Cascada Pătrăhăițești

TIPĂREȘTE

CASCADA PĂTRĂHĂIȚEȘTI

La vreun kilometru de centrul comunei Arieșeni, mergând către Vârtop, două indicatoare de ciocolată (adică maro) ne îndrumă către Muzeul Etnografic și Cascada Pătrăhăițești (ei, hai, ziceți repede, că nu-i greu!)

Drumul... să tot aibă vreo (aproximativ, circa, în jur de) 5 km și este marcat cu punct roșu. Drum forestier, nu prea grozav, într-un târziu pietruit cu piatră din aceea colțuroasă, asemănătoare cu aceea de la terasamentul căilor ferate române (că alții nu știu ce folosesc!).

La un moment dat drumul se bifurcă, unul mergând înainte, iar celălalt puțin spre dreapta. Amândouă marcate cu punct roșu, ambele două având "indicății" : cel care merge drept, un banner pe care scrie "Muzeul etnografic - Cascadă - plăcintă, cafea ". Celălalt are cu totul și cu totul alt anunț - "Muzeul etnografic - Cascadă - plăcintă, cafea"... sau cam pe acolo!

Sportiv fiind (biiiine, hai, - fost sportiv, mi-am amintit de o veche lozincă de pe vremuri : "Pentru gloria sportului românesc, înainte! " Răspunsul : "Tot înainte! "

Așa că... am luat-o înainte! Adicăăă, înainte mi-am făcut o cruce, pentru că drumul devenea brusc (instantaneu, deodată și pe neașteptate) unul dintre acele drumuri specifice zonelor de pășune, adică îngust, mărginit de acele garduri din lemne, cu șanțuri, plin de pietre... și în pantă! ȘI MARCAT! Sărind prin mașină precum floricelele în aparatul care le face, băgam viteză cât puteam, că dacă ne întâlneam cu vreo mașină, ATV, căruță sau altceva... ăla eram!! Nu cred că e confortabil să dai cu cârca pe un așa hal de drum zeci sau sute de metri! La un moment dat am considerat că am riscat destul și - observând un mic drum lateral, cu o platformă - am întors și am luat-o înapoi la vale, rugându-mă să nu mă întâlnesc cu cineva! NU NE-AM ÎNTÂLNIT!

Neavând altă alegere am luat-o, normal, pe drumul din dreapta, acela pietruit cu piatră de terasament. Drumul era ceva-ceva mai larg, dar - cel mai important - s-a terminat mai repede (sau așa mi s-a părut mie). "Sus în deal, i-o casă"... cu un muzeu, care era mai mult un magazin ce avea de vânzare obiecte din lemn, ii, palincă și plăcinte (alea mai târziu, că am ajuns noi devreme!). Am întrebat gazda, o femeie, ce se întâmplă cu celălalt drum, cu marcaje și indicații exact la fel? Ne-a înșirat ceva cum că proprietarii sunt răi, că nu mai dau voie turiștilor să meargă pe acolo, alea-alea... bine, "unde e drumul către Cascadă"? "Când ieșiți din curte, aveți un indicator care vă duce la drumul marcat. " Indicatorul arăta către stânga, către vale!!! Bine frate, dar de acolo venim! Am cercetat aerul, vântul, soarele și bobii, și am luat-o înainte, pe o firavă potecuță de iarbă. După vreo 50 de metri... ce să vezi - am ajuns exact la locul unde am întors mașina, când am luat-o pe celălalt drum!!! "Băi, ești prost? Băi, ești nebun? "

Am luat-o la dreapta și am urmat liniștiți drumul marcat, că - până la urmă - ăla era! Nu am mers prea mult și am ajuns la o așezare așa cum trebuie - cu cazare, cu muzeu ca lumea, cu un mic băruleț cu plăcinte, clătite, alea-alea! Și, pe un perete, avea o tăbliță pe care am mai văzut-o pe undeva, și pe care scria "Rețea turistică"!! No, așe!

Pe lângă cabane, se făcea un drum îngust, marcat cu punct roșu, pe care l-am urmat liniștiți. Drumul... o splendoare! Potecuța trecea prin mici pâlcuri de pădure și peste pășuni, pe care, normal "Bio vaca - bio păștea, bio musca - bio bâzâia, "... și bio Puiu - bio mergea, încântat fiind de peisajele cu pășuni și pâlcuri de pădure, cu proprietăți bine delimitate, și cu portițe bine îngrijite între proprietăți, una având chiar și un arc pentru revenire! Un drum, o frumusețe!

Apoi drumul a început să urce ușor prin pădure, pe poteci de pământ marcate de rădăcinile de suprafață ale brazilor. Nu după mult timp ajungem la Cascada Buciniș!!! Păi da, că fiind pe râul Buciniș, mai este cunoscută și sub acest nume Nu e foarte înaltă, vreo 15-20 de metri, și cade cam în două trepte.

Am revenit la mașină pe acelaș drum frumos, prin păduri și peste pășuni. Ne-am luat mașinica și am revenit (fără să ne întâlnim cu nimeni) la intersecția buclucașă!

După ce am făcut traseul, vă pot da următoarele sfaturi :

Dacă aveți timp și sunteți în formă, lăsați mașina la bifurcație și mergeți pe jos, pe drumul care MERGE ÎNAINTE. Nu e chiar foarte mult, e plăcut, și - mai ales - sigur!

Dacă vă simțiți mai obosiți, urcați pe DRUMUL DIN DREAPTA, lăsați mașina la acea casă-muzeu, și continuați drumul pe jos.

Dacă sunteți grăbiți și dispuși să riscați (v-aș recomanda să urcați mai de dimineață, când nu prea urcă lumea), atunci urcați pe drumul care MERGE ÎNAINTE, cât de repede puteți.

---

VIZUALIZĂRI: 1104 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI