ????...

Meniul este structurat clasic: aperitive reci sau calde, supe/ciorbe, feluri principale, garnituri, salate, deserturi. Preparate obișnuite, puse în farfurie ca acasă, fără fonfleuri și decorațiuni inutile, dar gustoase, iar porțiile destul de mari. La fel și prețurile.

În prima seară a fost bine. Bănuiesc că motivul a fost – la fel – lipsa aglomerației (chiar ne-am întrebat unde or fi ăia mulți cu mașinile din parcare și ni s-a spus că vor avea un grup mai numeros – un team-building – mai târziu la masă). Deci am nimerit bine, motiv pentru domnișoara care ne-a servit să fie drăguță și eficientă.

Drăguți aveau să se dovedească și în continuare, dar nu atât de eficienți; în parte, pentru că erau doar 3-4 oameni la ditamai hectarul de restaurant, dar pe alocuri erau și cam căscați. De exemplu, ni s-au adus niște sosuri și a trebuit să cerem de 3 ori o linguriță cu care să ne servim din ele, iar până la urmă ne-am luat-o singuri din locul unde le țineau. În a doua seară, deși n-am găsit decât vreo două mese ocupate când am venit, am închis restaurantul; a durat mai bine de o oră jumate să primim un șnițel, o salată de varză și un rizotto! Ce-i drept, când le-am atras atenția, ne-au oferit din partea casei încă o carafă de vin, gest care ne-a mai atenuat un pic supărarea. Hâc!... Și în ultima seară am așteptat destul de mult, dar nu chiar atât.

Ca să vă faceți o idee de prețuri, o să vă zic câteva: supă de găină cu tăiței de casă (grozavă!) – 15 lei; gulaș de vită – 32 lei; cârnați de casă afumați la grătar (foarte gustoși) – 29 lei; piure de cartofi – 10 lei; salată de varză – 8 lei; mămăligă – 4 lei; platou cald pentru 2-3 persoane (3, mai degrabă) – 98 lei; pulpe de pui dezosate la grătar – 24 lei; cartofi copți cu rozmarin – 12 lei; salată de ardei copți – 14 lei; coaste de porc la cuptor – 51 lei; rizzoto cu ciuperci (bun-bun!) – 27 lei; plăcintă cu brânză – 17 lei. De băut: palincă de pere, 40 ml (foarte bună) – 18 lei; afinată, 40 ml (excelentă) – 14 lei; apă minerală, 0,33 l – 7 lei; apă plată 0,5 l – 9 lei; halbă bere Nenea Iancu, 0,4 l (bună) – 10 lei; vinul casei roșu, 0,5 l (foarte bun) – 25 lei.

Am plătit de fiecare dată cu cardul, se putea și cash, se putea și să trecem totul pe cameră și să plătim la final. Așa ne-a tunat nouă, nu mă întrebați de ce...

Alte facilități

Resortul are 2 iazuri micuțe, am înțeles că vara se poate practica pescuitul sportiv. Există un loc amenajat pentru foc de tabără, vineri și sâmbătă seara cei de la hotel l-au aprins fără un motiv aparent, ne-am bucurat de el atât cât ne-au permis temperaturile exterioare, care între timp deveniseră destul de neprietenoase.

În partea dreaptă a curții uriașe, există un loc de joacă pentru copii destul de generos. Mai există unul amenajat într-o încăpere de la parterul clădirii unde am avut noi camera. Într-o încăpere similară din corpul cu recepția, am zărit abia la plecare un spațiu dedicat relaxării, cu bibliotecă, fotolii și canapele.

Erau câteva sănii, puteai să te servești fără probleme și am profitat și noi vreo juma’ de oră, cât m-a tras Tati pe drumul forestier ce trece prin fața complexului și cotinuă în pădure, până la niște lacuri unde vara se pescuiește. Copiii au la dispoziție câteva derdelușuri improvizate prin împrejurimi. Tot vara se pot închiria biciclete de la hotel și am citit și ceva despre o mică fermă de iepurași, ce fac deliciul copiilor de toate vârstele. Tot vara, desigur. Sper că n-am uitat nimic.

Ce am făcut noi prin zonă

Nu prea multe, căci vremea s-a răcit foarte tare, temperaturile au scăzut chiar și în timpul zilei până la –10-12°C, iar noi nu eram echipați chiar atât de bine; practic, mai mult de o oră nu reușeam să stăm în aer liber, mereu trebuia să facem pauze de încălzire. În plus, majoritatea obiectivelor din zonă le-am bifat cu alte ocazii. Dar se pot vizita multe pe orază de 20-30 km: Brașovul și Poiana lui, Râșnovul cu Cetatea și Peștera Cetății, Branul, bisericile fortificate din Hărman și chiar Prejmer (ca să le amintesc doar pe cele mai turistice, altfel, fiecare localitate are câte o biserică fortificată) etc. Masivele Piatra Craiului și Bucegi nu sunt nici ele prea departe.

În prima zi, noi am dat o fugă în Poiană (unde nu ne-am mai oprit până la urmă, că n-am prea găsit loc de parcare), ne-am plimbat un pic prin centrul vechi din Brașov, până am înghețat și ne-am refugiat într-o cârciumioară la un vin fiert/ceai fierbinte, apoi ne-am dus în Bran, unde am și mâncat de prânz (voi povesti separat). Obiectivul principal a fost atins, acela de a ne bucura de peisaje de munte înzăpezite.

A doua zi ni s-a făcut dor de Prăpăstiile Zărneștilor, dar până la urmă am nimerit la Plaiul Foii și ne-am plimbat un pic pe drumul forestier ce duce spre Parcul Național Piatra Craiului. Ne-am întors la mașină congelați, dar fericiți, cu plămânii plini de aer tare, curat, de munte.

Duminică dimineața, înainte de plecare, ne-am abătut pe la Feldioara, să vedem Cetatea restaurată, despre care citisem de mai multe ori. Și despre ea o să vă povestesc separat. Cam atât.

Concluzie

„Un hotel bun, dar n-aș mai veni aici pe banii mei.” – așa am zis către Tati la plecare. Consider că noi am plătit exagerat de mult pentru cât am primit, chiar am avut momente în care mi-a fost ciudă pe mine că am rezervat prea repede, impulsiv. Am făcut ulterior mai multe simulări (tot pe booking) și am constatat că prețul camerei diferă foarte mult de la o zi la alta (între 300 lei și chiar peste 700 lei/noapte!) și n-am intuit nicio regulă. O fi, dar n-am bunghit-o io...

Cred, de asemenea, că e un hotel care se pretează mai bine pentru sezonul cald decât pentru cel rece, asta în special din cauza structurii sale modulare; nu-i deloc plăcut (sau sănătos) să ieși seara de la spa cu părul semi-ud la –10°C și să străbați drumul până la clădirea în care ești cazat!

Poate o idee bună ar fi extinderea paletei de servicii în sezonul rece, de exemplu mi-ar fi plăcut să mă plimb cu sania trasă de cai (sau visez eu „avioane” ?!).

Iar cu păpica... V-am spus, micul dejun mi s-a părut excelent, în schimb varianta à la carte are mult de lucrat la îmbunătățiri!

În concluzie, ne-am odihnit, ne-am relaxat, ne-am și plimbat un pic, am vizitat un obiectiv interesant... Și, cel mai important, am mirosit iarna! ????

Timpi de așteptare la restaurant inadmisibil de mari (uneori), personal ușor depășit de situație (uneori), în general amabil, dar pe alocuri aiurit. Nu există predictibilitate.

Nimic de reproșat, în ceea ce ne privește.

Mâncare gustoasă, porții mari, prețuri măricele, chestii basic, destul de previzibile. Dar bune, repet.

Minunate! Multe, multe chestii de văzut și de făcut pe o rază de 20-30 km. Poți petrece lejer o săptămână în zonă.

Zona spa e un surogat de ceea ce ar trebui să fie (sau la ce ne-am așteptat să fie, la banii pe care i-am dat). Mi-a plăcut să privesc ninsoarea de afară din piscinuța cu apă caldă și focul din șemineu relaxându-mă cu un ceai aromat.

---

VIZUALIZĂRI: 1467 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI