La pas prin Roman

TIPĂREȘTE

Din Piatra Neamț, spre Iași sau spre Vaslui, am trecut de nenumărate ori prin Roman, dar niciodată n-am avut timp pentru un popas fie el oricât de mic. Ani întregi Romanul a fost pentru mine doar podul peste apa Moldovei de la intrarea în oraș și drumul șerpuind prin centru, cu Biblioteca Municipală pe partea stângă și cu Hotelul Roman pe partea dreaptă.

În această vară, părăsind Bucureștiul plin de restricții pandemice pentru o minivacanță în Neamț, am decis că Roman - un oraș cu o adâncă istorie - trebuie neapărat vizitat. Chiar dacă nu vom reuși să cuprindem la prima vizită toate obiectivele propuse, important era ca începutul să fie făcut.

Din Bulevardul Roman Mușat, virând la dreapta pe lângă Biserica „Precista Mare” , intrăm în Strada Alexandru cel Bun, stradă care duce la Cetatea Veche a Romanului, la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe” , precum și la alte lăcașuri și clădiri aparținând bisericii.

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului se află pe Strada Alexandru cel Bun, la numărul 5, dar ăsta este un amănunt lipsit de importanță pentru că turla înaltă a clopotniței construită în sec. XVIII-XIX este cel mai bun reper.

Neexistând nici o mărturie documentară în acest sens, nu se cunoaște cu exactitate data constituirii Episcopiei Romanului, istoricii încă cercetând arhive și făcând supoziții în legătură cu acest aspect. Deoarece în cartea domnească din 16 septembrie 1408 prin care Alexandru cel Bun dăruia două sate Bisericii „Sfânta Vineri” , „care-i în târgul Romanului unde odihneşte sfânt-răposata maică cneaghina Anastasia” nu se face referire la existenţa unei episcopii în Roman, se consideră că la acea dată, pe locul actualei episcopii, exista un lăcaş cu hramul „Sfânta Vineri” . Era o biserică domnescă din moment ce voievodul ţării o alesese ca loc de veşnică odihnă pentru mama sa. Istoricii concluzionează că prima biserică de zid la Episcopia Romanului a fost ridicată într-o perioadă anterioară domniei lui Alexandru cel Bun, probabil prin grija tatălui acestuia, voievodul Roman I (1391-1394), căruia „Târgul de Jos” i-a moştenit şi numele. În mod sigur se cunoaște faptul că în 1415, în timpul lui Alexandru cel Bun, biserica a fost pictată.

Biserica pe care o vedem și noi astăzi a început a se construi în timpul domniei lui Petru Rareș, în 1542, iar lucrările au durat 8 ani. Executată sub conducerea meşterului Luca din Bistriţa şi sub supravegherea episcopului Macarie, construcția a fost finalizată prin grija soţiei lui Petru Rareş, Elena Doamna şi a fiilor săi Iliaş, Ştefan şi Constantin, după cum se înțelege din pisania în care - ulterior - numele fiului cel mare, Iliaş, a fost şters ca urmare a convertirii sale la credința islamică.

Ansamblul cuprinde Catedrala episcopală cu hramul „Sf. Parascheva” , Casa Veniamin Costachi, un palat episcopal, turn clopotniță și zid de incintă. Într-o zi de lucru așa cum a fost cea în care am ajuns noi acolo, în curtea cu alei mărginite de flori era o liniște adâncă. Doar o măicuță robotea la curățenie în fața bisericii. Am intrat și am fost fascinați de bogăția ornamentală a catapetesmei, a amvonului și a stranelor, precum și de icoana Maicii Domnului cu Pruncul despre care se spune că a fost adusă de la Kiev în sec. XVIII.

Casa Veniamin Costachi din incinta ansamblului episcopal este una dintre cele mai vechi și mai valoroase construcții laice care au dăinuit în oraș. Ridicată în sec. XVIII, casa a fost locuită de Veniamin Costachi - ierarhul cărturar care a păstorit la Roman în perioada 1796-1802.

Biserica „Precista Mare” situată pe Bulevardul Petru Mușat, nr. 101, nu departe de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, este o ctitorie voievodală, înălțarea ei datorându-se Doamnei Ruxandra Lăpușneanu - văduva lui Alexandru Lăpușneanu și fiului lor Bogdan al V-lea. Biserica a fost construită în anul 1569, pe locul unui lăcaș mai vechi, din lemn, primul ridicat pentru locuitorii târgului. Este de ajuns să descifrezi pisania pentru a înțelege de câte ori a fost refăcută această ctitorie: „Această Sfântă biserică unde se prăznuiește Adormirea Precistei, întâi a fost zidită de Doamna Ruxandra, maica lui Bogdan Voievod, la 1569. Al doilea s-au zidit de iznoavă de episcopul Ioanichie, cu ajutorul domnului Constantin Racoviță Voievod, la 1753, și s-au dat metoh Sfântului Spiridon din Iași. Al treilea s-au zidit din nou de arhimandritul Gherasim Putneanul, la 1787, care au făcut și începerea spitalului. Al patrulea iarăși stricându-se s-au zidit din nou de arhimandritul Gherasim Bucovineanul, care au mai sporit în spital zăci crevaturi, la 1826. Al cincilea fiind hrăntuială de cutremurile urmate s-au stricat până la un locu și s-au zidit de egumenul Macarie Basarabeanul, cu ai săi bani, carele au mai sporit și douăzeci de crevaturi în spital, mijlocind și cumpărarea binalei pentru patruzeci crevaturi. Domnind Domnul Mihail Grigoriu Sturdza Voievod, iar mitropolit fiind preasf. Veniamin Costachi, 1838, oct. 21. “

La exterior decorația bisericii este sobră, alcătuită doar din șiruri de ocnițe pe turlă și sub cornișă. Ferestrele au ancadramente cu motive florale și arce în acoladă. Turnul clopotniță, el însuși un monument istoric, construit în sec. XVIII și reparat în secolul următor când i s-au adăugat și patru contraforturi masive, este dreptunghiular, cu două etaje și este amplasat chiar la stradă.

Ceva mai departe, pe Strada Veronica Micle, se află alte două edificii religioase importante pentru istoria orașului - Biserica Armenească și Biserica Albă.

Fosta Biserică Armenească, astăzi Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Str. Veronica Micle, nr. 13, este un monument istoric.

Biserica înălțată de comunitatea armeană din Roman în anul 1609, este impunătoare și are două turle, pe unul dintre ele fiind montat un ceas. Pisania originală transcrisă și plasată pe zidul exterior al bisericii informează: „Prin grija, milostivirea și voința lui Dumnezeu... și întru gloria Născutului de la Densulu, în aceste timpuri rele, a alesu Dumnezeu un omu bunu numitu Domnului Agropșa, care a ziditu acestu templu în numele Maicii Domnului, spre pomenirea numelui seu și a sociei sale Domnei Mughala și a părinților sei Domnului Vastanu și Dolvath și a fiiloru sei Dom. Vastanu, Daco și a Dom. Donigu și a fiiceloru sale Melușa și Dolvath în anul 1058 septembrie. Părintele Khacianduru. " Dedesubt, apare mențiunea: „Anul 551 d. Hr = anul 1 al erei armene, deci 1058 + 551 = 1609 d. Hr.”

Mai există o inscripție pe peretele nordic din care aflăm că edificiul actual este rezultatul unor lucrări mai recente, executate între anii 1863-1868 sub conducerea arhitectului bavarez Johann Brandel din Deggendorf. Deoarece comunitatea armeană din Roman era numeric în scădere drastică, iar biserica părăsită începuse a se ruina, Episcopia ortodoxă a obținut (în martie 1981) de la Arhiepiscopia Armeană din București cedarea edificiului în folosință pe termen nelimitat.

Intrarea în biserică se face fie prin partea de vest, pe sub clopotniță, fie prin partea de sud, printr-o anexă din dreptul naosului. Interesante și mai puțin obișnuite la bisericile ortodoxe sunt cele două ferestre-rozetă amplasate deasupra celor două intrări.

Biserica Albă, cu hramul „Sfintii Voievozi” , situată pe Str. Veronica Micle, nr. 17, a fost construită în anul 1615 de domnitorul Ștefan II Tomșa și refăcută în anul 1695 de spătarul Vasile Cantacuzino. Pisania de deasupra intrării în pronaos menţionează: „Această sfântă mănăstire fost-au zidită din temelie de fericitul domn Io Ștefan Voievod. Iară după 100 de ani risipindu-se, ziditu-s-au cum se vede de dumnealui Vasilie Cantacuzino vel spătar, nepot dintr-o nepoată de fiică a acestui pomenit domn, întru slava lui Dumnezeu și întru iertarea păcatelor sale. 7204 sept 1 (1695)” .

Pisania din 1695 este împodobită în partea superioară cu blazonul Cantacuzinilor (vulturul bicefal purtând coroana imperială) şi cu monograma celui ce a iniţiat refacerea lăcașului.

Regret că nu am putut vedea și în interior această biserică masivă, cam înghesuită între construcțiile moderne din jur. Aflasem că are o catapeteasmă sculptată cu mare artă, cu flori și viță de vie cu struguri. Executată în 1922, catapeteasma a fost pictată de Ludwig Branner.

În urma lucrărilor de sistematizare a zonei, puțin înainte de Revoluția din 1989, turnul-clopotniță a fost demolat și reclădit la câțiva metri de biserică.

În Roman mai sunt încă multe alte edificii religioase, fiecare cu povestea sa și cu caracteristicile sale. Noi ne-am oprit doar la cele patru menționate, dar, poate că la o nouă vizită, vom încerca să descoperim și cele ce au a ne arăta și celelalte: Biserica „Precista Mică” din Str. Sucedava - fără turle, cu turn-clopotniță construit separat, Biserica „Sfântul Nicolae” din Str. Bradului, nr. 2, despre care aflasem că deține o uriașă lumânare de ceară donată în anul 1707 de breasla romilor, Biserica Sfinților Părinți Ioachim și Ana din Str. Victor Hugo - construită din lemn, în stil maramureșean, precum și Biserica Romano-Catolică „Isus Bunul Păstor” situată pe Str. Sucedava, nr. 4 (doar una dintre cele patru biserici catolice din oraș).

Planul vizitei noastre în Roman cuprindea, pe lângă cele mai importante edificii religioase și câteva vechi construcții laice, astăzi declarate monumente istorice de importanță locală.

Casa Ioachim din Bulevardul Roman Mușat, nr. 19, este fără îndoială cea mai frumoasă construcție veche din oraș. Clădirea înscrisă în lista monumentelor istorice din județul Neamț, adăpostește în prezent Biblioteca Municipală „George Radu Melidon” . Construită în 1864 de Vasile Ioachim, un înstărit negustor, casa a fost decorată de meșteri venețieni. Facă ajungeți la Roman, merită să vă opriți câteva clipe în fața acestei construcții cu frontoane și colonade, cu ferestre înalte și cu două statui feminine, cu verandă la intrarea principală și cu cel mai reprezentativ element al clădirii - turnul de influență florentină.

Fondul de carte inițial al bibliotecii - 216 cărți - a fost donat în 1885 de profesorul George Radu Melidon (1831-1897) al cărui bust poate fi văzut în curtea edificiului.

Casa vornicului Done din Str. Bogdan Dragoș, nr. 91, este un monument istoric aflat în paragină. Datând de la sfârșitul sec. XVIII, cumpărată de vornicul Grigore Done în 1825 când s-a stabilit în oraș, această casă mai este cunoscută și sub numele de „Casa Celibidache” deoarece aici s-a născut, în 1912, Sergiu Celibidache, unul dintre cei mai valoroși dirijori ai tuturor timpurilor, director muzical și dirijor al Orchestrei Filarmonice din München în perioada 1979-1996.

Casa căminarului, vornicului și apoi spătarului Grigore Done, a găzduit Liceul de Artă din oraș. În prezent, această casă-monument nu mai amintește prin nimic de gloria de odinioară. Ascunsă de arbori, are în față un bust al marelui muzician Sergiu Celibidache și un panou amplasat vizibil pe care scrie „Pericol de prăbușire” .

Casa Nevruzzi din Str. Cuza Vodă, nr. 16, a fost construită în prima jumătate a sec. XIX. În prezent, această casă găzduiește Muzeul de Istorie. Edificiul masiv, în stilul caselor boierești ale acelei perioade, prezintă elemente arhitecturale specifice barocului târziu. Casa Nevruzzi care a găzduit în timpul Primului Război Mondial pe regele Ferdinand și pe regina Maria, a fost rând pe rând casă de locuit, cabinet de partid, liceu comercial și casă de copii.

Casa Nevruzzi, actualul Muzeu de Istorie din Roman, se remarcă datorită arhitecturii sale, dar și prin pictura și decorația celor trei plafoane realizate de Ludwig Branner în 1884.

Casa Fălcoianu din Str. Cuza Vodă, nr. 20, declarată monument istoric, aflată peste drum de Casa Nevruzzi, constituie Corpul B al Muzeului de Istorie Roman.

Nu am intrat în această casă, dar placa de marmură montată pe zidul exterior, spre stradă, informează că în această casă a locuit în perioada 1937-1950 medicul chirurg Nicolae Fălcoianu cel care a lucrat la Spitalul de la Biserica „Precista Mare” din Roman, spital militarizat odată cu intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial.

Casa Johan Simion Brukner a fost construită după anul 1803 când spițerul s-a stabilit la Roman. Despre această casă știam doar că se află în apropierea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, dar, neavând o adresă, n-am știut unde să o căutăm. Mai târziu, acasă, am aflat că rămășițele Casei Johan Simion Brukner pot fi văzute în Str. Speranței, nr. 11, în incinta spitalului. Pe internet am văzut și un mic film care prezintă casa degradată, așezată pe marginea terasei care domină lunca Moldovei, cu fațadă cu fronton și coloane. La o viitoare vizită în Roman, vom ști unde să o căutăm.

Încheiere

Orașul Roman, menționat în cronici încă din sec. XIV, oraș care a luat numele întemeietorului său - Roman I Mușat - merită din plin vizitat. Regret că până acum nu i-am acordat atenția cuvenită. Roman a fost de-a lungul istoriei sale unul din cele mai importante centre urbane din Moldova, un oraș cosmopolit în care și-au găsit sălaș mai multe grupuri etnice, pe langă comunitatea românească aici viețuind comunități de armeni, de evrei, dar și o importantă comunitate catolică. Toate acestea și-au lăsat puternice amprente asupra orașului, toate acestea au dat lumii, de-a lungul timpului, mari personalități. Sunt prea mulți oameni de seamă care s-au născut sau au locuit temporar în Roman pentru a-i putea aminti aici. Dacă sunteți interesați, căutați informații pe internet sau - și mai bine - încercați să le dați de urmă vizitând orașul Roman. Eu sunt abia la început.

---

VIZUALIZĂRI: 1721 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI