Natura si spiritualitate in Bucovina

TIPĂREȘTE

Aceasta zi ar fi trebuit sa fie dedicata unui traseu spectaculos care porneste de la Cabana Rarau catre Pietrele Doamnei, unice in Romania. Desi vremea nu se anunta prielnica unui traseu montan, nu am renuntat la idee, asa ca ne-am urcat in masina si am pornit din Campulung Moldovenesc, prin Pojorata catre Transrarau si de aici spre Cabana Rarau. Am oprit in parcarea cabanei, inchisa pentru renovare, ne-am echipat de ploaie si am decis sa facem macar cativa pasi, poate, poate, zarim ceva din Pietrele Doamnei, care in zilele senine, s-ar fi vazut de la distanta, insa intr-o zi cetoasa si ploioasa ca aceasta, nicidecum.

Singuri, singurei, am pornit in plimbarea lejera pe traseul tematic„Povestea muntelui I’’, marcat cu cruce albastra, asa cum indica panoul de prezentare, prin padure si dupa circa 15 minute am ajuns la poalele stancilor. Chiar m-a impresionat peisajul si m-am simtit ca un liliput in tara uriasilor, pentru ca mi-a aparut in fata ochilor, in toata splendoarea, o stanca uriasa (privita de jos, de la poale), care in atmosfera cetoasa parea chiar„creepy’’.

Traseul pana in varf dureaza cam 2 ore, insa in conditiile date, umezeala, ploaie, ceata era total neindicat sa il continuam, prin urmare, ne-am intors in parcare si ne-am promis ca ne vom intoarce cu siguranta alta data.

Pentru ca imi plac legendele, iar o asemenea creatie a naturii nu putea sa nu aiba una, se spune ca Petru Rares si-a trimis familia intr-o pestera din munti, impreuna cu toata averea sa, pentru a le proteja de turci. Cu toate acestea, otomanii le-au gasit, iar Doamna Elena si fiica domnitorului au inceput sa se roage pentru a fi salvate. In acel moment, bucati din stanca s-au desprins si au cazut peste locul in care era ascunsa averea domnitorului, ingropand-o, cu tot cu atacatori.

Ziua anuntandu-se„comsi-comsa’’ din cauza ploii, ne-am hotarat sa tragem o fuga pana in Vatra Dornei, pe care nu am mai vazut-o de circa 25 ani. Am oprit exact la Parcul central, care se intinde pe aproximativ 50 ha si ne-am plimbat pe aleile acestuia, in cautarea veveritei Mariana, trecand pe langa grupul statuar cu busturile lui Eminescu, Caragiale, Sadoveanu, Negri, Enescu, Porumbescu, aflate pe aleea principala, pavilionul japonez si cladirea monument a izvorului de apa minerala Sentinela. Am iesit din parc si am urcat pana la partia de ski Veverita, pentru un view asupra orasului. Ne-am intors la masina si am pornit mai departe in regiunea istorica a Bucovinei, pentru a vizita alte doua manastiri construite de domnitorii moldoveni.

Prima dintre ele este manastirea Humor, construita in 1530, în perioada domniei aceluiasi Petru Rares. Inaintea acesteia, a existat o alta asezare manastireasca ridicata in vremea lui Alexandru cel Bun, care s-a prabusit din cauze necunoscute.

Pentru actuala biserica de piatra, ctitorul a ridicat chilii pentru calugari si ziduri inconjuratoare. 100 de ani mai tarziu, domnitorul Vasile Lupu a inconjurat biserica cu ziduri de piatra si a construit un turn masiv cu parter si trei etaje. Biserica detine ata in interior, cat si in exterior, picturi in fresca, a caror unicitate este data de diferitele nuante de rosu, culoare specifica acestei biserici. Biserica este inclusa in Patrimoniul Mondial UNESCO, pe lista manastirilor pictate din nordul Moldovei si are ca hram Adormirea Maicii Domnului si Sfantul Mucenic Gheorghe.

In curtea interioara a manastirii se afla un altar frumos, incarcat cu flori si aranjamente, pe care le-am regasit si in interiorul bisericii. Am intrebat o maicuta grabita, care ne-a spus ca acum cateva zile biserica fusese resfintita, ca urmare a unor lucrari de restaurare.

Pictura de pe peretele nordic este afectata de intemperiile vremii, cele mai bine pastrate fiind cele de pe fatada sudica. Nu am reusit sa zabovim prea mult, ploaia deasa ne-a gonit catre masina, de unde am pornit catre cealalta bijuterie a Moldovei, manastirea Voronet.

Am ajuns aici aproape de ora inchiderii, insa avantajul a fost ca ploaia s-a oprit, astfel incat am putut s-o admiram in tihna. Zidul masiv care imprejmuieste manastirea are rolul de a proteja picturile, fiind construit mai recent, iar vizitatorii nu pot vedea celebra mananastire din departare.

Odata cu noi, au intrat pe poarta manastirii alte trei familii si pentru a pastra distantarea sociala, am preferat sa ne asezam pe o banca si sa privim uimitorul„albastru de Voronet’’. Supranumita „Capela Sixtina a Estului” , este una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Stefan cel Mare care pastreaza arhitectura initiala iar albastrul unic, viu, a rezistat datorita tehnicii de lucru aplicata. Desi reteta nu mai este cunoscuta, tehnica este bine stiuta, mesterii aplicand vopseaua atunci cand peretii bisericii nu se uscasera inca.

Biserica manastirii a fost construita intr-un timp foarte scurt, 3 luni si 3 saptamani, picturile interioare datand in cea mai mare parte de pe vremea lui Stefan cel Mare, iar frescele exterioare sunt realizate in timpul domniei lui Petru Rares. Acestea surprind personaje biblice viu colorate, pictate in ipostaze firesti (arhangheli care sufla in buciume), astfel ca unele elemente religioase se impletesc cu elemente de folclor.

Cea mai importanta si impresionanta fresca e cea de pe peretele vestic, unde e figurata Judecata de Apoi. Aceasta a juns sa fie comparata cu creatia lui Michelangelo din Capela Sixtina, deoarece detaliile ei arata o cunoastere temeinica a invataturii despre judecata.

De cativa ani a inceput restaurarea bisericii si a picturilor exterioare, una din fatade fiind acoperita de schele. Nu ne ramane dacat sa speram ca Albastrul de Voronet va ramane acelasi albastru unic.

---

VIZUALIZĂRI: 1608 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI