O noapte la STS

TIPĂREȘTE

In general serviciile secrete au o aura de mister in jurul lor astfel ca multi oameni isi doresc sa vada ce este in spatele cortinei. Eu ma numar printre ei. In vara aceasta cand mi s-a oferit ocazia sa petrec o noapte la STS am profitat de ea. Nu am vazut nimic deosebit, dar am avut parte de un mic cutremur totusi suficient cat sa ma zgaltie in mijlocul noptii.

Sa revenim la povestile noastre turistice.

Din pacate intotdeauna pentru mine sejurul este prea scurt, vine prea repede momentul sa plec spre casa. Si anul acesta a fost la fel, dupa 12 zile minunate petrecute pe malul Marii Egee a trebuit sa plecam. Traseul de intoarcere am stabilit sa fie cat mai usor, astfel ca am ales varianta autostrazii prin Istanbul. Nestiind conditiile de trafic din Istanbul nu am stabilit unde ne vom opri. Planul suna cam asa: oprirea intermediara poate fi in Gebze inainte de Istanbul, in Corlu sau in Cerkezkoy imediat dupa Istanbul. Singurul lucru stabilit clar era ca vom opri cel tarziu la ora 20 pentru a avea timp sa cinam si sa facem o scurta plimbare in orasul unde ne vom caza.

La 11 am plecat din Didim, dar trecand pe langa Novada nu ne-am putut abtine sa nu facem o scurta oprire. Dupa aceea am intrat pe autostrada O5, drumul a fost liber dar cam plictisitor. In afara de vantul foarte foarte puternic din lateral nu a fost nici o problema, astfel ca la 17.30 am trecut de poarta de taxare aferenta podului Osmangazi.

Initial hotarasem sa trecem in Europa prin tunelul Avrasya, dar maps ne-a deviat pentru acest drum un pic spre nord pe O6-7, cand am ajuns la intersectia unde trebuia sa o luam spre sud am schimbat planul. Tunelul il vazusem deja iar pe O7 nu era nici un fel de trafic, astfel ca am hotarat sa continuam pe aceasta autostrada, sa trecem pe Yavuz Sultan Selim (cel mai nordic pod, situat la intersectia dintre Marmara si Marea Neagra).

A fost o alegere excelenta, desi era o ora de varf in traficul din Istanbul, in jur de ora 18, am mers snur trebuind sa incetinesc numai la portile de taxare. La 19.15 ieseam pe O3 spre Edirne astfel ca am hotarat sa oprim in Luleburgaz, in timp ce mergeam printesa impreuna cu mami au facut o scurta cercetare sa vada daca gasesc cazare in Luleburgaz, stiam ca este un oras maricel deci parea imposibil sa nu gasim ceva hoteluri.

Ajuns in oras pornim mapsul sa ne duca la hotelul ales. Ca de obicei cand am avut nevoie de net si acum mergea mult mai incet decat masina!

Strazile dinspre centrul orasului sunt strazi tipice de oras vechi, inguste si cu sens unic. Dupa ce ne-a invartit putin netul aratandu-ne cand ca suntem la 100m de tinta cand la 500m, am tras pe dreapta sub un semn cu parcarea interzisa, era plin de ele, iar mami a plecat pe jos in cercetarea imprejurimilor. A revenit repede zicandu-mi sa ma dau jos din masina. Imi arata o cladire frumoasa la vre-o 50 m in spate care avea sigla hotelului, dar parea ca exista o problema: cladirea era in constructie! De fapt mami gasise hotelul, chiar vorbise cu cineva de acolo. Ce vedeam eu era cladirea noua a hotelului, langa care era o cladire mai mica cu hotelul actual, un semn ca le merge bine daca faceau o asa extindere. Am mers la receptie pentru ca mami nu era convinsa ca s-a inteles cu receptionerul in privinta pretului si a marimi camerei, asta desi receptionerul vorbea engleza „cat sa te faci inteles” .

Am vorbit cu receptionerul, am urcat sa vad camera inainte sa batem palma, iar apoi l-am intrebat unde poate sa doarma „cea mica” (adica masina =)) ). Aveau o parcare inchisa destul de maricica (incapeau 10-12 masini), la dimensiunile hotelului care are 24-28 camere si unde erau deja 8 masini. Dupa un pic de mers pe interzis, am facut repede hartiile si am platit cu cardul pentru camera aflata la etajul 4.

Hotelul actual este micut dar foarte frumos si curat, liftul chiar mi-a placut la maxim. Camera primita era cam inghesuita, dar pentru o noapte a fost mai mult decat ne trebuia. In camera am avut: un pat dublu foarte mare, un pat simplu mare, un dulap (nu prea se deschideau usile datorita patului simplu), racitor (care isi facea bine treaba si avea 2 sticle de apa), televizor cu diagonala de peste 80, o servanta cu oglinda, seif gratuit. Baia este tot micuta, dar foarte curata, exista consumabile, prosoape imaculate, feon. Nu am avut balcon! In schimb erau lumina suficienta si cateva prize libere.

Am avut mic dejun, bunicel. Mai mult produse pretabile unui mic dejun turcesc, pe langa branza, un mezel, unt, gem, legume, masline fiind si 4-5 feluri de salate cu maioneza sau destul de picante, suc, bineanteles ceai. Nu a fost cafea. A fost suficient astfel incat sa nu trebuiasca sa oprim in Bulgaria decat pe la ora 14 pentru masa. Servirea a fost gen bufet. Cand sa plecam a aparut o doamna sa curete mesele ce fusesera deja folosite.

Seara ne propusesem sa iesim la masa si apoi la plimbare. Desi mie mi se parea ca trebuie sa fim aproape de centru orasului la o privire aruncata pe geamul camerei, repet la etajul 4, nu am vazut nici o terasa care sa imi atraga atentia si nici o feerie de lumini specifica unei zone de promenada. Am coborat sa il intrebam pe receptioner unde am putea manca. Cand am pus intrebarea parea ca l-am incuiat :)). Ne spune ca mai sus pe strada este o terasa dar are mancare traditionala turceasca, i-am zis ca este exact ce dorim! L-am mai intrebat daca Luleburgaz este un oras mare si el a zis ca nu, pe net scrie ca are peste 130.000 locuitori in 2012, asta ca sa vedeti ce inseamna perceptia despre marime (la noi sunt multe capitale de judet mai mici).

Am gasit usor terasa iar cu ajutorul google translate, mai cu turco-engleza mai cu dat din maini am comandat o cina grozava care a costat numai 120 TL (cam 70 lei) cu un bacsis consistent. Restaurantul era frecventat de localnici, cu toate ca era trecut de ora 21 au venit multi clienti sa ia mancare la pachet iar mesele de pe terasa erau aproape pline. Ce sa vezi! Terasa era chiar pe coltul unde se intalnea strada cu hotelu cu corsoul lor, simtisem bine! Eram in centru! Dupa masa am plecat la o plimbare, o ultima dondurma pe anul acesta si relaxare. Ne-a placut atat de mult incat am ajuns in camera pe la ora 24. O ora mai tarziu ne-a zgaltait un pic pmantul, nu tare dar suficient cat sa ne trezeasca pe mine si mami.

Mi-a placut foarte mult atmosfera din Luleburgaz, oras prin care am trecut de multe ori, pana sa se construiasca autostrada Edirne-Istanbul, dar nu am oprit niciodata.

Am uitat sa spun numele hotelului: STS =)).

---

VIZUALIZĂRI: 556 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI