O plimbare pe Faleza Dunării din Galați

TIPĂREȘTE

Sâmbătă, 17 octombrie 2020, ora 7.30. Într-o liniște adâncă Riverside Hotel - Galați încă mai doarme. Cei cu care am petrecut o seară frumoasă la Perla Dunării - Restaurantul din Turnul Televiziunii, dorm și ei. Mă ridic din pat și privesc afară. Asfaltul ud și trandafirii cu broboane de apă pe flori îmi spun că în timpul nopții a plouat. Lumina zilei încearcă să spargă întunericul, iar primele raze de soare își fac loc printre nori.

Pentru că hotelul care ne găzduia este situat lângă punctul de trecere a Dunării cu bacul, chiar la capătul falezei, m-am gândit că o plimbare matinală, pe malul fluviului, în aerul purificat de ploaia nocturnă, nu poate fi decât benefică.

Atât pentru vizitatorii orașului cât și pentru localnici, Faleza Dunării din Galați este o importantă zonă de agrement, ideală pentru promenadă, pentru relaxare și pentru diverse alte activități recreative. Mai fusesem în Galați și cunoșteam bine zona, așa încât, gata de plimbare, m-am pregătit să înfrunt cei 3,5 km până la Hotel Vega.

La punctul de trecere Bac Galați - I. C. Brătianu, aglomerație mare. Autoturisme și TIR-uri formează cozi lungi, până în șosea și chiar de-a lungul ei. Să fie doar aglomerația matinală sau așa este întotdeauna? Nu știu. N-am trecut niciodată Dunărea pe la Galați. Mă strecor printre mașinile staționate și curând trec de bariera care marchează începutul falezei.

Faleza Dunării din Galați amenajată în secolul trecut, cu două trepte - faleza superioară și faleza inferioară - are și rol de consolidare a reliefului relativ instabil de la malul fluviului. Faleza, un adevărat parc, cu arbori de o parte și de alta, este splendidă toamna. Coloritul frunzelor aduce un plus de frumusețe malului de apă de-a lungul căruia staționează ambarcațiuni, unele dintre ele transformate în cafenele și restaurante. Bănci pentru popas, scări pentru acces la faleza superioară și la blocurile de locuit, piste pentru biciclete, coșuri pentru gunoi… Gălățenii coborâseră pentru jogging, unii își plimbau cățeii, alții făceau exerciții de înviorare, iar alții își instalaseră deja undițele la malul fluviului.

Faleza găzduiește Tabăra de Sculptură în Metal care conferă orașului o specificitate absolută. Inițiativa gălățenilor, în anul 1976, de a organiza în oraș o tabără de sculptură în metal, a avut legătură cu existenţa Şantierului Naval şi a Combinatului Siderurgic, doi giganţi industriali ai acelor vremuri, precum și cu lipsa monumentelor într-un spațiu dominat de construcții de serie, fără vreo valoare artistică. Prima ediție a întrunit 10 artiști plastici care au decis să aleagă fierul pentru operele pe care aveau să le creeze. Lucrările au început la 1 august 1976, iar vernisajul a avut loc pe 12 septembrie, în același an. Au urmat și alte ediții, tabăra de creație aducând în oraș personalități importante ale sculpturii românești, precum și artiști de peste hotare.

În prezent malul bătrânului Danubius este locul care găzduiește numeroase sculpturi metalice, compoziţii abstracte, decorative, de mari proporţii, montate pe postamente de beton. Ele pot fi admirate nu doar de plimbăreții de pe faleză, ci şi de cei care trec cu vapoarele pe Dunăre. Am fotografiat și eu în bună parte aceste lucrări de artă modernă, cu denumiri care mai de care mai fanteziste. Unele dintre ele chiar mi-au plăcut. Ce nu mi-a plăcut este faptul că nici una dintre aceste lucrări nu a scăpat de intervenția și mai modernă a mâzgălitorilor contemporani care au "decorat" lucrările în metal cu graffiti.

În plimbarea mea pe Faleza Dunării am revăzut Cormoran - restaurantul plutitor și Nicnic - restaurantul pescăresc cu o barcă drept mascotă, locații la care am poposit și noi cu prilejul altor vizite la Galați. Sunt și alte restaurante cu terase oferind superbe vederi la cursul lin al Dunării și la munții Dobrogei care se zăresc dincolo de celălalt mal. Fie pentru că era dimineață, prea devreme, fie că perioada de pendemie a tăiat oamenilor cheful de restaurante și de cafenele, toate locațiile de acest gen erau închise, pustii, atunci când am trecut eu pe lângă ele.

Urc scările din apropiere de Hotel Vega, traversez șoseaua și poposesc câteva minute lângă cele două monumente alăturate - Elicea și Statuia I. C. Brătianu - care au stârnit controverse în privința amplasării lor. Mă abțin de la comentarii, dar, în gând mă declar mulțumită că sunt în același loc. N-a trebuit să le caut pe fiecare în parte, acolo unde ar fi putut fi reamplasate.

Statuia lui Ion C. Brătianu, monument istoric, este opera sculptorului Oscar Späthe, realizată în anul 1926. Statuia marelui patriot I. C. Brătianu, de 3,5 m., domină mica Piaţă de pe Faleza Dunării, în locul în care începe Pietonala Domnească. Monumentul are pe fiecare față a soclului câte o plăcuță. La ultima noastră vizită, zona fiind în amenajare, înconjurată de garduri de șantier, nu le-am putut analiza pe toate. De astă dată le-am văzut, le-am fotografiat și le pot reda aici: în partea dinspre Dunăre - "Galați, Marelui român Ion C. Brătianu", în partea dinspre oraș - "Ion C. Brătianu, 28 iunie 1821 - 4 mai 1891", în partea dinspre Biserica Sf. Precista - "Libertatea Dunărei este o condiție esențială pentru propășirea politică și economică a țărei - 16 noiembrie 1882", iar în partea dinspre Palatul Navigației - "Are să se facă un regim care să asigure libertatea Dunărei, de unde începe să fie navigabilă, până la Mare - 28 mai 1882".

În timpul celui de-al doilea război mondial, statuia lui I. C. Brătianu, opera în bronz a sculptorului Oscar Späthe, a fost avariată, iar în 1947 regimul comunist a dat-o jos de pe soclu. Adăpostită o vreme în grajdul Primăriei, apoi în curtea Muzeului de Artă Vizuală, statuia lui Ion C. Brătianu a fost reparată în 1992 și instalată în piaţa de pe faleză.

Alături de statuia lui I. C. Brătianu se află "Elicea" un simbol al oraşului de la Dunăre. Monumentul "Elicea" a fost montat pe faleză în 1973, cu prilejul aniversării a 80 de ani de la înfiinţarea Şantierului Naval din Galaţi. Cercetătorii nu sunt de acord nici cu locul în care este amplasat monumentul și nici cu anul înființării șantierului. Pentru vizitatorii orașului importanța monumentului constă în simbolistica lui, Galațiul fiind încă de la sfârșitul sec. XVIII un şantier naval militar turcesc, al doilea ca mărime din întregul imperiu otoman (după Constantinopol). Elicea din bronz, fără a fi tratată special, ca pentru nave, a fost realizată din material recuperat și evocă nu doar existența Şantierul Naval din Galați, ci și performanţa de a deveni, din importator exportator de elice pentru nave.

Privesc, fotografiez, apoi traversez și urc scările spre Biserica Fortificată "Sfânta Precista". Pe lângă Faleza Hotel, mă apropii de Biserica Fortificată cel mai vechi lăcaș de cult din Galați (datând din timpul domnitorului Vasile Lupu, mai exact din anul 1647). Privesc din nou zidurile ei robuste cu ocnițe oarbe și brâul de sub acoperiș, din cărămizi așezate în zig-zag, cele cinci contraforturi și bumbii de ceramică, pietrele tombale din curte, precum și cursul lin al Dunării văzut din înălțimea pe care este poziționată biserica. Nu am intrat în interior. Era prea devreme pentru ca lăcașul de cult să fie deschis. Nu vreau să intru în amănunte privind istoricul, arhitectura și podoabele interioare ale bisericii pentru că deja am făcut-o în articolul meu anterior.

Privesc la ceas și constat că încă mai am timp. Conveniserăm de cu seară ca ora de întrunire pentru micul dejun să fie 10.00. Cu toate că cerul se înnegurase din nou, amenințând cu o altă repriză de ploaie, nu vreau să mă întorc. Continui plimbarea pe Pietonala Domnească - un loc cu un farmec aparte chiar și dimineața devreme, într-o zi noroasă. Pietruită, cu trei șiruri de arbori falnici sub care sunt bănci pentru odihnă și mese pentru jocuri de șah și de rummy, strada pietonală era atunci aproape pustie. Doar vreo două pisici și câteva persoane care își scoseseră cățeii la plimbare.

Vreau să văd Fântâna arteziană "Fata pe valuri" , așa încât continui pe Aleea Domnească spre Parc Romarta. "Fata pe valuri", una dintre operele cele mai remarcabile ale lui Constantin Baraschi - sculptor reprezentativ pentru arta românească a sec. XX, este o lucrare pe care - din nu știu ce motive - la vizita de acum o lună am ratat-o. Poate pentru că este amplasată cumva în lateral, în unghiul format de două clădiri?

"Nespălata", cum îi spun în șagă localnicii, realizată în 1966, a fost subiect de dispută datorită unor lucrări de curățare executate inadecvat în opinia specialiștilor. Când am trecut eu pe acolo, dimineața relativ devreme, prin gurile celor șase pești apa nu pornise să curgă. Am fotografiat Fântâna arteziană “Fata pe valuri” din mai multe unghiuri, apoi mi-am continuat drumul.

Pe partea cealaltă a șoselei, privirile îmi sunt atrase de Statuia Costache Negri. Despre Costache Negri - pârcălab de Galaţi, militant pentru ideile Revoluţiei de la 1848 și ale luptei pentru unire - Mihai Eminescu scria: "Unul dintre cei mai nobili bărbaţi ai românilor... Lui îi datorăm, în bună parte, actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor".

Dezvelită la 17 iunie 1912 în mijlocul Pieţei Regale (azi, intersecţia străzilor Domnească și Brăilei), statuia lui Costache Negri a fost executată de sculptorul Ion Iordănescu. Turnată în bronz, lucrarea are 2,80 m înălțime și este montată pe un soclu robust, de piatră.

În timpul celui de-al doilea război mondial, statuia a fost avariată, apoi, din dispoziția autorităţilor comuniste, a fost dată jos de pe soclu, transportată la marginea oraşului și lăsată pradă uitării. În 1967 sculptorul gălăţean Vasile Onuţ a restaurat-o şi a amplasat-o în Parcul Municipal. Abia în 1985 statuia a fost transferată în locul actual. Plăcile montate pe soclu nu sunt cele inițiale.

Timpul înaintează. Nu vreau să întârzii la întâlnirea de la ora 10.00 pentru micul dejun la Riverside Hotel, cu toate astea mai fac câțiva pași pentru că vreau să revăd Ibis Styles Hotel Dunărea - Galați hotelul care ne-a găzduit de curând. L-am găsit așa cum l-am lăsat, la fel de liniștit, la fel de roșcat.

Mă întorc, mai fac vreo câteva fotografii și grăbesc pasul pentru că începe să picure ușor. Alergătorii de pe faleză dispăruseră, doar câțiva temerari își mai continuau programul.

Încheiere

O plimbare pe Faleza Dunării din Galați n-ar trebui să se încheie fără o vizită la Grădina Botanică - și ea un loc bun de promenadă și de relaxare, precum și la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii - cu Observator astronomic, Planetariu, Acvariu, Gradină Zoologică și Muzeu. Dar toate astea necesită mai mult timp, or eu nu îl aveam.

În precedentul meu articol La pas prin Galați povestind despre turul nostru prin oraș, încheiam astfel: "… fiind conștient că o plimbare de o zi prin Galați nu-i poate oferi decât o fărâmă din frumusețea lui, călătorul aflat aici pentru prima oară va dori să revină cât mai curând". De atunci eu am mai revenit de câteva ori, dar încă mi-au rămas destule de explorat. N-am ajuns să văd "Tudor Vladimirescu" - cea mai veche navă cu zbaturi din lume aflată în funcțiune, astăzi ancorată în portul Galați și nici Pădurea Gârboavele cu Muzeul Zonei Pescăreşti. Înainte de plecare, prin mesaj, am încercat să aflu detalii, dar Centrul Cultural "Dunărea de Jos" - Galați mi-a răspuns că zona de agrement cu muzeele din Pădurea Gârboavele este accesibilă doar în perioada verii. Așadar, mai avem un motiv să revenim la Galați.

---

VIZUALIZĂRI: 2128 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI