Mănăstirea Recea - Vrancea

TIPĂREȘTE

De la Statuia ecvestră A. V. Suvorov din comuna Dumbrăveni, continuând doar câțiva kilometri spre Focșani, un indicator semnalizează direcția către Mănăstirea Recea. În drumurile noastre, am remarcat adesea acest indicator, dar niciodată nu am avut timp să ne abatem pe drumul comunal, la stânga, cu intenția de a ajunge la vechiul lăcaș monahal. Distanța este de doar 5 km.

Drumul șerpuind la început prin satul Dragosloveni, printre gospodării cu livezi și vii, înainte de intrarea în satul Gura Caliței, virează la stânga, spre mănăstire. Există acolo și un indicator. Această ultimă parte, de aproape 2 km, printre dealuri și câmpuri cultivate, este în urcuș ușor. Mănăstirea Recea este situată la marginea satului Cândești, comuna Dumbrăveni, pe valea pârâului Recea, cel care i-a dat și numele.

Dacă doi dintre cei mai apreciați colegi ai noștri - @Crazy_Mouse și @Yersinia pestis - au vizitat Mănăstirea Recea primăvara, respectiv toamna, în anul 2014, eu am vizitat-o vara, în acest an. Despre același așezământ monahal vrâncean scriu și eu câteva rânduri cu intenția ca lor și tuturor celor care, eventual, vor citi rândurile mele, să le comunic faptul că acum și ultima parte a drumului (cea despre care ei povesteau că este neasfaltată) acum este netedă ca-n palmă, fără a-ți forța mașina în vreun fel.

La capătul drumului, parcarea (o porțiune largă, asfaltată), precum și un panou pe care scrie „Biserica Nașterea Maicii Domnului” , ne avertizează că am ajuns la destinație. În dreapta, dincolo de poartă, este prima curte a mănăstirii. Iarba verde, livada de peri cu fructe gata să dea în pârg și coasta dealului împădurit mărginesc aleea pietruită care te conduce la cea de-a doua poartă lucrată mai îngrijit, cu încrustații. Pe unul dintre stâlpi, un afiș amintește vizitatorilor necesitatea de a se proteja anticovid. De altfel, am remarcat grija pentru protecția anticovid și la intrarea în biserică, precum și la intrarea în micul magazin bisericesc. Mănăstirea Recea a fost singurul lăcaș monahal pe care l-am vizitat, la care am observat că sunt puse la dispoziția vizitatorilor nu doar dezinfectante, ci și măști de protecție.

De îndată ce am ajuns în fața bisericii și am încercat ușa care era închisă, a apărut o măicuță care ne-a descuiat. Tot cu ajutorul ei, de la magazinul bisericesc, am achiziționat broșura “Mănăstirea Recea” editată de Episcopia Buzăului și Vrancei, lucrare de care - alături de pisania pe care am fotografiat-o și am analizat-o ulterior - m-am folosit pentru redactarea acestui articol.

La plecare, aceeași măicuță ne-a dăruit trei cărți poștale ilustrate reprezentând vechi icoane păstrate în muzeul mănăstirii, icoana de hram a bisericii mănăstirii, precum și imagini interioare și exterioare ale bisericii.

Scurt istoric

În lucrarea sa “Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților” editată de Episcopia Buzăului și Vrancei în 1983, istoricul Nicolae Stoicescu afirmă că Schitul Recea datează de la sfârșitul sec. XVII și a fost refăcut în 1802-1804.

Primul ctitor a fost clucerul Mănăilă Mărăcineanu, boier buzoian, fost mare căpitan în slujba voievodului Șerban Cantacuzino. Biserica Schitului Recea fondată de acesta în 1685 nu se mai păstrează, ea fiind distrusă de trecerea timpului, precum și de năvălitorii turci, tătari și polonezi.

Actuala biserică - având ca zile de hram “Nașterea Maicii Domnului” și “Sfântul Ierarh Nicolae” - a fost zidită în 1802-1804. Până la secularizarea averilor mănăstirești (1864) Schitul Recea a fost un lăcaș pentru călugări, abia mai târziu devenind un așezământ pentru călugărițe. Până în 1940, biserica schitului a deservit și sătenii din Bordești a căror biserică a fost distrusă de o alunecare de teren. Cutremurul din 1940 a avariat grav biserica schitului, iar câțiva ani mai târziu vor începe lucrări de reparații ale construcției și de refacere a picturii.

Ca și multe alte așezăminte monahale din țară, în anul 1959, prin Decretul 410 emis de comuniști, Mănăstirea Recea a fost desființată. Treptat, viața monahală a fost reluată. În perioada 1985-1990 s-au făcut lucrări de consolidare la biserica avariată în urma cutremurului din 4 martie 1977 ocazie cu care s-a construit și o nouă clopotniță, precum și o trapeză și câteva chilii. După 1990, când viața monahală a fost reorganizată, la Mănăstirea Recea s-a ridicat și paraclisul cu hramul “Sfânta Treime” și s-a pictat interiorul bisericii mari.

Vizita noastră

Atunci când am fost acolo, într-o zi de lucru, eram singurii vizitatori, așa încât am putut admira în voie pictura interioară executată în tehnica “fresco” în 1994-1995 de preotul Petre Brașoveanu din Buzău. Fără a deranja pe nimeni, am și făcut câteva fotografii. Impresionează catapeteasma (datând din anul 1987), candelabrele și mai ales delicata lucrătură în lemn de la strane și de la restul mobilierului. În pronaos, pe peretele de lângă intrare se remarcă chipul Preasfințitului Părinte Episcop Epifanie Norocel, cel căruia i se datorează revigorarea vieții monahale la Mănăstirea Recea.

Biserica are formă tradițională, cu altar, naos, pronaos și pridvor închis (o prelungire a pronaosului). Acoperișul susține o turlă hexagonală, înaltă, înconjurată de alte patru turle mai mici, toate terminate cu câte o cruce.

În incintă remarcăm altarul de vară, un monument ridicat în amintirea tuturor eroilor români, o cișmea inscripționată cu anul 1993, decorată cu scena Mântuitorul de vorbă cu Samarineanca la Fântâna lui Iacob din Ierusalim. Această cișmea a fost sfințită cu apă adusă din Ierusalim de la Izvorul Maicii Domnului, Izvorul Sfântului Ioan Botezătorul și din Iordan - râul sfânt. De remarcat este și un umbrar circular, cu bănci pentru odihnă, în mijlocul căruia o fântână arteziană azvârle către cer stropi răcoroși.

Nu trebuie să uit a menționa că în anul 1995 la Mănăstirea Recea a fost amenajat un muzeu care expune obiecte bisericești cu valoare de patrimoniu: icoane vechi de peste două secole, o Evanghelie din 1749, un clopot de 70 kg donat mănăstirii în 1847, precum și veșminte preoțești. O cărămidă având inscripția „Antipa monahul. 1877" descoperită în timpul săpăturilor pentru reconstrucția bisericii, chiar pe locul Altarului, este mărturia vechimii Schitului Recea pe aceste locuri.

Nu vreau să închei fără a menționa grija și atenția cu care este amenajat spațiul verde din incintă. Sunt atât de multe flori, în ghivece, în straturi de pământ, în aranjamente cu pietre și cactuși, în micul cimitir de lângă poartă…

Mănăstirea Recea este un colț de rai. Departe de zgomotul lumii, acolo vă veți regăsi liniștea sufletească.

---

VIZUALIZĂRI: 1365 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI