Probabil cel mai bun loc de cazare din oraș

TIPĂREȘTE

După ce ne-am potolit foamea la restaurantul Complexului Dracula Daneș și chiar ne-am deconectat un pic în natură, ne-am îndreptat spre mașină, căci până acasă ne aștepta un drum încă lung și obositor... Nici n-am plecat bine, că a trebuit să reducem semnificativ viteza, din cauza unui accident destul de urât petrecut nu demult, chestie care ne-a dat fiori și i-a aprins lui Tati un beculeț: dacă tot e sâmbătă, de ce să ne grăbim?! Nu mai bine poposim pe undeva, pe drum și mâine plecăm mai departe cu forțe proaspete?!

Am aprobat cu entuziasm și am convenit împreună ca oprirea intermediară să fie în Sf. Gheorghe, „să ne luăm de-o grijă cu Secuimea” . Desigur, mie mi-a revenit sarcina de a găsi un loc de cazare. Dacă-i musai, cu plăcere! :) Am intrat pe booking.com și în maxim 5 minute aruncasem deja zarurile; cu siguranță a fost cea mai rapidă rezervare pe care am făcut-o vreodată. Pensiunea Lucia îndeplinea toate criteriile mele de selecție: poziție centrală, preț bun, referințe excelente. N-am fost contactată de nimeni, nici eu n-am sunat, remarcând pe site că check-in-ul se poate face până la ora 22; oricum aveam să ajungem cu mult înainte.

N-am mai avut altceva de făcut decât să setăm pe GPS adresa: str. Kossuth Lajos nr. 17; ne-a condus la marele fix și taman când începuse să se însereze, am parcat în apropiere. Am identificat fără probleme locația, dincolo de gardul cochet, din fier forjat; o casă veche bine întreținută, văruită în crem și portocaliu, pe care se află montată o plăcuță cu numele și clasificarea pensiunii (3*). Găsind poarta încuiată, am sunat la sonerie și în 2-3 minute ne-a deschis o doamnă, invitându-ne să intrăm. Ba, remarcând că am venit motorizați, a acționat un mecanism ce a făcut să se deschidă larg porțile cele mari, pentru a putea pătrunde cu mașina în curtea spațioasă. O parte a sa e transformată în parcare, am apreciat cam 4-5 locuri.

În timp ce Tati poziționa mașina, am rotit privirile, înregistrând rapid decorul drăguț și cochet în care ne aflam: pavajul confecționat din dale gri și cărămizii, locul de grătar, zona de relaxare, florile cățărătoare întâlnindu-se pe zidul casei cu cele atârnând din jardinierele de la ferestre... Gazda noastră ne-a invitat apoi s-o urmăm înăuntru, spre a ne prezinta camera rezervată și am urcat împreună cele câteva trepte ce ne-au introdus într-un hol comun, aflat în semiîntuneric (aveam să-l inspectez mai târziu), apoi treptele de lemn spre etaj; la primul pas, un șir de luminițe s-a aprins automat, ușurându-ne parcursul.

În holul de sus se deschid mai multe uși, dar și un holișor pe care se află alte 3 camere, cea din mijloc a fost a noastră, camera nr. 6. Doamna a deschis-o cu o cheie normală, a aprins lumina din hol și ne-a poftit înăuntru. A urmat o scurtă prezentare a facilităților, câteva cuvinte despre micul dejun și pe urmă s-a retras, neuitând să menționeze că o putem suna la numărul de pe site în cazul în care am fi întâmpinat vreo problemă.

Am început inspecția rapidă și nelipsita sesiune foto ????. Am remarcat imediat că, în ciuda dimensiunilor mai degrabă liliputane, camera era dotată cu tot ce trebuie, iar puținul spațiu fusese folosit extrem de judicios. Holul conține doar o oglindă înrămată și... un încălțător de pantofi, agățat în cuierul fixat pe ușa de la intrare. Din hol se intră în baie, în stânga și, desigur, în cameră, în față.

Piesa principală a dormitorului este patul dublu, încadrat de noptiere. Pe fiecare se află câte o veioză cu abajur, iar deasupra, fixate în perete, alte 2 lămpițe de citit, precum și câte un întrerupător și o priză. Salteaua avea să se dovedească de bună calitate, așternuturile de bumbac alb erau discret parfumate. Mi s-a părut un pic ciudat că patul fusese pregătit doar pentru o persoană, dar am descoperit rapid încă o pernă și o pilotă în dulap și evident că le-am redat locului menit.

În fața patului se află o măsuță cu minibar (gol) încastrat și 2 scaune; pe măsuță – TV-ul cu ecran plat, un DVD-player, telecomenzile aferente și o tăviță cu 2 pahare. În dulap am mai găsit seiful, o perie de ghete și câteva umerașe. Fereastra este formată din 2 bucăți (camera fiind ușor mansardată), doar cea de deasupra se deschide parțial, prin rabatere. Două tablouașe cu flori împodobesc pereții văruiți simplu, în alb, podeaua e acoperită cu parchet laminat, nu există perdele și nici AC, am remarcat însă caloriferul (în sezonul rece, pensiunea beneficiază de încălzire cu ajutorul centralei proprii; la data vizitei noastre, încă nu era nevoie). Foarte important pentru unele categorii de turiști: camera nu are balcon.

Baia e micuță și ea, simplu decorată (gresie gri-albăstriu, faianță albă), dotată însă cu toate cele necesare: chiuvetă, etajeră, oglindă, tron, cabină de duș închisă în plexiglas, coș de gunoi, hârtie igienică. Deasupra chiuvetei, fixate în perete, un recipient cu săpun lichid și un suport pe care am găsit 2 pliculețe de șampon. Tot pe perete, lângă ușa de la intrarea în baie, uscătorul de păr. Un alt dozator cu săpun lichid se află la duș, iar pe rezervorul WC-ului, un dispozitiv de parfumat aerul. Prosoape am avut câte 2, albe și curate, aranjate frumos pe pat; încă un prosop pentru picioare era sprijinit de partea de jos a cabinei de duș.

Odată instalați, am pornit să facem câțiva pași prin zonă. De data asta am putut admira pe îndelete decorațiunile din spațiile comune: tablourile multicolore, vasele cu plante verzi și flori artificiale, dantelăriile și ornamentele de tot felul. Se cuvine să menționez că din loc în loc am descoperit flacoane cu dezinfectat pentru mâini, în spiritul vremurilor virusate pe care le traversăm... Am identificat și intrarea în sala de mese, unde aveam să mâncăm de dimineață, ce se face din încăperea centrală de la parter. Pe ușă e trecută parola de wi-fi, iar alături se află un stand cu hărți și materiale promoționale turistice.

N-am reținut intervalul orar în care se servește micul dejun; parcă să zic că am convenit o anumită oră cu gazda, 8:30 sau 9. Spațiul destinat acestui demers e compus de fapt din 2 încăperi ce comunică între ele printr-o intrare boltită, fără ușă – sala de mese și bucătăria, unde, pe lângă chiuvetă, aragaz și dulapuri cu veselă, sunt expuse și preparatele, sub formă de bufet suedez. N-am apucat să fac poze (mai erau și alți turiști prin zonă), dar țin minte că m-a impresionat abundența și varietatea produselor, unele manufacturate în casă. Am fotografiat însă farfuria mea, ca să vă faceți, cât de cât, o idee. În principiu, trebuie să mă credeți pe cuvânt: pensiunea Lucia oferă una dintre cele mai bune mese de dimineață din toate câte am întâlnit până acum.

Îmi amintesc că era acolo o angajată, spre a servi și debarasa, precum și a prepara una-alta (ouăle sau cafelele, de exemplu). Eu n-am vrut ouă, aveam deja farfuria plină, dânsa a insistat cu multă amabilitate, eu m-am ținut tare, dar Tati a acceptat un ou ochi, ca să n-o dezamăgească! :) Mi-a plăcut, de asemenea, ambianța încăperii, luminozitatea și imprimeurile înflorate, șemineul din colț. Un loc în care am regretat că am stat prea puțin...

De-acum nu ne mai grăbeam prea tare, mai ales că vremea se îndreptase binișor după furtuna din seara precedentă, stârnită aproape din senin... Și, pe urmă, cam asta fusese ideea, să poposim ca să ne facem măcar o idee despre acest orășel! Așa că am predat camera, dar le-am rugat pe gazde să ne mai păsuiască un pic mașina în parcare și am pornit în explorare.

Centrul vechi e reabilitat și drăguț aranjat, au și un parc frumos, și câteva biserici (în care n-am intrat); cu muzeele însă n-am prea avut noroc. Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni deschidea abia marți, Muzeul Național Secuiesc e închis temporar, am vizitat doar Muzeul Cinegetic al Ținutului Secuiesc, unde ne-a întâmpinat o doamnă foarte amabilă, ce ne-a povestit o sumedenie de lucruri interesante. Refuz însă să-i fac o recenzie (muzeului), mă întristează amintirea animalelor ucise...

Ne-am întors la pensiune (check-out-ul este permis până la ora 12), am plătit contravaloarea cazării (cash, parcă) și ne-am luat rămas bun de la gazde, promițând că le vom vorbi de bine. Și – cine știe?! – poate le vom mai vizita!... Adevărul e că nu cred să existe o variantă mai bună de cazare în Sf. Gheorghe decât Pensiunea Lucia!

Gazde extrem de drăguțe, atât doamna care ne-a cazat (proprietara?), dar mai ales angajata de la micul dejun.

Cameră mică, dar voinică; dotată cu tot ce trebuie, iar spațiul folosit ergonomic și foarte inteligent.

Mic dejun cu produse proaspete, variate și gustoase; multe preparate de casă.

Pensiunea este situată la doi pași de centrul orașului.

---

VIZUALIZĂRI: 631 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI