EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Pe Drumul lui Deubel (La Lanțuri) - un vis implinit
TIPĂREȘTEIn acest review voi povesti depre o tură in Munții Piatra Craiului, o tură pe cât de grea pe atât de frumoasă, la sfârșitul căreia am fost epuizată dar fericită că am reușit.
Știu că foarte mulți dintre cei care vor citi povestea acestei ture, nu vor putea să urmeze integral acest traseu, dar sper să o faceți măcar virtual, cu ajutorul vorbelor mele insoțite de fotografii.
Sunt insă părți din traseu care pot fi făcute mai ușor, mai ales de cei care au mai mers sau merg mai des pe munte.
Este vorba de o ascensiune pe Vârful la Om sau Piscul Baciului, cel mai inalt vârf din Munții Piatra Crai.
Sunt mai multe trasee care duc la acest vârf, noi am ales să urcăm pe porțiunea numită La Lanțuri-Zaplaz și să coborâm spre Prăpăstiile Zărneștilor.
Traseu și marcaje:
Plaiul Foii – Zaplaz - bandă roșie - o oră – traseu ușor spre mediu.
Zaplaz – La Lanțuri – Vf. La Om – bandă roșie – 3-3,5 ore – traseu dificil
Vf La Om – Refugiul Grind – La Table – bandă roșie – 2-2,5 ore – traseu mediu
La Table – Cheile Pisicii – Prăpăstiile Zărneștilor – cruce roșie + bandă albastră
Echipament obligatoriu:
Bocanci cu talpă rigidă dacă urcați pe La Lanțuri sau chete trei sezoane dacă mergeți pe traseele mai ușoare., cască de protecție.
Rucsac pentru o tură de o zi, bețe, geacă pentru ploaie și vânt, pantaloni trekking, mănuși escaladă, frontală, dulciuri, sendvisuri, glucoză, energizante, etc„apă (cca 205 litri), trusă medicală cu strictul necesar (bandaje, calmante, etc.).
Ca să putem pleca cât mai devreme dimineața, ne-am intâlnit cu o seară inainte in zona Fântâna lui Botorog, unde este un spațiu de campare. Am petrecut prima noapte la cort, in susurul râului Zărneștilor.
A doua zi ne-am trezit la 5 dimineața. Două mașini au fost lăsate la intrarea in zona Prăpăstiile Zărneștilor, locul unde urma să se termine drumeția iar cu celelalte trei mașini am plecat spre Plaiul Foii.
Traseul incepe de la vreo doi Km de cabana Plaiul Foii, unde am lăsat mașinile și, echipați de drum și cu multă voie bună am pornit la drum. Era ora 7.30, ziua se anunța foarte frumoasă, tocmai bună de o cățărare pe stâncile Craiului. Marcajul pe care trebuia să il urmăm era bandă roșie.
După o scurtă porțiune de drum forestier a inceput un urcuș susținut, de-a lungul râului Văii Șpirlea. După o porțiune de pădure am ieșit intr-un loc mai deschis de unde vedeam intreaga creastă stâncoasă și albă a Craiului. Acolo sus urma să ajungem, iar ce vedeam arăta pe cât de infricoșător pe atât de tentant.
Poteca ajunge la un moment dat la un izvor – Sipotul Spirlea, de unde ne-am aprovizionat cu apă. Era ultima sursă de apă de pe traseu, așa că ne-am făcut provizii serioase. Eu am avut trei litri și pentru mine a fost suficient.
După oprirea la izvor, am mai urcat cca 10 minute și am ajuns la Refugiul Șpirlea, aflat pe Muchia Șpirlea, la altitudinea de 1410 m.
Refugiul a fost construit in al doilea război mondial de Gruparea de Artilerie Ardealul, care avea ca misiune apărarea antiaeriană a zonei Brașovului. După anul 1945 adăpostul a fost folosit ca baracă pentru muncitorii forestieri iar in anii ' 70 adevenit Refugiu Salvamont. Ca multe alte adăposturi, și Refugiul Șpirlea este distrus de un incendiu in 1980. Este reconstruit in anul 2003. In prezent este funcțional și poate adăposti turiștii surpinși pe munte de vremea rea sau de căderea intunericului.
Nu am zăbovit prea mult la refugiu, mai aveam drum lung in față. Am reluat urcușul, trecem peste o zonă de grohotiș și ajungem la altitudinea de 1640 m, intr-un loc foarte frumos, sub Zaplaz.
Arcadele suprapuse ale Zaplazului sunt o adevărată emblemă a Munților Piatra Craiului.” Găurile de la Zăplaz” , așa cum mai sunt ele cunoscute au fost și sunt un subiect permanent de speculații. Unii spun că aici strămoșii noștri se rugau zeilor, alții cred că cele trei arcade ar fi adevărate porți spre o altă dimensiune, că aici cerul este mai aproape și mai albastru decât oriunde in altă parte.
Oamenii de știință ne spun insă că aceste arcade, aceste găuri in munți au fost formate de apa și vântul care a erodat calcarul din care sunt formați Munții Piatra Craiului. Acești munți formau in vremurile străvechi fundul unei mări care s-a ridicat treptat prin depunerea de sendimente. Urme ale acestor sendimente, ale vechilor viețuitoare marine – scoici, corali, moluște – pot fi observate și in prezent pe stâncile Craiului.
Alți cercetători spun că aceste găuri ar fi fost formate prin prăbușirea tavanelor unor peșteri care existau pe vremuri in acești munți.
Varianta exactă a formării acestor arcade și găuri in munți nu este insă cunoscută, după cum nu se știe exact de ce poartă numele de Zaplaz (gard de scânduri).
Oricare ar fi originea acestor formațiuni muntoase, merită să faceți o scurtă drumeție ca să le admirați. Traseul este ușor, o adevărată plimbare de aproape o oră de la Plaiul Foii.
De la Zaplaz incepe un traseu mai greu, cu porțiuni de cățărare. Pe unele porțiuni sunt amenajate lanțuri de care să te ajuți atuncă când te cațeri, dar in foarte multe locuri trebuie să te folosești doar de prizele pe care le găsești in stânca calcaroasă a muntelui. La toate acestea se adaugă și porțiuni abrupte cu grohotiș, peste care trebuie să treci cu mare atenție.
Această parte a traseului, care urcă de la 1640 m până pe creasta munților, la altitudinea de 2195 m, poartă denumirea de La Lanțuri sau Drumul lui Deubel, in amintirea lui Friedrich Deubel, cel care a trasat primul acest traseu.
Traseul este considerat unul dificil, periculos mai ales in perioada de iarnă. Marcajul este același – bandă roșie - și este foarte bine vizibil pe intraga lungime a traseului.
După primele lanțuri, ajungem deasupra Zaplazului, așa că am putut admira arcadele stîncoase și in partea de sus a lor.
Urcușul continuă pe o parte de grohotiș, destul de expusă, apoi iar câteva lanțuri, o săritură care m-a pus la incercare, neasiguratăcu lanțuri, o cățărare pe stâncă, tot așa până la brâul de mijloc. Chiar dacă traseul ne punea forța și răul de inălțime la incercare, frumusețea peisajului ne făcea să uităm de efortul depus. La orice privire inapoi vedeam stâncile albe și crenelate pe care tocmai urcasem, iar in spate se deschidea o frumoasă panoramă spre Munții Iezer și Făgărașului. Crestele nu sunt tocmai golașe, pe ele crescând, din loc in loc, garofițele specifice acestui munte. Am văzut chiar și o gaură in munte, semăna cu intrarea intr-o grotă. Putea fi folosită ca adpost in caz de vreme rea, asta doar in cazul in care nu ar fi fost ocupată deja de Moș Martin.
De la Brâul de mijloc am mers spre dreapta pe o mică porțiune mai ușoară, după care am inceput din nou un urcuș in serpentine, pe o potecă foarte ingustă săpată in stâncă. Ultima parte constă dintr-o cățărare pe un horn cu foarte multe prize săpate in stâncă.
Când am ajuns in creastă am tras un chiot de bucurie. Am avut câteva locuri prin care am trecut mai greu, unde mi-a fost puțin frică, dar, ajutată și sprijinită moral de ceilalți parteneri de drumeție, am reușit.
Am făcut un scurt popas chiar in locul in care am urcat, ca să ne mai tragem sufletul și să admirăm priveliștea inconjurătoare. Și ce priveliște! Am avut noroc de vreme frumoasă așa că se vedeau toți munții din jur. Pe o parte se vedeau Munții Iezer și Făgăraș iar jos de tot, in vale, se vedea cabana Plaiul Foii. Urcasem ceva! De cealaltă parte se vedeau semeți Bucegii.
Dar cel mai impresionant se vedea creasta Pietrei Craiului, un adevărat zid din piatră calcaroasă care părea de netrecut. Impresionanta creastă poate fi parcursă, dar noi urma să mergem doar pe o foarte mică parte, până pe Vârful La Om. La vârf am ajuns după ce am trecut de Refigiul Șaua Grindului, și după ce am făcut nenumărate fotografii pe creasta spectaculoasă.
Până pe vârf drumul a fost o adevărată plimbare după urcușul dificil. Dar iată-ne ajunși, după aproximativ cinci ore de când am plecat din Plaiul Foii, pe cel mai inalt vârf din Piatra Craiului – Vârful la Om sau Piscul Baciului – inalt de 2238 m.
Aici am făzut o pauză mai lungă, aveam nevoie să ne reimprospătăm forțele și, bineințeles să facem câteva fotografii care să dovedească fără tăgadă că am fost acolo.
După ce ne-am odihnit am inceput coborârea spre Refugiul Grind I, pe un traseu marcat cu bandă roșie. Dar să nu vă inchipuiți că era ușor! Nuuuu! Este o coborâre abruptă in prima parte, pe o porțiune de grohotiș, unde trebuie să fii foarte atent să nu aluneci, și care iți pune serios genunchii la incercare. Dar, incet incet, ajutându-mă de bețe, am coborât. La un moment dat am intâlnit pe o stâncă două căprițe foarte blânde care s-au lăsat fotografiate de la câțiva metri. Foarte furmos, am stat câteva minute să le admirăm. Ba la plecare, una dintre ele s-a cocoțat pe vârful stâncii și ne urmărea de acolo, să vadă ce facem, unde plecăm.
Am ajuns la Refugiul Grind I, nu am mai poposit ci am continuat coborârea spre locul numit La Table. Coborârea devenise una ușoară, nu mai prezenta nicio dificultate.
La un moment dat am ajuns pe un drum forestier, pe care nu am mers foarte mult deoarece am intrat in zona numită Cheile Pisicii, un traseu de-a lungul unei albii secate, de-a lungul unor stânci mari, albe. Albia râului se umple de apă primăvara, la topirea zăpezilor sau in cazul unor ploi puternice, moment in care parcurgerea cheilor este periculoasă. Cheile sunt mărginite de pereți inalți, stâncoși și sunt mărginite de arbori, ceea ce le face destul de răcoroase și umbroase. Aproape de ieșirea spre Prăpăstiile Zărneștilor drumul pri chei se ingustează, trecem pe lângă intrrea intr-o grotă și ieșim chiar in drumul forestier care merge prin Prăpăstii.
Eram cam obosită când am ajuns in Prăpăstiile Zărneștilor, așa că această ultimă parte prin acest frumos canion mi s-a părut extenuantă.
Prăpăstiile Zărneștilor este un canion lung de aproape cinci km care face parte din rezervația naturală Cheile Zărneștilor. Canionul este foarte ingust, pe alocuri, distanța dintre stâncile cu inălțimi cuprinse intre 100-200 m, atinge abia 5 sau 6 metri. Peisajul din Prăpăstii este unul de vis – pereți inalți stâncoși cu suprafața vălurită de ape și vânt, peșteri și grote, multe dintre ele inchise publicului. Râul Mare, firul de apă care străbate Prăpăstiile, apare și dispare, fiind in multe locuri absorbit de rocile permeabile. Prăpăstiile Zărneștilor este un adevărat câmp de antrenament pentru alpiniști, traseele de aici purtând diferite denumiri amuzante – Menopause, Șosetuța, Vrăjitoare din Prăpăstii, etc. Am și văzut o alpinistă sexy care urca pe unul din pereții verticali. Prăpăstiile Zărneștilor a fost și platou de filmare pentru Drumul Oaselor, Cold Mountain sau pentru un videoclip al lui Rammstein.
Am ajuns la cabana Salvamontului din Prăpăstii, moment in care am inceput să văd din ce in ce mai multă lume. Am știut atunci că mă apropii de barieră, de locul unde aveam mașinile.
Eram foarte obosită, momentul in care am văzut mașinile fiind o adevărată bucurie pentru mine, după aproape zece ore de mers pe munte.
A fost un traseu exetnuant, care m-a pus serios la incercare, dare pe care am reușit să il parcurg. Tot ceea ce am văzut, peisajele despre a căror frumusețe nu am cuvinte să le descriu, m-au făcut să uit de oboseala și efortul depus.
Dacă recomand acest traseu? DA. Dar numai celor pregătiți, cu o condiție fizică bună, care nu au rău de inălțime, și care vor să facă acest traseu.
Dacă nu puteți să faceți acest traseu, sper ca fotografiile să vă convingă de frumusețea unor locuri atât de aproape de noi și, totuși, atât de departe.
Rog dacă se poate atasa youtube
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Munții Piatra Craiului, după părerea multor munțomani, sunt cei mai frumoși munți de la noi din țară. Eu spun că sunt foarte frumoși, cu trasee dificile și foarte dificile, dar care te apropie de munte, de stâncă, te face să o atingi, să o mângâi, să o faci să te ajute ca să escaladezi acești munți.
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Deși la sfârșitul turei am fost epuizată, ca un paradox, pot spune că m-am relaxat/
Trimis de Mika in 03.09.20 22:27:24
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL PIATRA CRAIULUI.
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Rog așteptați...
@Mika: super tare! Bravo! Felicitări! Scot pălăria în fața ta, asta pentru că am făcut și eu acest traseu acum 30 de ani, dar în momentul de față nici nu m-aș mai încumeta, nici n-aș mai fi în stare!
@robert: Mulțumesc! Să știi că am fost foarte mandră de mine, mai ales că eram cea mai” tinerică” din grup. Mai urmează un traseu in Crai, chiar pe creastă, la fel de frumos. Să știi că dacă te antrenezi și mergi des pe munte, eu cred că ai mai putea.
@Mika: Felicitări, Mika! Ești super tare!
Spor la urcarea viitoare!
Fotografiile sunt minunate! Mie îmi place enorm să mă cațăr, dar mi-e groază de coborâre. Prefer cățăratul decât umblatul pe distanțe lungi, de vreo 20 km.
Nu cred că voi face vreo dată acest traseu spectaculos cu imagini demențiale... soțul meu are rău de înălțime, de hăuri.
Sănătate! Numai bine! Pa!
Spectaculoase poze! Ca și Robert și eu am făcut traseul ăsta acum 30 de ani, sau mai bine, că 31 tocmai am făcut de când m-am măritat și pe la lanțuri nu am fost cu soțul
. S-ar putea să mai fi spus prin vreun ecou... aia rămâne cea mai nashpa amintire a mea de pe munte. Eram o gașcă de tineri care mergeam aproape săptămânal la munte. În ultima vreme ni se alăturase un alt coleg de birou care în câteva drumeții prin Bucegi se comportase foarte ok. Când am făcut creasta crailor pe la lanțuri el a zis că o să vină și sora lui, pe care noi nu o cunoșteam dar n-am avut nimic împotrivă. Ni se alăturau și plecau mereu oameni.
Când ne luptam noi cu lanțurile de zor, fetei ăsteia a început să i se facă rău. Era imposibil să ne mai întoarcem, așa că am ajuns, cu chiu cu vai, sus. Abia acolo, sus, s-a întins pe jos și ne-a spus că e prima dată în viața ei când merge pe munte. Nu știm cum am ajuns jos dar salvarea a luat-o de acolo, de la poalele muntelui și a rămas în spital o săptămână, deshidratată, deranjată la burtă și în ultimul hal de epuizare. Am murit de frică o vreme că vine miliția peste noi și ne ia la întrebări, dar și de grija ei.
Ulterior, când am început să merg cu soțul pe munte ne tot repeta, mai ales când mergeam și cu copiii, că pe munte mor proștii și încrezuții și de câte ori îl auzeam îmi aduceam aminte de situația aceea și mi se pare un mare adevăr. Niciodată n-am dat vina pe biata fată pentru că nu ne-a spus de jos că n-a mai fost pe munte, ci ne-am făcut noi autocritica tot timpul pentru că nu i-am luat interviu.
Nici eu nu cred că mai ajung să fac traseul ăsta în viața asta. Poate că l-aș duce la capăt, mi se pare că suntem încă destul de vioi, dar mă gândeam că e timpul să nu mai pun presiune așa mare pe genunchii mei de-aici înainte și să drumețesc în continuare, dar mai cu milă față de ei. Tu ai avantajul că ești mai tinerică, așa că, dă-i bătaie înainte și mai răzbună-ne și pe noi.
Te pup, drumeții cât mai spectaculoase și mai departe!
@Aurici: 
dacă mă uit in buletin nu mai sunt așa tinerică, in scurt timp voi avea trecuta la vrsta de doua ori cifra cinci. Dar, varsta este doar o cifră, și eu simt că incă sunt tânără. genunchii ii cam simt și eu, mai ales după ture epuizante (ca aceasta) sau după mult mers pe munte. dar câteodată nu ii mai bag in seamă.
Urâtă peripeția cu fata aceea. Putea să cadă pe acolo, sau să nu mai poată urca de loc. Nu a avut apă la ea? De asta e bine să știi exact cu cine pleci la drum, cât poate să meargă, pe unde a mai fost, etc. Ghidul cu care am fost a selectat numai din cei pe care ii știa și care mai fuseseră cu el in ture mai dificile.
Oricum, am văzut că ai făcut și tu ceva drumeții in ultimul timp. Poate ne vedem pe cărări de munte, cine știe!
Acum am parcurs si pozele. Dementiale! ⛰⛰⛰
Un traseu dificil, super soectaculos, pentru care mi-ai redeschis pofta! Cand ma uit la poze, aproape nu-mi vine a crede ca AmFostAcolo si realizez ce craj si nebunie aveam la 20-30 ani si cat masor de 20 ori fiecare pas si decizie acum.
Craiu e o nebunie frumoasa, e greu sa nu te indragostesti de el! Mare cuceritor este si ii place si sa fie cucerit! Si mi-am mai amintit ca pe vremuri nici nu auzisem de folosirea castilor de protectie in zona de abrupt stancos cu hornuri, grohotis sau simplu stanca dizlocabila. Invatasem sa anutam "piatra! " Si sa ne pazim lipindu-ne la nevoie de pieptul de stanca.
Mi-nu-nat!
Numai bine! Mare bravo! ????
@Dan&Ema: Când ești tânăr totul ți se pare ușor, nimic nu pare de netrecut. Nici eu nu mai merg la fel ca acum n... ani, dar incerc să mai țin pasul. Și acum se strigă” piatră” cand din greseală dizlocăm una, dar, consider că purtatul căștii este un lucru foarte bun: Mulțumesc de aprecieri!
@Aurici:
Si eu am invatat din povesti reale precum aceasta, ca muntele trebuie abordat step by step. Cunoasterea participantilor noi trebuie facuta in ture usoare / medii fara un grad de risc atat de mare. Experienta montana, conditia fizica, se dobandesc tura cu tura.
Bine ca respectiva colega de drumetie a sfarsit bine chiar daca dupa situatii limita.
Ma bucur ca ai scris asta si voi tine si mai mult cont in drumetiile mele ca recunosc si eu am avut unele scapari pe tema asta.
Numai de bine!
PS Ieri am recitit un articol al tau cu toate virgulele, caci maine le vom cauta pe traseu! ????
Superb, totul! Superb traseul, superbi cataratorii, superb articolul, superbe pozele! Ce sa mai spun? FELICITARI! Imi pare rau ca nu pot da mai multe voturi...
@Mika: Tot spuneţi şi vă miraţi că aţi fost La Om acum 30-35 de ani, dar de acum aproape 60 ce spuneţi? .
Totdeauna urcam din Zărneşti la Curmătura şi a doua zi începeam urcuşul. Am fost în Piatra de 3-4 ori dar cel mai mult mi-a rămas în minte (cred că v-am mai povestit) că ajunşi La OM începuse să fiarbă căldarea de nori de o parte şi alta. Era imposibil să ne întoarcem aşa că am luat-o în jos până la refugiul Grind care era o ruină că arsese cu câţiva ani în urmă.
Care e starea lui acum, a fost refăcut?
Acolo am întâlnit doi studenţi sărăcuţi care n-aveau bani nici de priciuri. Toată noaptea a plouat, apa şiroind prin acoperişul spart. A doua zi a început cu o dimineaţă splendidă în care picăturile de ploaie străluceau în soare ca mărgăritarele pe firele ude de iarbă.
Ce v-am scris eu, acum o zi-două? Aceasta şi alte amintiri sunt adevărata bogăţie. De review şi poze, superlativ şi pentru calitate şi pentru emoţia amintirii.
@Michi: Frumoase amintiri aveți de prin munți, și mă bucur că am contribuit și eu, prin fotografiile mele, la rememorarea unora dintre ele. Refugiul Grind există, a fost refăcut și este funcțional. Am atașat și eu o fotografie cu el. Mulțumesc de aprecieri!
Felicitări pentru performanță, Mika! Ai scris în josul unei fotografii unde ești tu: o altă „căpriță” !
Chiar că trebuie să fii „căpriță” ca să te cațeri atât de sus, pe stâncile alea abrupte, cu grohotiș, deci n-ai greșit prea mult!
Traseul de 10 ore nu-l poate face oricine, doar cei antrenați, ca voi, reușesc așa performanțe! Vă felicit pe voi toți „munțomanii” de izbândă!
Peisajele sunt superbe, iar arcadele de la Zăplaz m-au lăsat cu gura căscată! Doar Dumnezeu știe care este adevărul despre forma lor, formă pe care nu cred că o mai întâlnim nici în țară, nici în afară!
Mi-a plăcut cum ai descris traseul făcut de voi, iar pozele sunt minunate!
Am fost și eu la cabana Plaiul Foii, prin 2010 (la 61 ani, într-un „team building” ) dar nu m-am încumetat să mă cațăr - cu mai tinerii mei colegi - pe crestele Pietrei Craiului! Nici pentru ei nu a fost ușor! Neantrenați fiind, la întoarcere, seara târziu, erau epuizați cu toții, atât fetele cât și băieții!
Încă odată felicitări! 
@doinafil: Câteodată chiar mă simt o căpriță, tot cățărându-mă pe stânci 
. Traseul a fost lung din multe puncte de vedere: lungime, durată, diferență de nivel. Chiar dacă merg mai des pe munte, tot m-am resimțit. La sfârșit eram cam obosită. Cbana Plaiul Foii arată foarte bine, iar poziția sa, cu vedere la creasta Pietrei Craiului, este una de invidiat. Poți să mai mergi dacă vrei să stai o zi sau două la aer curat, de munte. Dar nu iți recomand in weekend. Mulțumesc de aprecieri!
@Mika: Felicitări! Un traseu pe cât de spectaculos, pe atât de greu și oarecum periculos. Calificativul din urmă se aplică celor neechipați corespunzător, neantrenați, cu diverse afecțiuni etc. Lecturând acest articol, precum și pe cel postat de @noi_doi despre asaltul asupra Vf. Moldoveanu mă gândesc că trebuie cumpănită bine decizia de a merge acolo și de a analiza cu atenție capacitățile fizice ale propriului corp. Muntele e neasemuit de frumos și ne încântă, dar poate fi și nemilos.
M-am uitat puțin pe Internet la date despre Friedrich Deubel (e-antropolog.ro/2011/10/e ... ubel1845-1933-2). O viață lungă și o activitate interesantă în mai multe domenii, printre care și turism. Viața turistică transilvană de la sfârșitul secolului al XIX-lea - prima jumătate a veacului al XX-lea a stat sub semnul Asociației Carpatine Transilvane (SKV - inițialele denumirii în limba germană). Membrii acestei asociații au promovat turismul montan, au desfășurat acțiuni de pionierat în Carpați, au construit cabane și au marcat numeroase trasee (ro.wikipedia.org/wiki/Aso ... ransilvan%C4%83). M-am „lovit” de multe ori de numele acestei asociații în descrierea unor trasee sau căutând istoria unor cabane montane.
Numai bine!
@tata123: SKV a avut un rol important în dezvoltarea turismului montan de la începutul sec. XX. Au trasat trasee și au construit cabane (Podragu, Urlea, Sâmbăta, Curmatura, etc.) După revoluție, asociația a redobândit câteva cabane, dar din păcate nu prea mai sunt oameni care sa stea acolo și sa facă ceva pentru cabane și turismul montan. Un exemplu bun este Postavaru, care a supraviețuit și a fost modernizata prin efortul unei familii de să-și, membri SKV. În ce privește traseul pe care l-am făcut, ai dreptate, a fost solicitant, dar cam știam ca asa va fi. Traseele de creasta din Crai sunt toate foarte solicitante dpdv fizic. Nu sunt decât câteva cabane, destul de jos fata de creasta, iar coborârea din creasta este foarte grea, prin grohotis și abrupta în cele mai multe cazuri. Cel mai mult m-a obosit drumul firestier de la final, simțeam ca nu se mai termina. Dar mie îmi plac provocările, și am fost fericita ca am reușit un traseu greu și frumos. Mulțumesc de vizita! Completările au fost binevenite!
@Mika: Ne distram dupa cum putem insa mai putin cu muntele, el trebuie respectat daca vrei sa te respecte si el.
Felicitari pentru minunatele drumeii pe care le faci si pe care ni le povestesti si noua, pozele superbe, votat cu mare drag.
@Mika: Un review care mi-a mers la suflet! Felicitari pentru determinare! Esti un excelent exemplu, pentru mine... iar fotografiile sunt senzationale!
Felicitari pentru realizare si pentru rabdarea de a ne povesti in amanunt. Chiar ma intrebam cum decurge un astfel de traseu. Si eu fac parte din categoria celor care probabil nu vor ajunge niciodata "La Om" si asta nu din motive fizice ci datorita fricii de inaltime
Ma simt in siguranta atat timp cat sunt inconjurat de copaci, dar golul alpin ma sperie. Ma gandesc intotdeauna ce se intampla daca am o problema pe munte in conditiile in care am peste 100 de kg. Cine ma da jos de acolo?
Am mai parcurs trasee montane in statiunile de pe la noi, dar dintre toate, Piatra Craiului mi-a placut cel mai mult si are un farmec aparte. Dar tot aici am simtit cu adevarat frica, teama de inatime si mi s-a parut cu adevarat periculos.
In urma cu doi ani am participat la un festival de muzica Folk Rock organizat in albia raului Barsa pe drumul asfaltat care duce spre Plaiul Foii. Festivalul s-a intins pe 4 zile, iar marea majoritate a participantilor erau "muntomani", asa ca ziua cam toata lumea urca pe munte, ceea ce am facut si noi.
Am fost si anul asta de doua ori, am stat la camping cu cortul fiind insotiti si de copii. Am vrut sa scriu un review, dar cuprins de letargia asta a pandemiei am tot amanat, pana detaliile s-au estompat. Ca idee, cele mai mari realizari au fost refugiul Diana (prin Valea Ursilor) si refugiul Sparlea (pana la primul grohotis).
La final am si eu o curiozitate: ghidul dumneavoastra a fost Ioan Stoienica?
@nightwish: Frica de inălțime se educă după părerea mea. Dacă vă place muntele puteți face trasee mai ușoare sau medii dar mai puțin expuse. Piatra Craiului sunt niște munți foarte frumoși, pe care eu ii iubesc mult. Aici sunt trasee pentru toți, de la foarte ușoare la foarte grele, sau doar pentru alpiniști. Mai puteți să mergeți in Cerdacul Stanciului, un traseu frumos și ușor spre mediu. Da, in această tură ghid a fost Ioan.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2021 1 Decembrie pe Vârful La Om — scris în 05.12.21 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Drumetie in Muntii Piatra Craiului – Cheile Pisicii, La Table, Refugiul Grind — scris în 06.11.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Marea Ciorângeală sau spre Vârful Ascuțit prin Brâul Ciorânga Mare — scris în 11.10.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Traseu ușor printr-o zonă deosebită — scris în 27.08.20 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 După Craiul și haiducii din legendă, pe marele Grohotiș și Cerdacul Stanciului — scris în 22.07.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Magura (BV) – la picior, nu cu masina — scris în 10.07.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Drumeție ușoară cu peisaje de vis în Parcul Național Piatra Craiului — scris în 03.07.20 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată