Spre izvoarele Lotrului

TIPĂREȘTE

Cred că am trecut de zeci de ori în drum spre mare pe lângă Valea Lotrului traversând localitatea Brezoi. Au trecut atâția ani în care în timp ce șofam grăbindu-mă spre mare cu familia cu gândul la o bălăceală rapidă în marea noastră aia neagră și la alinclusivul bulgăresc, dar trăgeam cu coada ochiului spre vale și îmi imaginam frumusețea locurilor de acolo. De fiecare dată subconștientul îmi povestea că valea este un loc care trebuie vizitată o dată. Acea, o dată, a venit în acest an pandemic cu ocazia unui concediu forțat și nu mi-a părut rău, ba chiar mi-aș dori să mai revăd locurile de acolo.

Pe unde este?

Valea Lotrului se află în județul Vâlcea. Eu am făcut cu căruța din Sibiu 67 km. De ce cu căruța? Cred că toată lumea știe, câteodată pe Valea Oltului se circulă cu viteza unei căruțe trase de cai sau mai rău de boi, de măgari nu mai zic că se supără âștia de la CNADR pe mine. Din Râmnicu Vâlcea distanța este de 35 km. Din fericire de această dată nu am fost nici cu calul nici cu măgarul pe valea Oltului dar putea să fie, acolo nu poți știi niciodată. Numele drumului rău famat este DN7 sau coșmarul șoferilor dacă vă place mai mult așa. Alții îi mai zic... E81.

Alte rute spre Valea Lotrului ar mai fi Brezoi-Petroșani DN7A sau chiar Transalpina DN67C, deci după ce ai vizitat cel mai înalt drum din România este bine-venit un popas pe Valea Lotrului atât pentru mașină care a tras tare pe aceste serpentine ale patriei cât și ție călătorule care cu distanțare și fără a lăsa gunoaie în urmă faci un grătar și bei o bere rece la marginea afluenților Lotrului.

Drumul nostru

Am intrat pe vale la o oră numită 9.00AM și am traversat/vizitat Brezoi-Valea lui Stan-Săliștea-Barajul Brădișor-Mălaia-Voineasa-barajul Vidra cu stațiunea fantomă Vidra-Obârșia Lotrului. La Obărșie casc ochii la hartă Petroșani atât, Alba atât, Sibiu atât, Transalpina mai puțin de atât... deci calcă tataie și urcă, în câteva minute am fost în locul unde un altimetru arată peste 2100 m.

Despre Valea Lotrului

Titlul nu este ales la întâmplare Lotrul izvorăște din munții Parâng și pe tot parcusul drumului m-am gândit să ajung cât mai aproape de izvorul Lotrului. Valea Lotrului începe în dreptul localității Brezoi la confluența râurilor Lotru și Olt și se termină la Obârșia Lotrului o stațiune turistică aflată între munții Parâng, Șureanu și Latoriței.

Valea Lotrului înseamnă mai mult decât traversarea unor localități, stațiuni, vizitarea unor obiective construite de om cum ar fi barajele sau alte construcții. Majoritatea obiectivelor turistice de pe această vale aparțin și sînt creații ale naturii. Discutăm despre lacuri, cascade, peșteri, și fără doar și poate traseele turistice care ne conduc la aceste locuri se pot enumera ca și obictive turistice datorită frumuseții zonei, flora și fauna contribuind din plin la acest rezultat.

Brezoi

Apropiindu-ne de acest loc care se află între Parcul Național Cozia și Rezervația Pădurea Călinești-Brezoi –sau între vârfurile Foarfeca 857m și Țurțudanu 563 m am virat dreapta pe DN7A. Ne aflăm în Brezoi cu o existență să zicem din 1575 era o perioadă când locuitorii se ocupau cu creșterea animalelor și prelucrarea lemnului. După anii 1960 s-a început dezvoltarea hidroenergetică pe vale creând numeroase locuri de muncă. În prezent mai putem adăuga și turismul într-o oarecare măsură având în vedere frumusețea zonei.

Ce ar putea face turistul pe aici? Nu prea multe zic eu, poate să facă în primul rând drumeții în împrejurimi, poate să pescuiască pe Lotru, să viziteze orașul, să vadă Bisericuța de Lemn monument istoric ridicat în 1789 purtând hramul Intrarea în biserică. Există și cazare sînt două tipuri de cazare aici cele de tranzit care se află mai aproape de drumul european E81/DN7 și cele turistice care se află puțin mai aproape de munte și de vale cu un gram de liniște în plus. Valea lui Stan este un sat aparținând Brezoiului iar împrejurimile sînt tot mai frumoase. Așezarea de romi exista încă de vremea lui Mircea cel Bătrân cei de acolo lucrau la o mină de aur din apropierea mânăstirii Cozia.

Lacul/Barajul Brădișor a fost primul obiectiv la care ne-am oprit. Construcția în formă de arc al barajului a avut loc între anii 1973-1982 lacul se întinde pe o suprafață de 229 hectare, iar înălțimea ar avea 62 m. Am înțeles că Râmnicu Vâlcea primește apă de aici. Ceea ce am mai înțeles că se poate pescui la malul barajului și se pot folosi ambarcațiuni de și nu am văzut nici una.

Comuna Mălaia se află puțin mai sus de barajul Brădișor și dispune de propriul baraj și hidrocentrală pornită în 1978. Satele componente se numesc Ciungetu și Săliștea (am traversat Săliștea în drumul nostru) În zona Mălaia găsim deja mai multe obiective turistice de vizitat. Vizita Cascadei Scoruș probabil cea mai înaltă din România am lăsat-o pentru altă dată (mă grăbeam să urc oarecum și pe Transalpina) am văzut unde se ia spre stânga, este ceva de mers și pe jos, vom mai face o excursie doar pentru această cascadă. Ne-am oprit în schimb la lacul Mălaia, și am făsut o scurtă oprire la Mânăstirea Mălaia (este la drum pe partea stângă) Are hramul Înălțarea Sfintei Cruci. În Mălaia mai găsim o biserică de lemn Sfântul Nicolae și Sfânta Cuvioasă Parascheva care datează din 1807.

Lăsăm la stânga Valea Latoriței cu toată splendoarea sa (cred că o vom vizita când venim pentru cascada Scoruș) și traversăm Valea Măceșului localitate care aparține de Voineasa. Spectacolul naturii este tot mai uimitoare aici, iar după scurt timp ajungem și la Voineasa.

Voineasa este o așezare mai veche din 1520 din timpul domniei lui Neagoe Basarab. Comuna care în 2011 avea 907 locuitori a devenit stațiune turistică cu anumite indicații terapeutice din 1960 după ce s-a început dezvoltarea hidrocentralelor din zonă. Eu am văzut foarte multe case de locuit, și am urcat puțin în locul unde s-au construit locurile de cazare, hotelurile mai demult, unele nu arată prea bine. Dar turistul simplu va găsi destule pensiuni, cazare la particulari. În împrejurimi se pot face drumeții există diferite trasee turistice.

Lacul Vidra

După părăsirea localității Voineasa am luat-o voinic pe serpentinele care urcă până la Lacul și Barajul Vidra din țară. Este cel mai înalt situat lac de acumulare din țară la 1289m deasupra mării. se află la 30 km de Voineasa, Este cel mai mare lac de acumulare din Valea Lotrului cu o lungime de 8 km, o lățime de 1,4 km, volum apă maxim 370 mil mc. Apa lacului provine în mare parte din râul Lotru Lotru (ca 25%) dar și alte captări din diferite părâuri, aproximativ 81 la număr. Apa este oprită cu ajutorul unui baraj în arc de cca 121 m înălțime. A fost construit în 1972. În locul unde șoseaua ne arată indicatorul spre Stațiunea Vidra am luat-o spre lac, drumul se mai bifurcă o dată stânga spre baraj și lac dreapta spre fosta stațiune. Zic fosta deoarece se află în paragină din hotelul neterminat cu 7 etaje cad bucăți de beton la propriu, am avut ocazia să văd așa ceva noroc că nu eram aproape. Se mai găsesc fostele vile de 2 etaje toate în paragină, zona de parc la fel, infrastructura și mai proastă. Am înțeles că în anii 80 se dorea să se amenajeze o stațiune de schi erau discuții legate chiar și de organizarea jocurilor olimpice de iarnă. Încă se mai văd urme de pârtie și teleschi. Păcat peisajele sînt foarte frumoase pe aici. Pa partea opusă în schimb am trecut pe lângă o altă pârtie modernă, funcțională se numește Domeniul schiabil Transalpina am văzut în fugă și instalațiile pe cablu. Se așteaptă iarna.

Pe drum până la capătul lacului am mai făcut câteva opriri scurte după care am urcat până la Obârșia Lotrului. În preajma intersecției DN7A cu DN67C se află câteva pensiuni, terase, locuri de popas la marginea drumului. Obârșia Lotrului și Rânca sînt locurile până unde se poate urca pe Transalpina în perioada de iarnă, asemenea Transfăgărășanului se închide între 30 octombrie-30 iunie.

La Obârșia Lotrului pe drumul spre Transalpina pe partea stângă găsim o mânăstire cu același nume ctitorită în 2012. Poartă hramurile Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Mare Mucenic Mina. Pentru a ajunge acolo se trece Lotrul pe un pod.

Circulând mai departe am lăsat la dreapta drumul spre Petroșani și am luat-o în sus pe Transalpina până am ajuns în cel mai înalt punct de șosea undeva în jurul a 2140 m. Pasul Urdele. Erau 14 grade celsius, jos în vale 30. De acolo am luat-o înapoi. Punctul culminant a fost când în apropierea unei stâne am stat după 10 purcei de lapte care se plimbau pe șosea, ce frumoși erau deja îi imaginam în cuptor. Despre Transalpina am mai scris în trecut aici : vezi impresii

Călătorii faine vă doresc

---

VIZUALIZĂRI: 2601 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI