[Băile Daco-Romane] O duminică la Geoagiu-Băi

TIPĂREȘTE

Am lăsat să treacă două săptămâni de la reîntâlnirea cu Băile Daco-Romane din Geoagiu-Băi din considerentul de a nu scrie acest scurt review sub imperiul sentimentelor încercate în acea zi.

Se anunța un weekend de foc, acel ultim sfârșit de săptămână al verii calendaristice! Cu o săptămână în urmă fusesem două zile la pescuit, pe balta unei pensiuni mai degrabă modeste, dar unde piscina din dotare ne salvase de la expunerea prelungită la un soare nemilos! Așa că, hai să lăsăm pescuitul și să căutăm o oază propice pentru bălăceală!

Nu pot să spun că zona centrală a județului Hunedoara duce lipsă de așa ceva atâta timp cât există ștranduri în Deva, Hunedoara și Călan, AquaPark la Orăștie, Complexul "Steaua Mureșului" la Rapolt, Călan-Băi cu ale sale ape termale și Băile Daco-Romane de la Geoagiu. Câștig de cauză a avut cea din urmă locație, unde nu mai fusesem de vreo trei ani.

Duminica dis-de-dimineață ne pornim la drum, eu și soția, cu gând să ajungem înainte de ora 9, când bănuiam că se deschide ștrandul. Cei 50 km care ne despărțeau de destinație au fost parcurși repede, astfel că pe la 8.30 parcam (contra sumei de 5 lei) și ne îndreptam spre intrare. Unde, stupoare: zeci de clienți la casele de bilete și pe culoarul de intrare! Plătim (30 lei/adult), intrăm și începem febrili să căutăm două șezlonguri, la umbră sau sub umbrelă, dacă se poate!

Nici o șansă, ne mulțumim că găsim și în plin soare, doar am venit să ne bălăcim, iar bazinele sunt la doi pași! Fac un calcul rapid și destul de aproximativ din care rezultă că ori ștrandul se deschisese cu cel puțin o oră înainte de sosirea noastră, ori o parte din vizitatori dormiseră aici peste noapte! (sic!)

Nu ne formalizăm, eu personal mă autosugestionasem cu ideea că la un moment dat se va sista accesul în incintă pe motiv de distanțare... fizică, socială, fie cum o fi, distanțare să fie! Cam brutal saltul de la “aerisitele” plaje grecești, la ceea ce se transforma într-un “sfârșitul lumii” la Geoagiu! Lumea continua să sosească, spațiile dintre oameni deveneau tot mai mici, puzderie de cearșafuri și pături invadaseră tot ce însemna porțiune cu iarbă sau cu beton, astfel că trecurăm curând la proba de slalom pentru a intra și ieși din bazin!

Complexul are în dotare un bazin mic pentru copii, un bazin mai măricel cu apa între 1,2 - 1,9m (să zicem bazinul 2), bazinul central cu adâncime între 1,8 – 3,3m și trei trambuline, toate cu apă termală și bazinul de dimensiuni olimpice cu apă rece. Las fotografiile să ilustreze aglomerația din ele, după orele prâzului...

Și pentru că veni vorba de prânz, să vedem ce posibilități de servire a mesei ne oferă Complexul: în incinta ștrandurilor o linie de autoservire a cărei ofertă și prețuri le găsiți într-una din poze și alte câte puncte unde se vindeau gogoși americane, porumb fiert, shaorma și bere draft (de la 4 la 7 lei paharul de 400 ml, 5 lei doza de 500 ml), iar în exterior 4 terase cu un meniu diversificat, dar unde după orele 12 nu găseai decât cu mult noroc și cu și mai multă răbdare o masă liberă! Am mâncat un platou țărănesc (70 lei) destul de consistent și de bun.

Îmi pare rău că nu am avut cuvinte de laudă pentru un loc, de pe meleagurile mele hunedorene, unde am petrecut momente frumoase în anii trecuți, dar sincer nu am găsit nici un motiv care să mă determine...

Cu o organizare mai atentă și cu respectarea de către administratori a minimelor și elementarelor reguli impuse de situația actuală, o zi la Geoagiu-Băi s-ar fi putut transforma într-o experiență plăcută! Din păcate...

---

VIZUALIZĂRI: 2462 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI