Manastirea Delta Neajlovului, un loc aproape uitat de oameni, dar iubit de Dumnezeu

TIPĂREȘTE

... da, un loc aproape uitat de oameni, nu si de Dumnezeu. Si poate, intr-un fel, este mai bine asa, caci mai nimeni nu tulbura rugaciunile celor doi vietuitori de aici, cei doi monahi care inalta rugaciuni catre Dumnezeu, catre Maica Domnului, pentru neamul nostru, pentru izbavirea de cele rele, pentru a avea puterea de a duce crucea fiecarei zile care ne este data de Domnul...

Intr-o calduroasa zi de final de august, intr-o vineri, mi-am propus sa vizitez aceasta manastire. Vazusem de mai multe ori indicatorul catre sfantul lacas atunci cand mergeam la Manastirea Comana, dar niciodata nu m-am indreptat spre aceasta destinatie. Acum parca cineva sau ceva m-a indemnat sa pornesc intr-acolo pentru a descoperi manastirea din mijlocul campului de la Calugareni, asa cum mai este cunoscuta...

Dupa 45 de minute facute din Bucuresti am parcat masina in fata manastirii si parca ma simteam "vinovat" cand inchizand portierele batranului meu Logan am tulburat linistea care inconjura acel loc. Am patruns cu sfiala pe portile asezamantului monahal care erau larg deschise, m-am uitat in stanga, in dreapta, nu era nimeni, am stat cateva secunde privind imprejurimile, apoi, cu pasi sfiosi, m-am indreptat catre bisericuta din lemn, in stil maramuresean, care are hramul Inaltarea Domnului. Usile erau deschise, inauntru nu era nimeni. Doar Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului si Sfintii te priveau din multele icoane frumoase din interior, priviri unele ceva mai aspre dar intelegatoare, altele mai blajine si ingaduitoare fata de noi, cei loviti din toate partile de tot felul de ispite. M-am inchinat in fata lor rostind cateva scurte rugaciuni, m-am intors sa iau cateva lumanari care erau puse "la liber" in pridvorul bisericutii, cand am auzit voci... "Bine ati venit pe la noi, Dumnezeu sa va ajute! ", mi-a spus de la cativa metri un parinte micut de statura si zambitor, cu ochelari purtati pe varful nasului.

"Doamne Ajuta, parinte, ma iertati ca am indraznit sa intru asa, dar nu era nimeni aici! ", i-am raspuns eu, oarecum stanjenit de faptul ca am pasit in interior fara a da nimanui un banal "buna ziua".

"Ei, nicio problema dragul tatii", mi-a spus parintele, ca si cand ne cunosteam de multa vreme. "V-ati inchinat la sfintele icoane? ", m-a intrebat. "Da parinte, sigur", i-am raspuns, fiind mirat de jovialitatea sa pe care nu am intalnit-o la multi calugari.

M-a indemnat apoi sa merg si in biserica mare, care este inca in constructie, aflata la vreo 200 de metri de bisericuta de lemn, o biserica din caramida, impunatoare, pictata extraordinar de frumos in interior, care are hramul Nasterea Maicii Domnului. Am ramas impresionat, efectiv coplesit de ceea ce am vazut acolo, dar si de spatiile anexe, adiacente, care se construiesc in jurul sau, care ar urma sa gazduiasca chiliile calugarilor dar si un azil pentru batrani, asa cum si-a dorit ctitorul manastirii, parintele Irineu Iurascu, raposat in 2016.

Am revenit apoi la discutia cu parintele Damian, asa cum mi-a spus ca se numeste, care este originar din Sighisoara. Mi-a povestit despre eforturile care s-au facut si se fac in continuare acolo pentru ducerea la bun sfarsit a constructiilor, despre marinimia multor oameni din zona si nu numai din zona ci din intreaga tara, care chiar si in perioade de criza au oferit dupa posibilitati suport financiar si ajutor material pentru finalizarea lucrarilor dar care nu doresc sa fie cunoscuti, dar si despre cat de grele sunt acolo, in camp deschis, iernile geroase sau verile caniculare, astfel incat nu multi rezista in fata acestor vitregii.

"Ei, cu ajutorul Maicii Domnului, al carui hram, Nasterea Maicutei, il vom avea si noi aici la 8 septembrie, vom trece de toate, si de cele care sunt acum si de cele ce vor fi, doar un bob de credinta sa avem si sa ne rugam cu inima curata", mi-a mai spus la plecare parintele Damian, care mi-a dat apoi binecuvantarea pentru drum.

Asadar, daca aveti drum spre Giurgiu sau in zona, faceti si un popas de suflet la Manastirea Delta Neajlovului, sora mai mica, asa cum imi place mie sa-i spun, a Manastirii Comana! Cu siguranta, nu veti regreta! Doamne Ajuta tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2518 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI