ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 23.09.2020
DE Mika
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.08.09
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
SEP-2020
DURATA: 1 zile
Prieteni
2 ADULȚI
Raport PREȚ/CALITATE:
BUN

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Prin Buila Sălbatică - de la Schitul Pahomie pe Vanturarița Mare

TIPĂREȘTE

La inceputul lunii spetembrie am primit o invitație la o drumeție prin Munții Buila-Vânturarița, munți de care auzisem dar pe care i-am văzut numai din depărtare, din mersul mașinii.

Din cele citite și auzite de pe la iubitorii drumețiilor montane, știam că Munții Buila-Vânturarița sunt munți sălbatici, cu puține trasee marcate sau cu marcaj deficitar.

Parcă nu imi venea să cred că niște munți nu foarte inalți (inălțimea maximă de 1885 m este atinsă de Vf. Vânturarița Mare) și așezați destul de aproape de București nu sunt călcați la fiecare sfârșit de săptămână de sute de turiști, așa cum se intâmplă cu Bucegii sau chiar cu Făgărașii.

Trebuia neapărat să cunosc acești munți, și, cum singura modalitate prin care puteam să fac acest lucru era o drumeție pe potecile Builei, am acceptat imediat invitația.

Traseul pe care urma să mergem a fost următorul:

Schitul Pahomie – Stâna Oale – Curmătura Oale – Vf. Vânturarița Mare - Șaua Ștevioara – Schitul Pahomie.

Plecarea in traseu a avut loc la ora 7.30, motiv pentru care am dormit in corturi chiar lângă Schitul Pahomie, aflat la aproximativ 40 Km de Ramnicu Vâlcea.

La Schitul Pahonie am ajuns cu mașina. Din Râmnicu Vâlcea am urmat DN 64, drum care merge spre Băile Olănești. După aproximativ 14 Km, am părăsit DN 64 și am intrat in Valea Cheii, pe DJ 654. Până in satul Cheia drumul este asfaltat și destul de bun. Din Cheia urmează insă o porțiune de drum forestier, pe o porțiune de cca 10 Km, drum care merge de-a lungul Văii Cheia, practicabil cu orice tip de mașină.

La Schit am făcut doar o foarte scurtă oprire, dar câteva cuvinte despre acest lăcaș monahal se cuvin insă a spune.

Schitul poartă numele intemeitorilor lui, Pahomie Monahul și Sava Haiducul, care la 1520 au ridicat Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos.

Se pare insă că Pahomie este una și aceeași persoană cu ctitorul Mănăstirii Bistrița, marele ban Barbu Craiovescu. In aceste locuri s-a adăpostit banul impreună cu căpitanul Sava și alți câțiva prieteni ai Craioveștilor, in fuga lor din calea lui Mihnea cel Rău, domnitorul Țării Românești din acele vremuri. Banul Barbu Craiovescu a reușit insă să scape de urmăritori, iar după inlăturarea și asasinarea lui Mihnea cel Rău, banul ridică in acest loc un așezământ religios.

Deteriorat in mare parte, schitul a fost părăsit după anul 1880 pentru a fi reclădit in anul anul 1952 și sfințit in 1956. Picturile realizate in anul 1956 de către Stan Hermeanu au fost refăcute după 40 de ani de către ierodiaconul Popa Nicolae din Perișani.

Schitul este in prezent locuit de călugări și se poate vizita. Nu oferă cazare, informație pe care o citești chiar la intrare.

Am intrat in curtea schitului și am fotografiat biserica de sub stâncă. Locul este foarte frumos și liniștit, cu siguranță merită o vizită mai amănunțită.

M-am mulțumit insă cu această scurtă vedere a schitului și cu slujba de la miezul nopții pe care am auzit-o din cort (ațipisem, și a doua zi nu eram sigură dacă am auzit cântece bisericești sau cumva visasem).

După scurta oprire la Schitul Pahomie, am plecat la drum. Aveam de parcurs un traseu lung și dificil pe alocuri și nu prea aveam timp să zăbovim.

Intrarea in traseu se face la cca 100 de m după schit, și incepe in forță cu un urcuuș abrupt. Un indicator ne anunță că până in Curmătura Oale aveam de parcurs 4-5 ore și trebuia să urmăm marcajul punct galben.

După un prim urcuș accentuat, trecem de o porțiune de hățiș, apoi intrăm in pădure. Poteca urcă in continuare prin pădure, un urcuș nu foarte greu dar susținut. După aproape o oră și jumătate ajungem la Stâna Oale, așezată intr-o frumoasă poiană. Deși părăsită stâna este intr-o stare destul de bună, putând oferi adăpost la nevoie.

Urcușul continuă, de această dată prin gol alpin. Trecem și de o porțiune de grohotiș și după aproape patru ore ajungem in Curmătura Oale, la 1583 m. Aici am făcut o primă pauză, ca să ne odihnim, să mâncăm și să prindem puteri pentru următoarea parte a traseului.

Și chiar aveam nevoie pentru că a urmat un traseu greu, cu urcușuri și coborâșuri ca in Făgăraș și cu câteva cățărări pe stâncă ca in Piatra Craiului. Traseul este marcat cu bandă roșie și indicatorul ne anunța că până pe Vânturarița Mare aveam de parcurs 3-4 ore pe un traseu expus și interzis iarna. Deși recent marcat, semnele se pierd de multe ori, trebuie să fii foarte atent să nu te rătăcești.

Poteca urcă prin pădure, ajunge pe creasta stâncoasă unde se ingustează, merge printre jnepeni și grohotiș, coboară ca mai apoi să urce iar pe creastă. La un moment dat a trebuit să coborâm pe lângă o culme, pe o potecă alunecoasă care se termina fix deasupra unei prăpăstii. Cea mai sigură cale de a cobori a fost una tradițională, adică pe fund. Dar a urmai și urcușul, pe o stâncă inaltă și netedă, mărginită intr-o parte de jnepeniș. Dar, așa cum știți jneapănul este frate cu munțomanul așa că ne-am folosit de crengile lui pentru a ne cățăra. Și exemplele pot continua. Am trecut peste câteva porțiuni de grohotiș, am mers pe cărări inguste și expuse, am urcat pe vârfuri stâncoase și iar am coborât in zone mai ușoare. Toată această succeciune de poteci expuse, urcușuri și coborâșuri, jnepeniș si cățărări sau repetat timp de peste trei ore, până când am ajuns pe Vârful Vânturarița Mare.

Dar efortul depus a fost răsplătit pe tot parcursul traseului de frumusețea peisajului. Am avut noroc de o zi foarte frumoasă, așa că de jur imprejur se vedeau Munții Căpățânii, Coziei și chiar Făgărașii. Undeva in zare se vedea șerpuind, strălucind in soare, apele Oltului.

Pe tor parcursul traseului, de la Schitul Pahomie până pe Vânturarița Mare, nu ne-am intâlnit cu nimeni, nu am văzut picior de turist. Incă o dovadă că Buila este intr-adevăr un munte incă sălbatic și mai puțin cunoscut.

Pe Vârful Vânturarița mare am stat puțin mai mult, ca să facem fotografii și să ne mai tragem sufletul. Dacă te uiți doar la inălțimea vârfului, 1885 m, ai spune că este o nimica toată să ajungi acolo. Cam așa am gândit și eu inainte de tură, dar după șapte ore de mers, de urcat, coborât și cocoțat, mi-am schimbat total părerea. A fost mai ușor să ajung pe Moldoveanu decât pe Vânturarița Mare.

Dacă, așa cum v-am spus, până pe vârf nu am intâlnit alți turiști, aici situația s-a schimbat puțin. Urcau câțiva turiști pe vârf, pe un traseu mai ușor, dinspre Curmătura Builei. Unii chiar vroiau să continue pe traseul pe care venisem noi, spre Curmătura Oale.

După popasul pe vârf, am inceput coborârea. Dar să nu credeți că a fost ușor! A fost una dintre cele mai grele coborâri pe care am făcut-o, am coborât aproximativ 1100 m incontinuu, pe o pantă expusă și foarte inclinată. Pe indicator eram din nou atenționați că este un traseu dificil, și, chiar așa a fost. Practic, abia puteai să stai in picioare, trebuia să te sprijini permanent in bețe.

De pe Vânturarița Mare am urmat tot marcajul bandă roșie, am ocolit pe lângă Vârful Buila (1849 m) și am inceput coborârea spre Șaua Ștevioara, de care am trecut și am tot coborât până când am ajuns la drumul forestier de lângă Schitul Pahomie. Pe tot parcursul coborârii frumusețea peisajului ne ajuta să uităm de greutatea traseului. Se vedeau crestele stâncoase ale Builei, creste care păreau de neatins dar pe care noi tocmai fusesem. Aproape patru ore a durat coborârea, pe la ora 18.00 ajungând la mașini.

Eram obosită dar fericită că am reușit, că am văzut niște munți frumoși și puțin cunoscuți.

Traseul parcurs este, după părerea mea, mediu spre dificil, cu câteva porțiuni expuse care necesită cățărare. Pentru al parcurge trebuie o bună condiție fizică și ceva experiență in drumețiile montane. Este bine să mergeți cu cineva care a mai fost și cunoaște traseul, marcajele pierzându-se de multe ori printre pietre sau să aveți o aplicație bună de orientare pe munte. Recomand bețele de trekking, foarte utile la coborâre. Pe traseu nu există nicio sursă de apă, recomand să aveți intre doi și trei litri de apă.

Pentru cei care nu pot să parcurgă trasee grele pe munte, recomand o vizită la Schitul Pahomie, unde se poate ajunge ușor cu mașina. Puteți petrece in zona schitului câteva ore frumoase in natură, locul fiind foarte frumos.

Aceasta a fost prima mea experiență pe munții Buila, niște munți surpinzători de frumoși și cu trasee medii spre dificile.

Sper ca fotografiile să vă convingă de frumusețea acestor munți.


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Munți sălbaitici, cu peisaje de vis. De vizitat Schitul Pahomie dar și Schitul Pătrunsa aflat la aproximativ două ore de mers pe jos de Pahomie. Pentru iubitorii de drumeții montane, Munții Buila ii va surprinde și ii va pune la inceracre cu traseele frumoase și dificile pe alocuri.


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

Așa cum am mai spus, ce poate fi mai relaxant decât o tură pe munte?!


[fb]
---
Trimis de Mika in 23.09.20 22:43:25
Validat / Publicat: 24.09.20 08:58:25
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în MASIVUL PARÂNG

VIZUALIZĂRI: 1338 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Drumeție in Buila-Vânturarița
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 41600 PMA (din 31 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

14 ecouri scrise, până acum

webmasterX [24.09.20 08:57:58] »

Excelent & inedit

Mutat în rubrica "Drumeții prin Masivul Buila-Vânturarița, MASIVUL PARÂNG" (nou-creată pe sait)​

webmaster [24.09.20 09:20:53] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

webmaster [24.09.20 09:29:47] »

Articolul a fost deasemenea selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Mika [24.09.20 09:30:21] »

@webmaster:  Mulțumesc!

Dan&Emascris / TELEFON [24.09.20 12:15:17] »

Superbissim! ????????????​​​​

Ati parcurs un traseu lung, dificil, abrupt, expus, pe care nu se incumeta multi turisti. Ma bucur ca este oarecum marcat acum caci am citit documentare mai veche despre zona Curmatura Oale - Vf.  Vanturarita Mare in care nu aoarea ca si marcat iar dificultatea acestui segment este subestimata de cei neinformati care vin dinspre Buila. Cand am fost la Vf. Lui Roman in Capatanii am urmarit cu privirea tot lantul Builei Vanturarita care de departe nu pare asa abrupt ca in realitate si in pozele tale. ​​

​​Uimitor paianjenul galben din P20. ​​

Felicitari! Numai bine! ????

​​

​​

Mika [24.09.20 12:23:08] »

@Dan&Ema:  Dificultatea traseului este dată și de marcaj, care, deși făcut recent, mai dispare din când in când. Traseul insă poate fi făcut, așa cum ți-am spus, de oricine are cât de cât pregătire fizică și a mai fost pe munte. Este solicitant dpdv fizic, lung și cu multe urcușuri și coborâșuri. Eu cred că tu poți să il parcurgi. Este in schimb foarte frumos.   Mulțumesc de aprecieri!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Dan&Emascris / TELEFON [24.09.20 12:25:14] »

@Mika:  Pot cu conditia sa nu ma uit in adancul haului! ????

Mika [24.09.20 12:26:52] »

@Dan&Ema Nici eu nu prea mă uit, decât atunci când ajung sus, in loc mai sigur.  

mishu [24.09.20 19:44:26] »

@Mika:  SUPERB! votat cu mare drag.

Mikascris / TELEFON [24.09.20 19:46:21] »

@mishu:  Mulțumesc!  

mprofeanu [25.09.20 20:32:06] »

@Mika:  Ce frumos articol și cât de bine mi-a părut că ai fost acolo! Am fost și eu duminica trecută într-o drumeție mult mai mică în zonă, cele trei schituri, Iezer, Pahomie și Pătrunsa și am admirat masivul Buila- Vânturarița din depărtare, ce frumos arată!

Tur de forță ați avut, interesant drumul cu urcușuruși și coborâșuri pe măsură, articolul un adevărat ghid pentru cei ce vor să meargă acolo!

Și cred că a fost zdravăn traseul dacă ți s-a părut de nivelul Făgărașului sau al Pietrei Craiului!

Pozele întregesc și ele frumusețea traseului! 

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Mikascris / TELEFON [25.09.20 21:01:58] »

@mprofeanu:  Dacă ați fost acolo înseamnă că v-ați convins de frumusețea acelor locuri. Mie Mu-a plăcut mult. Traseul a fost lung și obositor mai ales la coborâre. Dar mu-am revenit repede. Foarte frumoși munți, chiar m-au surprins! Mulțumesc de aprecieri!  

tata123 🔱 [27.09.20 20:35:40] »

@Mika:  O grupă de munţi la fel de frumoşi ca toţi ceilalţi din lanţul carpatic; mulţumim pentru prezentarea realizată acestui traseu mai puțin descris pe aici. Mă bucur să citesc că accesul auto e destul de facil până la Schitul Pahomie, urmăresc de multă vreme starea drumului pentru o preconizată incursiune în zonă.

​În 2013 am ajuns până la Iezer într-un decor feeric de toamnă (vezi impresii); mă bate gândul unei excursii de toamnă la Pahomie și Pătrunsa.

Numai bine! ​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Mika [28.09.20 10:30:13] »

@tata123:  Asa cum am spus,   până la Schitul Pahomie se ajunge ușor, mai mergi aproximativ o jumtate de ora de la Iezer. Pana la Pătrunsa nu cred ca se poate cu masina, sau nu cu orice mașină, dar am ințeles că este un drum destul de ușor de parcurs pe jos. Călătorii frumoase!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, Mika, mishu, mprofeanu, tata123 🔱

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.088276863098145 sec
    ecranul dvs: 1 x 1