Un mic turneu gastronomic prin Odorheiu Secuiesc

TIPĂREȘTE

În calupul de vacanță petrecută în Odorheiu Secuiesc, am avut ocazia să testăm 4 restaurante. Am fost mulțumiți de toate, toate merită recomandate, o voi face la grămadă, într-un singur articol. Cine are nevoie, să-și aleagă ce i se potrivește! :) Toate 4 sunt în zona centrală, la distanță de câteva minute de mers pe jos față de pensiunea ce ne-a găzduit.

Csíki Söröző – Str. Kossuth Lajos 11; nu are adresă de internet, îl puteți găsi pe facebook; deschis zilnic 9:00 – 0:00.

Îl ochisem încă de acasă (după nota și recenziile de pe GoogleMaps), l-a amintit și gazda noastră, s-a nimerit să-l încercăm primul. Probabil ne-a atras în mod deosebit numele, cu referire la sortimentul de bere Ckíki Sör, de care ne-am îndrăgostit acum câțiva ani și care se produce într-o făbricuță din Sânsimion, un pic mai la sud de Miercurea Ciuc (peste câteva zile, chiar aveam să intenționăm să vizităm făbricuța; în mod normal se poate, anul ăsta nu s-a putut, din motive de pandemie).

Am ajuns pentru cină, nu foarte flămânzi (ne cam stricaserăm foamea la Ghimeș, cu un langoș și 2-3 fâșii de colac secuiesc, după ce ne-am dat cu bobul de vară), însetați cu siguranță. Ba, mai mult și mai mult, pofticioși... Abia așteptam să degustăm câte o berulă aromată și rece!...

Erau deschise deja interioarele restaurantelor, dar ce rost are să te bagi înăuntru, când vremea e încă minunată, început de toamnă în calendar, în realitate încă vară?! Cârciuma are în față, direct pe trotuar, o terasă micuță de lemn, un pic supraînălțată, cu doar 5 mese; din fericire, am găsit liberă una din ele și ne-am grăbit s-o ocupăm. Decorul nu-i cine știe ce – mese și scaune din lemn și câteva jardiniere cu flori ce împodobesc laturile dinspre stradă. Pe pervazul uneia din ferestre, am remarcat un flacon cu dezinfectant și un teanc de scrumiere.

Ne-a urat binețe o delicată domnișoară, ce s-a și repezit să ne aducă 2 meniuri. Prima întrebare pe care i-am adresat-o a fost, bineînțeles: „Aveți bere Ckíki Sör?” Răspunsul fiind afirmativ, a urmat a doua întrebare: „Draught?” „Da. Avem blondă, nefiltrată și...” (încă de-un fel, dar am uitat de care) Am rugat-o să ne aducă pentru început 2 bucăți (7 lei fiecare), câte una din cele 2 sortimente. Și să ne lase puțin să ne hotărâm ce mâncăm.

Meniul nu-i stufos deloc, ba din contră. S-ar putea spune că-i genul de cârciumă mai mult pentru băut decât pentru mâncat... Totuși, nu mori de foame: supe, preparate din carne de pasăre sau porc, garnituri, salate, sosuri, deserturi. Am văzut și variante de mic dejun. Am optat pentru câte un fel tradițional secuiesc: eu – papricaș de pui cu ciuperci și mămăligă (22 lei), iar Tati – tocăniță de vițel cu găluște (25 lei). Am dat comanda când ne-au venit cele 2 pahare brumate cu licoare aurie. Odată cu acestea, ni s-a adus un set de ulei/oțet/sare/piper/scobitori, iar șervețelele și tacâmurile împreună pe o farfurie.

Berea nu ne-a dezamăgit deloc, ne-a plăcut la fel de mult ca prima dată! Mai ales nefiltrata mea (Tati a recunoscut că-i mai bună ca a lui și pe urmă numai din asta și-a comandat). După alte câteva minute am primit și mâncarea, care s-a dovedit gustoasă și sățioasă; porțiile generoase. Nu prea iubim noi dulciurile, așa că în loc de desert am mai cerut 2 beri, pe care le-am „cântat” mai mult, alături de un alt pahar, de vorbă...

Nota de plată a totalizat 75 lei, am plătit cu cardul.

Aveam să ne abatem pe la Csíki Söröző și în serile următoare; practic, pentru paharul de bere cu care încheiam cina servită pe la alte mâncătorii (pentru variație). În mod oarecum surprinzător, doar aici am găsit berea noastră preferată! Aș fi crezut că, aflându-ne în zonă, vom da de ea peste tot, dar nu! De fapt, Csíki Sör ambalată în sticlă sau doză am mai găsit pe ici, pe colo, dar draught doar aici, la Csíki Söröző și încă într-un loc din Miercurea Ciuc (la berăria-cafenea din fața casei de cultură).

Pomodoro – Str. Sântimbru 1 (se intră printr-un gang în curtea interioară a unei clădiri specifice zonei; la stradă adăpostește un magazin de electronice, NotebookGsm; nu are adresă virtuală, tot pe facebook îl puteți accesa, să vă faceți o idee; deschis zilnic de la 9:00 (vineri și sâmbătă de la 10:00) până la 23:00.

Căutam un loc de mic dejun pentru prima dimineață, când, duminică fiind, patiseria Izlike recomandată de gazda noastră era închisă. Am găsit pe GoogleMaps Mokka Cafe și am setat funcția de GPS, să ne ducă acolo. Am nimerit în curtea cu pricina, doar că peste tot scria Pomodoro. Am crezut inițial că sunt 2 cârciumi diferite, dar pare că nu; o fi aceeași, rebrenduită... În fine...

Precum vă imaginați, locul (generos) e amenajat ca o terasă, cu mese și scaune de mai multe tipuri. Unele părți sunt acoperite de umbrele sau copertine, altele sub cerul liber, sunt și câteva pete de verde, ce refreșuiesc atmosfera în mod fericit: copaci și vase uriașe cu diverse plante. În partea dreaptă, barul modern decorat, cu fotografii și desene, alternând cu panouri cu imitație de mușchi. Există și o zonă de interior, aveam să aruncăm doar o privire și să „furăm” o fotografie. În plus – muzică de club (la un nivel sonor potrivit orelor dimineții), angajați tineri, drăguți și politicoși.

Nu era prea mare aglomerație, precum cred că vă dați seama, așa că am ales o masă pe o mică platformă, chiar în fața barului. Am rugat-o pe domnișoara ce ne-a întâmpinat să ne prezinte oferta pentru prima masă a zilei și am primit câte un meniu desfăcut la prima pagină. La capitolul „mic dejun” nu erau decât 2 variante, crenvuști și ouă ochiuri sau cârnați prăjiți cu castraveciori. Hmm... parcă nu prea ne coafa niciuna. Totuși, aveam de unde alege: 8 preparate cu ouă, 4 sandvișuri și chiar 2... chestii dulci. Am ales sandviș cu salam de casă, ouă ochiuri și castraveți (12 lei), iar Tati omletă cu telemea de capră, spanac și roșii uscate (18 lei). Desigur, câte o cafea (8 lei), pe care am primit-o servită cu tot dichisul, cu pliculețe de zahăr și câte o cutiuță de lapte.

Mâncarea a fost preparată pe loc, dovadă timpul (nu lung) de așteptare. Prezentarea frumoasă, gustul bun, porțiile atât de mari (pentru cât mâncăm noi de obicei dimineața), încât nu ne-a mai trebuit nimic până la cină. Ce-nseamnă să-ți începi ziua cu o doză zdravănă de proteină!...

Impresia finală a fost atât de favorabilă, încât am recidivat la Pomodoro, în seara următoare. Evident, răsfoiserăm meniurile până la capăt la prima noastră vizită și știam că oferta restaurantului e mult mai bogată. După cum îi spune numele, specificul este italian și la loc de cinste, pe pagina următoare după „mic dejun” , tronează sortimentele de pizza. Au însă și alte chestii, precum supe, feluri principale, burgeri, paste, salate, deserturi.

De data asta, terasa era aproape plină (în special puștani ieșiți la un suc????), dar s-a găsit o masă și pentru noi. Ne-a întâmpinat aceeași domnișoară care ne servise cu o zi înainte, cu un zâmbet și un „Bine ați venit din nou!” , dovadă că ne recunoscuse. Am rugat-o să ne aprovizioneze deocamdată cu câte o bere (nu mai știu de care, parcă țin minte că aici n-au avut Csíki Sör), apoi am ales o porție de paste cu brânză, roșii uscate și semințe de dovleac (28 lei), iar Tati coaste de porc cu cartofi prăjiți și salată (33 lei). Să mai amintesc doar că în meniu, în dreptul fiecărui preparat, veți găsi conținutul caloric și simbolurile referitoare la posibilii alergeni alimentari.

Una peste alta, mâncarea a fost bună, porțiile un pic cam mari (cel puțin a mea). Nota de plată, cu tot cu „mulțumirea” , s-a ridicat pe la 90 lei (parcă). Tati a inspectat și toaleta, n-a găsit nimic necorespunzător. Recomand, m-aș mai duce!

Jungle Pub – pe aleea principală din Parcul Central; www.junglepub.ro; deschis zilnic de la 10:00 (sâmbătă și duminică de la 12:00) până la 22:00 (vineri până la 4:00).

L-am accesat pentru a doua cină, la recomandarea gazdei noastre. Oricum îl ochisem dimineață, când ne-am plimbat prin zonă... Restaurantul înseamnă o clădire lunguță cu un singur nivel și cu o terasă în față, cât toată lungimea ei, parțial acoperită. Se putea sta și înăuntru, dar am ales o masă afară, vremea fiind în continuare în avantajul nostru, iar peisajul înconjurător – nu mai zic!

Am fost întâmpinați de un tânăr ospătar, de la care am primit câte o cărțulie-meniu, s-o inspectăm. Ne-a luat ceva timp, căci oferta e destul de bogată, cuprinzând toate tipurile de preparate, cu enumerarea ingredientelor în 3 limbi (română, maghiară, engleză). Există și un meniu al zilei (25 lei) disponibil la prânz în zilele lucrătoare, iar la final o listă cu alergenii alimentari.

Și aici am început cu câte o bere draught, doar că nu draga noastră Csíki Sör, ci Pilsner (destul de ok și asta, dar cam scumpuță; 11,65 lei). De fapt, Tati a dorit și o doză de palincă (20 lei), în care mi-am înmuiat și eu limba un pic.

Între timp, masa ne fusese aranjată cu foi de hârtie persnalizate, set pentru asezonat, tacâmuri și șervețele. De mâncare, Tati a comandat șnițel de porc (22 lei) cu cartofi (7 lei) și salată mixtă (varză, castraveți și roșii; 7 lei), iar eu tocăniță brașoveană (32 lei) cu castraveți murați (7 lei). Timpul de așteptare a fost rezonabil, numai bine cât să ne relaxăm în fața băuturilor, captivați de spectacolul parcului – oameni plimbându-se, copii alergând încolo și încoace pe role sau biciclete... Cel mai mult ne-a plăcut secvența în care un bebeluș de vreun an și ceva se trântise pe jos, în iarbă, iar mama lui îl distra culegând frunze uscate și aruncându-le de sus, în ploaie, peste el, iar și iar; Doamne, cum mai râdea ăla micu’!...

Am primit farfuriile și bolurile cu salate – porții destul de mari, n-am reușit să le terminăm. Șnițelul lui Tati era ceva previzibil, însă tocănița brașoveană a însemnat un mix gătit de băcăți de carne, ceapă și ciuperci, tronând peste o grămadă apreciabilă de cartofi prăjiți. Nu pot spune că a fost cea mai grozavă masă din viața noastră, dar nu suntem mofturoși, a fost ok. Am mai șeruit o bere la final, în loc de desert.

Toaletele sunt în interior, nu le-am inspectat, dar am remarcat că puteau fi accesate de orice trecător aflat în nevoie. Asta mi se pare o treabă bună și omenească; mai puțin bun mi s-a părut faptul că unii din acești solicitanți intrau fără mască și n-am văzut niciun angajat să le atragă atenția s-o poarte. Nota de plată a totalizat aproape 130 lei, am plătit cu cardul și am „mulțumit” corespunzător tânărului ospătar.

În concluzie – un loc deosebit; prețuri cam măricele, dar ambient deosebit, mai ales în sezonul cald, pe terasă. Nici interiorul nu arată rău, din câte am întrezărit... Recomand, desigur.

Pethő – str. Rákóczi Ferencz 21; adresă virtuală www.pethopanzio.ro; deschis zilnic 8:00 – 0:00.

L-am lăsat pentru ultima seară, fiind cel mai departe de pensiunea noastră; de fapt, dacă n-am fi ochit imediat lângă el, un bancomat de un anume tip, probabil că am fi ales altceva, mai aproape de noi. Totuși, nu aveam să regretăm.

Restaurantul se află la parterul unui bloc, pe colț, chiar în sensul giratoriu din sudul orașului; ca punct de reper ajutător, vis a vis este o benzinărie Rompetrol. Pe una din laturi are amenajată o mică terasă cu câteva mese, iar am avut noroc să găsim una liberă, chiar în capăt. Decor minimalist, clasicele mese și scaune „de grădină” , jardiniere cu flori.

Imediat ce ne-am așezat, s-a înființat un ospătar îmbrăcat la 4 ace (și mascat, desigur), cu o față de masă albă, impecabil scrobită, cu care ne-a așternut masa. Mi-a plăcut asta, mi s-a părut un plus de rafinament (mesele din interior, după cum am văzut prin fereastră, erau deja echipate asemănător, dar cele de afară se acopereau doar în momentul în care se ocupau, altfel s-ar fi depus praful aiurea pe minunăția de față de masă).

Am primit și meniuri și le-am frunzărit cu nerăbdare; eram destul de flămânzi după turul de forță din Cheile Vâghișului. Am remarcat oferta destul de bogată, scrisă în 4 limbi (română, maghiară, engleză și germană): prima pagină era rezervată „specialităților bucătarului” , urmau gustări calde și reci, preparate la minut, supe, fripturi, preparate din tot felul de cărnuri, salate și dulciuri. Prețuri medii, aș zice.

Țineam mult să încerc un desert specific zonei, despre care am tot citit și auzit, găluștele Somlói, așa că trebuia să fiu atentă ce comand ca fel principal, să las loc și pentru ele. M-am decis pentru sarmale (22 lei), sperând că nu-i porția prea mare. Tati a ales un preparat specific zonei, cu nume pompos: tavă asortată a la Erzsebet (39 lei), salată de varză (7 lei) și pâine (4,5 lei). Am decis să stropim totul cu câte un pahar de bere Heineken (6 lei).

Prima dată am primit băuturile și tacâmurile; în loc de șervețele, șervete din pânză albă, impecabile și ele. Imediat a venit coșul cu pâine (de casă; delicioasă!), deasemenea învelită într-un șervet alb, apoi salata de varză. N-a durat mult și-au apărut și felurile principale. Am răsuflat ușurată văzându-l pe al meu, eram în stare să-l dovedesc: 3 sarmale (măricele, ce-i drept) și un pic de varză călită. Am fost însă destul de dezamăgită să constat că lipsea mămăliga. Sarmalele au fost însă excelente, asezonate exact cât trebuie și până la urmă au mers foarte bine și cu pâine.

Tati a fost mai puțin încântat de preparatul lui, care a însumat mai multe chestii, unele greu de zis cu exactitate ce conțineau: ceva gogoșele cu brânză, un pic de șnițel acoperit cu brânză rasă, un pic de mâncărică gen papricaș, cartofi prăjiți. În fine, a selectat și el una-alta, până s-a plictisit, restul a lăsat în farfurie.

Am rugat să ni se aducă o singură porție de găluște Somlói (18 lei), pe care am împărțit-o. A fost bun, dar nu m-a dat pe spate. Am căutat și eu pe net, să văd care-i treaba cu desertul ăsta; e vorba de feluri de pandișpan (cu vanilie, cacao și nucă), însiropate cu rom, peste care se pune cremă de ouă și vanilie, eventual frișcă și sirop de ciocolată. Un pic cam multe arome, pentru gustul meu. Sau poate n-am nimerit noi în locul potrivit pentru acest fel de desert.

Nota a însumat 106 lei, am plătit cu cardul. Una peste alta, ne-a picat bine masa, la fel și atmosfera locului, ne-am simțit bine. M-aș mai întorce și aici, fără dubii.

Fără excepție, servicii de top la restaurantele din Odorhei (cel puțin la cele testate de noi).

---

VIZUALIZĂRI: 6144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI